Cum a ajuns Bucurestiul un dezastru urbanistic

Autor: Cezar Petre , specialist constructii
Luni, 30 Mai 2016, ora 18:47
7376 citiri

Ultimii 25 de ani au demonstrat ca statul roman, prin institutiile sale centrale si locale, este incapabil de a asigura o minima planificare, in cazul de fata urbana. Vina am aruncat-o pe investitori, insa nu ei sunt problema.

In conditiile in care statul roman nu a fost in stare sa asigure un minimum de conditii, precum accesul usor, strazi asfaltate, apa curenta, gaz natural, canalizare si energie electrica, ce sanse ar fi avut investitorii sa investeasca in alta parte decat in zonele deja construite? S-a obisnuit sa carpeasca si nu sa planifice.

Este evident ca mostenirea locativa comunista a fost una extrem de grea, cu apartamente mici si o densitate mare de persoane pe apartament. Cetatenii si-au dorit conditii mai bune, iar investitorii au trebuit sa raspunda necesitatilor acestora.

In lipsa unei planificari urbane, fiecare a construit pe unde a putut si cum a putut, cautand zone cu acces cat mai facil. Asa s-a ajuns la situatia in care casele si terenurile vechi din Bucuresti au fost vanate pentru edificarea de noi imobile. Cum in alta parte nu se putea investi in termeni rationali, aveau investitorii o alternativa?

Exista tendinta de a se plasa asupra acestora, in mod exclusiv, problema neregulilor ce se intampla in marile orase din Romania. In multe din situatii se poate vedea cu ochiul liber ca nu a existat niciun interes ca statul sa solutioneze aceasta problema.

Bucurestiul este cel mai bun exemplu. Cum puteau investitiile imobiliare sa se mute dincolo de centura, in conditiile in care nu exista acces la cai de comunicatie decente?

Nu exista pasaje peste calea ferata si linia de centura, sunt cozi interminabile la intrarea in Bucuresti, iar extinderile la linia de metrou reprezinta o adevarata rusine nationala, prin ritmul de melc cu care se inainteaza.

Putem cere, dar trebuie sa vedem si daca s-au asigurat alternative. Or, in lipsa unei alternative, incalcarea legii pare ca ar fi fost una si nu pentru ca gestul nu ar fi fost moral, ci pentru ca legile nu corespundeau situatiei in care ne aflam.

Asta din cauza unui sistem in care birourile de urbanism nu au mai raspuns interesului public, ci unui interes personal. Procedura de obtinere a unei autorizatii de construire este una greoaie si nediferentiata in functie de importanta pe care o are o cladire.

Nu doar ca esti plimbat de la un birou la altul, dar intre cetatean si functionarul de la urbanism totul a devenit un fel de intrecere, o competitie in a gasi ceea ce nu este perfect si nu de a solutiona in termeni reali problemele. De cele mai multe ori, calificarea celui ce ofera acest serviciu este deficitara si se ajunge la situatia in care iti ofera lectii si trebuie sa le accepti, desi nu esti de acord cu ele, doar pentru simplul motiv ca in pixul sau sta puterea ca un dosar sa treaca sau nu.

In Bucuresti, rare sunt situatiile in care autoritatile locale elibereaza documentele in termen util. De cele mai multe ori, asta nu din lipsa de timp, cand se ajunge aproape de termenul legal se mai solicita documente, desi legea prevede ca acest lucru trebuie sa se faca in termen de cinci zile de la depunere. Vor sa iti arate ca merita sa dai.

Parca am trai in Evul Mediu si nu in epoca tehnologiei. Nu se doreste implementarea unui sistem online, care ar duce la disparitia coruptiei si ar usura mult munca beneficiarilor si specialistilor prin depunerea si obtinerea online a documentelor.

La furnizorii de utilitati sunt cozi interminabile ca sa obtii un aviz, deci nu prezinta logica faptul ca nu se face preluarea si nu se dau raspunsurile online.

