Pentru ce ne rugam lui Dumnezeu? (Opinii)

In general, ne rugam Bunului Dumnezeu pentru orice. Sa ne mearga bine in viata, sa luam examenul, sa castigam la loto, sa avansam in societate, sa avem copii frumosi si batraneti usoare.

Daca reusim, daca ni se implinesc dorintele, uitam imediat si de Dumnezeu si de rugaciune. Daca nu, daca viata ne tranteste la pamant si ne lasa acolo o buna bucata de timp, ne ridicam pumnii impotriva Lui. Cati dintre noi au si inteleg credinta asa cum a inteles-o si a trait-o, de exemplu, Iov din Vechiul Testament?

Si totusi, si mai putini dintre noi au fost vreodata incercati, in ciuda placerii cu care ne plangem de mila, asemenea lui Aavraam. Catora dintre noi le-a fost ceruta o jertfa precum cea pe care i-a cerut-o Dumnezeu insusi lui Avraam - propriul fiul Isaac? Si cati dintre noi am fi gata sa renuntam la tot ce iubim mai mult pe lumea asta pentru un concept care, astazi cel putin, pare mai departe de noi decat oricand?

Aavraam este gata sa isi sacrifice propriul fiu, Isaac, pe care l-a asteptat o viata, doar pentru ca Dumnezeu a vrut sa-i puna la incercare credinta. La fel si cu Iov - Dumnezeu ii ia toata avutia si fericirea, pentru a vedea daca si in nenorocire omul va mai crede in el. Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu aprig si manios, repede varsator de sange in numele credintei, iar judecata Sa este inca fara mila. Abia in Noul Testament, odata cu venirea lui Isus pe pamant, Dumnezeu isi intoarce fata catre credinciosii Sai.

Mesajul Noului Testament, al crestinismului este iubirea fata de aproape. Intoarce si celalalt obraz ne-a invatat Iisus si iubeste-ti aproapele precum te iubeste pe tine insuti. Cea mai mare noutate din intreaga istorie a omenirii, probabil cea mai mare inovatie din intreaga civilizatie a omului din toate timpurile a fost aceasta morala a plecarii capului si intoarcerii si celuilalt obraz in fata celui care ridica mana impotriva ta.

Nici nu trebuie sa ne mire acum, peste mii de ani, cat de gresit au fost intelese si traite toate invataturile Vechiului si Noului Testament. Caci a crede, dar a nu te mai ruga lui Dumnezeu atunci cand totul iti merge bine este de la sine inteles, ca si rugaciunea disperata a omului aflat in nevoie si durere. Iar a intoarce si celalalt obraz in fata unui dusman pe care il recunosti a fi mai puternic este, de asemenea, un gest cat se poate de normal si obisnuit. Si nici nu necesita cine stie ce forta a credintei in Dumnezeu.

A intoarce insa si celalalt obraz in fata unuia mult mai slab, dar care te-a lovit si ti-a facut rau, a-ti pleca fruntea in fata celui pe care stii ca ai putea sa il distrugi, daca ai vrea, asta ar fi o buna dovada de intelegere a cuvantului lui Dumnezeu. Cine si cati dintre noi fac asa ceva astazi? Cine astazi alege sa-si ajute aproape, atunci cand nimic nu-l mai impinge sa faca acest lucru? Nicio recompensa in lumea de Apoi, nici multumirea de sine si, mai ales, daca acest gest ar insemna sa isi rupa din propria bucata de la gura?

Sunt lucruri pe care nu le-am stiu niciodata sau le-am uitat din momentul in care le-am invatat. Ne aruncam insa in genunchi sa ne rugam cu lacrimi in ochi Domnului, imediat cum viata ne-a sters o palma. Mai rau, unii dintre noi isi imagineaza ca Dumnezeu, in cazul in care nu s-a retras cu totul in lumea Lui, ar avea timp sa ne implineasca toate prostiile care ne trec prin cap.

Plasmuindu-L dupa puterea mintii noastre, Dumnezeul de astazi a ajuns de rasul lumii. In fata unei imagini a unui Dumnezeu pe care l-am inchipuit dupa puterile si stiinta noastra, am ajuns astazi sa-i cerem socoteala Lui pentru faptul ca nu mai credem in El. Paradoxal, am ajuns sa ne rugam Lui pentru lucruri pe care El ni le-a interzis inca de la inceputul lumii.

Prigoniti si prigonindu-ne fara incetare unii pe altii, am ajuns astazi sa nu mai credem decat atunci cand moartea ne da tarcoale. In rest, ne folosim de numele Lui pentru a trai o viata impotriva lui Dumnezeu, rugandu-ne sa ne ajute tocmai in pacatele noastre. Intoarceti obrazul maine dusmanului vostru, daca va mai aduceti aminte de Dumnezeu si dupa Paste...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...