Jurnal de calatorie urbana: Portofelul subtire cu medicamente se tine (microreportaj)

De cand mi-am luat angajamentul ca ma voi ingriji, in fiecare saptamana, de aceasta rubrica, am ciulit urechile si am cascat ochii de fiecare data cand m-am urcat in autobuz, troleu, tramvai ori metrou.

Saptamana trecuta, spre exemplu, era forfota mare in jumatatea din fata a autobuzului RATB cu care ma indreptam spre casa. M-am bulucit si eu, fericita c-o sa am un subiect de microreportaj. Am tras cu urechea, sa vad de ce s-a constituit grupul ad-hoc. Niciun controlor mojic, niciun copil smiorcait si enervant, niciun cersetor poet, nici macar un barbat la costum, ocupat cu incantatii tantrice.

Doar un pensionar care sporovaia de zor ceva despre "gloria comunista". Din pacate, a coborat la prima statie. Asa ca, in aceasta saptamana, nimic din RATB. Dar Bucurestiul, slava Domului, e plin de intamplari banale. Chiar daca, atunci cand aud de ele, rudele mele de acasa isi fac cruce cu ambele maini.

In farmacii imi propusesem sa nu mai intru degraba, dupa ce-am fost privita ca un dealer de droguri cand am intrebat de Algocalmin. Socoteala din targ insa... De voie nicidecum, ci impinsa de nevoie am purces de aceasta data catre-o alta farmacie "mai din centru". I-am marturisit farmacistei oful meu cel mare, dupa ce m-a apostrofat c-am indraznit sa cer "un calmant puternic, doamna, cel mai puternic".

Si-a pus mainile in sold si m-a chemat in stanga tejghelei, lansand casa de marcat pe mainile iscusite ale colegei sale cu vreo trei decenii mai tanara. "Esti insarcinata?" a fost prima intrebare a femeii. "Nu, doamna, asa-s eu, mai rotofeie".

I-am explicat ca ma doare abdomenul si spatele si chiar nu vreau altceva decat un calmant puternic. "Te hidratezi? Cata apa bei?" a continuat farmacista care-si tragea ochelarii cat mai aproape de varful nasului. In farmacie nu exista o banda lipita pe podea, asemanatoare celor din banci, care-ti spune sa pastrezi limita de discretie. In discutie a intervenit un barbat imbracat in salopeta reflectorizanta. "O fi apendicita", si-a dat muncitorul cu presupusul, taman cand femeia imi punea intrebari indiscrete legate de nevoile mele fiziologice.

"Sigur nu, sunt operata", m-am rastit la barbat, care-a facut doi pasi in spate. "Aciditate gastrica, sigur asta e", a continuat femeia, in timp ce-mi recomanda medicamente ale caror nume nu le pot pronunta. Am refuzat politicos si i-am amintit de durerea de spate. "Hernie atunci" si iar mi-a vorbit de-o serie de doctorii cu multi de "x" si "y" in denumire. A dat-o apoi pe "formatiuni chistice ovariene", "infectie urinara" si "pneumo...cumva".

"Antibiotice, de asta ai nevoie, dar nu se dau fara reteta" si m-a privit cu subinteles. "Si calmante". Perspicace farmacista, si-a amintit ce-i cerusem cu 15 minute in urma. A fugit in camera din spate, fluturand agitat din maini. Mi-a adus un No-spa 80, cica astea-s calmante strasnice. Si picaturi Rowatinex. "Pentru orice eventualitate, dar sunt amare rau. Le iei cu o lingura cu miere". A plecat iar cand a vazut ca ma tin de abdomen.

De aceasta data, mi-a varat o cutie de Nolicin. "Antibiotice, chiar daca n-am voie sa-ti dau", mi-a spus in soapta. I-am zis ca le cumpar pe toate, grabita sa scap mai repede de farmacista-hiena. "Tre pe zi", imi scrie, cu pixul, pe cutia de Nolicin, exact deasupra inscriptiei "se elibereaza doar cu prescriptie medicala". "Ca sa vezi, unii halesc litere si cand scriu de mana", mi-am spus, in gand. M-a indemnat sa merg la casa, in partea dreapta. Si-a dat la o parte colega si, cu o agilitate iesita din comun, a tastat preturile medicamentelor.

Cand am vazut bonul, mai ca mi-a venit sa cer niste pastile pentru dureri de ochi. Cam cat face-un drum dus-intors pana acasa, in Bucovina. La vagonul de dormit. Am achitat, naiva de mine, imaginandu-mi deja ca replica "du-te la doctor", pe care-o auzisem des in ultimele zile, se va transforma in "am avut dreptate, trebuia sa mergi la medic, nu la farmacie".

La iesirea din farmacie, m-a abordat din nou barbatu-n straie portocalii, care examina niste creme. "Fereste-ne, Doamne, de doctori si de farmacisti, ca de boli ne ferim singuri", a comentat, printre altele, barbatul, care face parte din scoala de gandire a celor care sustin ca-n tara asta se fura, nu se munceste.

Acesta e doar un crampei din haosul ce caracterizeaza viata de zi cu zi a bucuresteanului de rand. Ziare.com isi propune sa va prezinte in fiecare luni cate un fragment de experienta urbana si asteptam si povestirile voastre.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...