Numai bine ce ai terminat de cladit o constructie, ca te iau la rost furnizorii de utilitati. Incepe o noua plimbare, termenele ce se ofera fiind de-a dreptul rusinoase.

In multe dintre cazuri solutionarea de bransare inseamna o noua lupta care poate dura si pana la un an. Pentru un metru de teava de gaz, afli ca se face o extindere de retea. Ai parte de un stalp electric si iata o noua extindere de retea. Nu mai vorbesc despre cei care ofera aceste servicii si te trateaza de parca ti s-ar face un mare serviciu.

Avem o lege de obtinere a autorizatiilor de construire venita din secolul trecut, completata in modul cel mai mizerabil posibil cu exigente suplimentare in loc de simplificare. Totul se face parca pentru a fi mai greu, mai scump, pentru a se favoriza fenomenul de coruptie. Vreti sa stiti de cate ori aceasta lege a trecut prin mana celor care au lucrat cu ea? Niciodata.

Avem nevoie de un restart, dar acesta trebuie sa vina in primul rand la nivel de mentalitate din partea functionarilor publici. Beneficiarii si specialistii in constructii trebuie sa fie partenerii lor si nu dusmanii, asa cum arata in acest moment sistemul.

Asociatiile profesionale ar trebui sa fie mai vocale, dar puterea lor este scazuta, deoarece statul nu a prevazut si nici nu a dorit crearea de mecanisme prin care societatea civila sa fie activa sub forma unui partener de incredere. Mediul universitar a preferat sa se dea la o parte din aceasta mocirla.

Construim dupa ureche pentru ca se poate, pentru ca se permite, dar mai ales pentru ca nu s-a oferit nicio alternativa. Ne doare inima cand aflam pretul unei panselute ce se poate planta direct in noroiul strazilor ce asigura accesul in noile dezvoltari imobiliare.

Ca sa se abata atentia de la adevarata problema se arunca vina pe ei, pe investitori: lacomia lor ne-a adus aici. Dar oare daca am fi avut un metrou pana in Balotesti, pod pentru centura la Domnesti, o centura inchisa in jurul Bucurestiului, am mai fi asistat la un asemenea nivel al fortarii legii?

Avem legi aberante in care toti specialistii trebuie sa joace mima pentru ca beneficiarul sa poata obtine un minim de confort. Este celebra situatia in care daca ai o casa de chirpici ce sta sa cada nu ti se permite sa o demolezi in vederea construirii, deoarece in aceasta situatie retragerile nu ar mai permite reconstruirea. Asa stam cu totii sa mimam o consolidare, desi ar trebui ca legislatia sa fie schimbata.

Imparatul este gol, dar nimeni nu striga. Suntem in plina campanie electorala si nu am auzit de la niciun candidat solutii reale pentru Bucuresti.

Cezar Petre este inginer, absolvent al Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti. Cu experienta in proiectarea si urmarirea executiei in conditii de calitate a constructiilor, in acest moment este presedintele Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier.



Citeste si:
ALDE îl invită pe Orban să se înscrie în partid: „Locul liberalilor adevărați este aici. Susținătorii lui Traian Băsescu au pus stăpânire pe PNL”
ALDE îl invită pe Orban să se înscrie în partid: „Locul liberalilor adevărați este aici. Susținătorii lui Traian Băsescu au pus stăpânire pe PNL”
Președintele Consiliului Național al ALDE Cristian Dima a lansat vineri, 17 septembrie, o invitație către liderul PNL Ludovic Orban să se înscrie în ALDE în cazul în care va pierde...
Ce spune președinta Senatului despre un eventual guvern minoritar. ”Așa speculații nu fac bine României”
Ce spune președinta Senatului despre un eventual guvern minoritar. ”Așa speculații nu fac bine României”
Preşedintele Senatului, Anca Dragu, a declarat, vineri, că USR PLUS nu va sprijini un guvern minoritar, menţionând că experienţa României cu astfel de guverne este una "proastă"....
Sursa: Ziare.com