Ce urmeaza dupa pandemie nu va fi usor. Oamenii vulnerabili si inspaimantati tind sa aleaga tirani Interviu

Lumea deja se schimba sub impactul pandemiei de coronavirus, care scoate la iveala deopotriva ce e mai rau si ce e mai bun in oameni, dar ii lasa si expusi depresiei, anxietatii si unei forme de ostilitati unul contra altuia. Iar faptul ca vom iesi din asta mai vulnerabili si mai inspaimantati ar putea duce la alegerea unur tirani la conducere.

Andrew Solomon este doctor in psihologie si scrie literatura de factura politica, culturala, psihologica si de fictiune. Apare in mod regulat - cu o larga si diversificata sfera de subiecte despre depresie, artistii sovietici, renasterea culturala afgana, politica libiana si altele - in New Yorker, New York Times Magazine, Artforum, Travel and Leisure si alte publicatii.

Cartea sa Demonul amiezii, anatomia unei depresii (Humanitas, pentru editia in limba romana) a castigat in 2001 Premiul National al Cartii, in 2002 a figurat printre finalistele pentru Pulitzer, fiind inclusa in lista publicatiei The Times a celor mai bune o suta de carti ale deceniului.

Andrew Solomon, de cand lumea a intrat in aceasta poveste a pandemiei, ma tot gandesc la ce mi-ati spus intr-un interviu mai vechi - calatoria inseamna deschidere si se opune depresiei. Or, zilele acestea tocmai granitele sunt inchise si oamenii nu mai pot pleca, nu mai pot calatori. Cum arata aceasta inchidere?

Singuratatea este otravitoare nu numai pentru indivizi, ci si pentru societati. Tot ce se intampla ne-a inchis o mare parte din experienta cu celalalt. Puneti niste muste in izolare (chiar si mustele!) si ele vor deveni agresive cand se vor reuni cu alte muste. La fel stau lucrurile cu soarecii. Si da, asa e, la fel se intampla cu oamenii.

Lipsa de contact unul cu celalalt, etichetarea - si cel mai revoltator, venita chiar de la Donald Trump - incercarea de a-i invinovati pe ceilalti pentru propriile noastre necazuri, toate astea ar fi catastrofale.

Cat mai curand dupa ce vom putea sa il vedem pe celalalt clar din nou, trebuie sa incepem sa recream intimitatea, nu numai cu cei iubiti si cu familia, dar de asemenea si cu strainii de departe.

Recomandarea OMS priveste in principal masura distantarii sociale. Va duce asta la izolarea sociala? Ma intereseaza mecanismul psihologic care e in joc aici.

Distantarea sociala este o forma de izolare. Un psihiatru faimos mi-a spus zilele trecute, cand i-am spus cat de trist ma fac toate astea, ca izolarea e diferita de singurate, dar nu sunt de acord. Poti fi izolat, asa cum sunt si eu, cu oamenii pe care ii iubesti cel mai mult pe lume, si sa fie tot izolare.

Lipsindu-ne posibilitatea de a-i vedea pe ceilalti, lipsindu-ne posibilitatea de a le strange mainile, suntem singuri, nu conteza cata iubire e in inima noastra. Suntem artificial separati unul de celalalt si cand vom iesi din asta va trebui sa invatam sa avem incredere unul in celalalt din nou. Nu va fi usor.

Explicati-ne riscurile acestei auto-izolari pentru cei mai vulnerabili, pentru cei care, de pilda, sufera de claustrofobie sau de alte forme de anxietate. Cum se pot descurca in acest context si asa nefiresc?

Exista patru raspunsuri la virus si la aceasta izolare sociala. Unii oameni o iau pas cu pas si au un fundament solid de rezistenta psihica.

Altii sunt cei care se ingrijoreaza si au nevoie doar de un mic ajutor psihologic. Ca noi toti ceilalti, acestia trebuie sa exerseze cat mai mult posibil sa nu transforme totul intr-o catastrofa si sa reziste impulsului de a verifica stirile o data la cinci minute. Trebuie sa doarma suficient, sa aiba grija de dieta si sa mentina contactul, la telefon sau altfel, cu cei pe care ii iubesc cel mai mult.

Dar multi oameni au probleme suplimentare. Depresia si anxietatea apar acolo unde o vulnerabilitate genetica intalneste un stimul extern si acum sunt multi stimuli externi. Asa ca oameni care nu au experimentat o tulburare psihica inainte sunt aruncati acum in ea.

Intre timp, multi dintre cei care sufera deja de o tulburare depresiva majora isi vad starea aceasta exacerbata si vor avea nevoie de ajustari in medicamentatie sau de telefoane frecvente cu terapeutul.

