Dintru inceput trebuie sa afirmam ca un crestin nu poate fi de acord cu razboiul. Crestinul are menirea de a salva, nu de a face victime.
El stie ca daca promoveaza viata in jurul sau, nu va fi lipsit de viata. Principiul "ochi pentru ochi, dintre pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie" (Iesirea 21, 2) nu mai e de luat in seama, de vreme ce trebuie "sa-ti iubesti vrajmasul, sa faci bine celor ce te urasc sa binecuvintezi pe cei ce te blesteama, sa te rogi pentru cei ce te necajescc, sa-i intorci si obrazul celalalt celui ce te-a lovit, iar celui ce ti-a luat haina sa nu i te impotrivesti daca doreste sa-ti ia si camasa" (Luca 6, 27-30). Deci nu se mai doreste ca omul sa raspunda raului cu rau. A raspunde cu rau nu inseamna a avea parte de dreptate, ci de nedreptate, de vreme ce inmultesti raul.
Razboiul isi are cauza in instrainarea omului de Dumnezeu. De aceea Biserica nu a marturisit niciodata ca razboiul este drept, de vreme ce el are la baza lui...