Adevarata inselatorie a indemnizatiilor pentru parinti

In pofida mustruluielii primite de la Liviu Dragnea, Olguta Vasilescu pare sa nu fi renuntat la ideea plafonarii indemnizatiei pentru cresterea copilului, adica la ceea ce doamna ministru numea o inselatorie a statului.

Avand in vedere ca este absolventa de filologie, nici nu stiu daca nu cumva termenul inselatorie a fost folosit cu un talc anume, desi dna Vasilescu voia sa ne spuna ca statul este cel inselat in aceasta poveste. Sau o fi ca in zicala aceea cu adevarul din gura pacatosului.

In primul rand, trebuie spus ca, inselatorie sau nu, eliminarea plafonului a fost decisa de PSD cu sprijinul PNL in anul electoral trecut, intr-un concurs de populisme electorale, cu ignorarea opozitiei Guvernului Ciolos. Atunci era o idee buna.

Argumentul in favoarea plafonarii este pana la un punct valid, adica unele sume cu adevarat uriase la care se pare ca s-a ajuns, potrivit dnei ministru.

Pe de alta parte, ele sunt foarte putine. Tot potrivit Olgutei Vasilescu, doar 3% dintre indemnizatii depasesc 8.000 de lei. Si sa nu uitam ca aceste sume inseamna ca a existat o contributie pe masura lor.

Numai ce a fost eliminat plafonul de 5 salarii pentru contributiile sociale platite de salariati, atunci de ce sa plafonezi drepturile care decurg din ele? Cand e sa iei, iei pentru toata suma, cand e sa dai, plafonezi.

Dna ministru spune ca, in cazul indemnizatiilor foarte mari, valoarea lor nu poate fi acoperita de cotizatiile platite. Se poate, dar parca luptam cu evaziunea fiscala. Anumite beneficii in situatii care dureaza, totusi, destul de putin sunt o modalitate de a stimula scoaterea banilor la suprafata. Nu merge doar cu biciul, mai trebuie si zaharel. Daca contributorul se simte un fraier bun doar sa fie muls, pana la urma tot se va sustrage intr-un fel sau altul.

Si cum se potriveste aceasta plafonare a drepturilor constituite in baza unei contributii certe cu puzderia de pensii speciale de care beneficiaza oameni care nu contribuie cu un leu la fondul de pensii?

Iar daca beneficiarii indemnizatiilor foarte mari sunt foarte putini, beneficiarii pensiilor speciale sunt 12 categorii profesionale, jumatate de milion de oameni.

Dar plafonarea, care pana la urma poate fi discutata cu argumente de ambele parti, nu este singura masura anuntata in domeniu. Dna vicepremier Shhaideh a invocat si posibilitatea prelungirii la 4 ani a concediului pentru cresterea copilului. Si nu a fost contrazisa de dl Dragnea pentru aceasta idee.

Multi au vazut cele doua intentii ca un fel de joc una calda, una rece. Eu zic ca nu e deloc asa. Sunt ambele reci.

Pe cine ar avantaja aceasta dublare a duratei concediului de crestere a copilului? O persoana cu venituri peste medie e de presupus ca are o pregatire, niste abilitati profesionale tot peste medie si nu ma refer neaparat la manageri de top.

Cand ai o asemenea baza profesionala eu nu cred ca iti poti permite 4 ani de intrerupere, chiar daca ai postul blocat si angajatorul este obligat sa-l pastreze. Chiar si aceasta garantie este o loterie, pentru ca intre timp o firma poate pur si simplu sa dispara cu tot cu postul blocat si tu sa revii pe piata muncii direct dupa uriasa interupere, adica un hadicap pe masura.

Dar, si sa iti tina postul, in 4 ani orice domeniu evolueaza, lucrurile se misca, tu iti pierzi din reflexe, te resetezi pe activitatea casnica, pe programul casnic, revenirea este extrem de dificila, daca nu imposibila, iar plafonarea certa. Si daca nu revii, cum sa asiguri copilului tot ce ii trebuie, inclusiv un nivel bun de educatie?

Asa ca eu cred ca aceasta masura ar avantaja tot persoanele cu calificare mica, venituri mici, deci electoratul captiv al PSD, care ar primi un cadou foarte important. Si de aici uriasul risc ca anumite categorii sociale, sa le zicem defavorizate, sa vada si mai mult in copii o sursa de castig, adica sa-i toarne in linie pentru indemnizatie pentru ca apoi sa-i lase tot in grija statului.

4 copii = 16 ani de bani siguri. Ce se alege din ei, cum sunt crescuti, Dumnezeu cu mila. Dar in toti anii acestia, parintii cu cine vor vota?

Pe banii cui aceasta generozitate? Pe banii celor cu venituri mari si declarate, inclusiv ai celor carora le vor fi plafonate indemnizatiile, nu? Nu e aici adevarata inselatorie cu adevarat a statului.

Cat despre stimularea natalitatii, ma tem ca ea depinde in mai mica masura de indemnizatii si concedii, pentru cei care nu le privesc ca pe un castig, ci ca pe o punte atat cat e absolut necesar.

Ea depinde covarsitor de infrastructura pe care statul o pune la dispozitia parintilor (crese, gradinite, scoli), de calitatea sistemului de educatie si sanAtate, de predictibilitatea vietii noastre care acum arata mai degraba ca un sport extrem. Iar jocul cu indemnizatiile si concediile face parte din el.