Tot balamucul cu logo-ul Capitalei este o exagerare fara rost?

In jurul concursului organizat de Primaria Bucuresti, privitor la logo-ul orasului, s-a produs o mare polemica din multe pricini care merita sa fie lamurite.

Se face mare de caz de logo-ul Bucurestiului. E asa o pasiune in dezbaterea publica, incat ai crede ca de micul grafism depinde soarta orasului si a locuitorilor sai.

Prima imagine castigatoare a fost descalificata, caci semana prea tare cu un logo desenat pentru orasul Taipei. Urmatoarea imagine selectata a starnit insa la randul ei comentarii aprinse. Ar fi prea orientala, ar evoca minarete si arcuri de geamie, instrainandu-ne de vocatia noastra occidentala sau, dimpotriva, ar aduce prea mult cu logo-ul unui festival din Bologna.

Dupa scandalul logo-ului plagiat, Firea nu mai stie de gluma si ameninta internautii cu tribunalul (Foto)

Acuzatia de plagiat sau de pastisa pluteste si ea amenintator. E clar in tot cazul ca problema suscita un interes foarte mare. Exista si un premiu consistent care contribuie la prestigiul actiunii.

Sa trecem rapid peste un detaliu.

In definitiv, Bucurestiul ar putea avea o suta de logo-uri, dupa caz. Unul pentru Festivalul Enescu, altul pentru un turneu de tenis, un al treilea pentru un circuit turistic si asa mai departe, ceea ce inseamna ca Primaria nici nu ar avea motive sa-si piarda timpul (si banii) cu asta.

Fiecare bransa din Bucuresti si-ar crea logo-ul ei. In definitiv, nu poti "vinde" orasul in intregul sau, dar ii poti vinde muzica, teatrul, terenurile de sport, restaurantele, in masura in care le are.

Daca totusi primarul general, laolalta cu o intreaga comisie de oameni titrati, specialisti in reprezentari vizuale, s-au aplecat asupra problemei, inseamna ca exista un imperativ al timpului care nu poate fi, pare-se, ocolit.

Ni se pare ca ceea ce se cauta acum, cu larga mobilizare publica si cu toata controversa care insoteste lucrurile "importante", este o anti-stema. Stema e simbolul unei traditii, e certificatul de nastere sau de noblete al unui loc, pe cand logo-ul e simbolul a ceva actual intr-un concert global de actualitati.

Cazul Brasov

Un logo este prin urmare o imagine prin esenta ei anti-istorica, una care ar dori sa prinda identitatea prezentului, ca si cum acesta ar lua nastere spontan, ex nihilo.

Sau poate incearca sa separe din sedimentul istoric ceva ce tine prin excelenta de prezent si care exprima ingenuitatea unei vieti traite exclusiv aici si acum.

Orasul Brasov, de pilda, a primit si el dupa deliberari in Consiliul Local un logo, un zig zag cu contur usor rotunjit imaginand creasta Muntelui Tampa desprinsa din pelungirea literei finale V. E o imagine saracacioasa, care nu spune nimic, tocmai pentru ca refuza istoria. Edilii au vrut cu tot dinadinsul sa uite de Piata Sfatului, de Biserica Neagra, de Scheii cu stradute intortocheate si Biserica Sfantul Nicolae si sa puna in prim plan prezentul si actualitatea. Intelegem usor ca despre industria de tractoare a epocii comuniste nici nu mai putea fi vorba.

De altfel, in sprijinul acestei abordari, a fost invocat un sondaj din care reiese ca abia 10% din cetatenii Brasovului mai cred ca trecutul istoric are vreo relevanta.

E clar ca functioneaza aici imaginea prezentului trepidant si prejudecata dupa care trecutul este necesarmente intunecat, iar viitorul incarcat de asteptari luminoase. Un logo este expresia vietii de azi si prin urmare trebuie sa fie "original", sa povesteasca isprava momentului, nu sa evoce imagini "triste" si prafuite.

Prin urmare Brasovul, care se putea defini cu naturalete prin locurile sale istorice sau care ar fi putut cultiva stema cu radacina incoronata, a preferat un grafism aproape abtract, trimitand vag la un peisaj de munte; nu istorie, nu cultura, ci natura pur si simplu.

Se va obiecta ca una e stema si alta e logo-ul si ca cele doua imagini nu sunt niciodata substituibile, pentru ca au functiuni diferite.

Intr-adevar, logo-ul nu este un substitut de stema, nu e o alta emblema mai noua, mai "actuala", dar o legatura exista prin negatie. Un logo este un simbol al unei identitati pe "orizontala" lumii globale, al unei identitati fara identitate, adica o anti-stema.

Tocmai de aceea, discutia si mobilizarea publica mi se par cu totul exgerate, caci se refera la ceva cu viata scurta, ceva care pretinde sa fie mereu reinnoit.

Un logo nu se poate invechi prea mult fara sa-si tradeze vocatia, caci el risca sa devina stema sau emblema istorica. Sau poate ne inselam cu totul, pasiunea neputand fi investita astazi decat in ceva efemer.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...