Unii dezvolta ceea ce clinicienii numesc "depresie dubla", cand o tulburare depresiva permanenta este exacerbata de un episod de durere insuportabila.

Multi dintre noi au putut sa observe un paradox, stand exclusiv acasa. Inainte de aceasta pandemie, ne plangeam ca nu avem mai mult timp pentru stat acasa, doar cu cei dragi. Acum, tocmai asta devine impovarator sau, in fine, nu e ceva care sa ne faca fericiti.

A alege sa fii decuplat este opusul lui a fi decuplat. Cu totii ne dorim timp - dar acum, ca avem timp, ne simtim privati de integritatea noastra. Sa tinem totul functional acasa, sa prevenim disputele, sa ne mentinem sanatatea psihica atunci cand sunt decuplati de ceea ce obisnuia sa ne fie familiar - asta e foarte greu.

Daca ar fi spus cineva: "Ai doua saptamani de stat acasa, sa faci ceea ce vrei", am fi fost cu totii in regula. Dar asta? Cine stie cand si cum se va termina? Cum poate cineva sa fie mai putin anxios in privinta rezultatului final? E o necunoscuta.

Daca ne-ar fi spus ca vom fi cu totii liberi pe 5 iunie sau chiar pe 15 decembrie, ne-am fi putut face planuri si toate astea ar fi avut un sens.

Dar suntem total inchisi pe termen nedefinit, iar asta e terifiant.

Se vorbeste despre cum se va schimba lumea dupa ce aceasta poveste se va fi sfarsit. Dar oamenii isi promit mereu ca se vor schimba, ca vor fi mai buni unul cu celalalt, cand ceva rau se intampla. E in regula sa asteptam de la fiecare experienta negativa o schimbare personala?

Aceasta criza va schimba lumea noastra nu pentru ca oamenii vor iesi din ea cu o viziune pozitiva, mai buna asupra societatii, ci pur si simplu pentru ca s-a intamplat si pentru ca stim cu totii acum ca se poate intampla din nou. Urmatoarea pandemie ar putea avea o rata a mortalitatii de 50 de procente. Am putea muri cu totii in acest fel.

Economia noastra ar putea fi fortata sa se inchida pentru cinci ani. Tot ce credeam ca e solid ar putea fi alterat.

Vom iesi din asta mai vulnerabili si mai inspaimantati, asa cum din 9/11 am iesit mai vulnerabili si mai inspaimantati. Din pacate, un rezultat al acestor sentimente de vulnerabilitate si de teama este alegerea tiranilor. E unul dintre raspunsuri.

Egoism si autoconservare versus empatie si solidaritate - ce e mai puternic astazi?

Ambele sunt prezente. Acesta este timpul sa ne repliem si sa fim intimi doar cu cei apropiati, dar odata cu acest dar al timpului vine si timp suficient pentru a fi in contact cu alti oameni, pentru a le dori binele, pentru a-i verifica pe cei care sunt batrani sau singuri.

Crizele aduc impreuna, in acelasi timp, ce e mai bun si ce e mai rau in noi si una nu o anuleaza pe cealalta. E timpul si pentru doliu si pentru noblete.

Am vazut cu totii aceste imagini pe Internet, cu italieni cantand in balcoanele lor. Care e semnificatia mai larga a acestor gesturi?

Rezistenta. Ca vremurile grele nu inseamna sfarsitul bucuriei. Ca si in vietile noastre saracite inca e mult de sarbatorit. Ca suntem in viata.

Care e cel mai rau lucru pe care criza l-a adus la suprafata?

A scos la suprafata egoismul si eu sunt la fel de vinovat ca altii. Cred ca e ceva rau sa stochezi hartie igienica sau medicamente sau masti de protectie, dar tentatia sa faci asa e foarte puternica si recunosc ca eu insumi am cumparat ce am putut din magazine, cu sentimentul ca stocurile se pot epuiza.

E nevoie de multa disciplina pentru a pune interesele lumii inaintea intereselor proprii si ale familiei si putini reusesc asta. Nici macar nu sunt sigur ca asta e bine sa facem, avem obligatia de a avea grija de familiile noastre mai intai si avem de asemenea si obligatia de a nu deteriora legatura sociala, dar cum sa le cantaresti una contra celeilalte?

Unde veti calatori cand va fi posibil din nou?

In orice loc am prieteni. E adevarat ca imi place sa vad lumea si sa traiesc aventuri noi, dar aceasta criza m-a facut sa inteleg cat de diferit este sa iti vezi prietenii fata in fata si nu doar virtual.

Altadata tanjeam dupa pace si liniste, acum tanjesc sa ii imbratisez pe cei pe care ii iubesc. Pe fiecare dintre ei. Voi face un turneu global, inclusiv in Romania.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...