Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
Legenda spune ca ouale rosii sunt de origine pagana, ca inceputurile ar fi undeva prin Persia antica sau in Egipt. Ca si in numeroase alte traditii, crestinii au preluat multe din cutumele si chiar invataturile unor inaintasi necunoscuti.
Istoria n-are insa dovezi clare despre vopsirea si impodobirea oualor, decat de pe la inceputul mileniului trecut. Astfel, la 1200, regele Edward I al Angliei a platit cu 18 monezi din argint cumpararea si ornamentarea cu frunze de aur a 450 de oua, care au fost distribuite familiei regale si altor aristocrati. S-a raspandit vestea ca cine va primi un asemena ou se va imbogati.
Fireste, oua ornamentate cu aur nu-si putea permite decat curtea, dar obiceiul de a vopsi oua exista deja in popor. Probabil ca a sosit din Franta, unde crestiunii isi ofereau intre ei oua de Paste vopsite sau chiar incondeiate.
Cu timpul, cutuma s-a raspandit in toata Europa de vest, iar mai tarziu a ajuns treptat si in estul continentului.
Se pare ca ultima zona din est care a adoptat obiceiul de a oferi oua de Paste a fost Rusia. Mai intai l-a adoptat populatia de rand, iar mai tarziu a prins succes la curtea imperiala de la Sankt Petersburg.
Totul a pornit la putin dupa nunta tarului Alexandru al III-lea, cand tanara sotie, printesa daneza Dagmar, s-a mirat afland ca elita de la curte nu practica obiceiul de a oferi oua Paste, vopsite, incondeiate sau chiar aurite.
Dansa i-a relatat tarului cu cata bucurie se daruiesc asemenea oua in tara ei. Era entuziasmata indeosebi sub impresia unui superb ou impodobit artistic cu aur, pe care il admirase in castelul Rosenborg din Copenhaga.
Modul cum ii descria sotia in amanunt infatisarea acestui ou l-a impresionat pe tar, care n-a stat mult pe ganduri si a comandat bijutierului sau personal unul aidoma descrierii. In anul urmator, tot de Paste, i l-a daruit sotiei.
De atunci, n-a existat sarbatoare pascala fara ca printesa Dagmar, devenita intre timp imparateasa Maria Feodorovna, sa nu primeasca de la atentul sau sot o asemenea bijuterie, de fiecare data altfel modelata, altfel maiestrita, dar avand totdeauna la baza oul vopsit.
Urmasul lui Alexandru al III-lea, tarul Nicolae, a continuat traditia. In 1917, cand au patruns revolutionarii bolsevici in palat, acolo exista o colectie de 56 de oua aurite, o adevarata expozitie. O parte din ele a fost preluata de stat, iar restul a fost sterpelit de "tovarasi", care le-au valorificat de-a lungul anilor.
In scurt timp, colectia s-a dispersat: dupa cum informeaza portalul eglise.catholique, 12 oua se gasesc si astazi la Kremlin, doua bucati au ajuns la regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a, alte 12 au fost cumparate de Malcom Forbes, editor si scriitor american, iar despre restul nu se stie mai nimic.
Din cand in cand mai apare cate un exemplar la unele case de licitatii europene, atingand preturi astronomice. Astfel, in 1994, a fost adjudecat un asemenea ou la "Christie's" cu 3,5 milioane lire sterline.