
Una dintre cele mai raspandite datini la romani, din Ajunul Nasterii Domnului, denumit si Ajunul Craciunului, este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi.
Astfel, incepand cu noaptea de 23 spre 24 decembrie, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor, ulitele satelor rasuna de glasul colindatorilor, costumati in portul traditional specific fiecarui judet, care ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate in anul ce vine si de la care primesc daruri (colindete) in bani sau produse: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.
Colindele se auzeau in sat si de-a lungul celor trei zile ale Craciunului, uneori pana in seara Sfantului Vasile, iar cu steaua se umbla uneori pana la Boboteaza.
Colindele sunt de doua feluri: religioase si laice.
Dintre cele religioase amintim: colindele Domnului (In drum spre Vihleim, Nasterea Domnului, Vestirea Pastorilor, Inchinarea Pastorilor, Pornirea Magilor dupa stea, Inchinarea Magilor, Taierea Pruncilor, Numele Domnului, Patimile Domnului, Rastignirea , Coborat-a de pe Cruce); colindele Sfintilor (Colindul Craciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion, etc.).
In general, capitolul teologiei crestine, cu puternice influente de factura populara, este preferinta celor mici, mai ales in cantecele de stea, precum "Steaua sus rasare", "In orasul Vifleem" sau "Trei crai de la Rasarit".
Colindele profane (sau lumesti) sunt adaptate de colindatori la situatia celor in fata carora le canta, adresandu-se unor membri ai familiei sau ai comunitatii: colind de copil mic, de fata mare, de flacau, colindul omului bogat si milostiv, colind de preot, de cioban, de vanator, de pescar, de marinar, colind de viteaz, de familie, de insuratel, etc.
Primul colind, care se canta la fiecare casa, este colindul de usa sau de fereastra.
Prin aceast colind se invoca trezirea rituala a gazdelor, pentru a-i intampina pe colindatorii ce le aduc vestea nasterii lui Hristos si pentru a se pregati sa celebreze marea sarbatoare a Nasterii Domnului:
Sculati, sculati, boieri mari
Florile dalbe
Sculati, voi, romani plugari
Ca va vin colindatori
Noaptea pe la cantatori
Si v-aduc un Dumnezeu
Sa va mantuie de rau
Un Dumnezeu nou nascut.
Refrenul "Florile dalbe", des intalnit in poezia colindelor, are astazi numai o valoare simbolica. Se presupune, insa, ca la origine el era o formula magica, rostita concomitent cu atingerea persoanei colindate cu o ramura inflorita de mar.
Citarea ramurii de mar in colinde, la fel ca si folosirea ei rituala, avea rostul de a transmite omului calitati atribuite plantei: energie si vigoare si este intrucatva inrudit cu obiceiul sorcovitului de Anul Nou.
Dupa ce colindatorii termina de cantat la fereastra, gazda ii invita in casa. Primul colind pe care il rostesc aici este colindul de masa, care se canta in fata mesei de Craciun incarcata cu colaci, nuci, mere si alte produse traditionale. Sensul acestui colind este de a trece belsugul, sugerat prin bogatia si varietatea produselor alimentare asezate pe masa, dintr-un an in altul. Urmeaza colindul "cel mare", adresat gazdei. Ceata colinda apoi, pe rand, pe toti membrii familiei.
Primul dar oferit colindatorilor este colacul, semn al belsugului. Cel care conduce grupul de colindatori multumeste gazdei pentru daruri.
Mos Consum goleste magazinele... Vezi tot