Terorism si crestinism

Cat crestinism e, oare, in mentalitatea jihadistului modern? In ideologii totalitare? Cata religie in terorism? Si, nu in ultimul rand, oare cat protestantism?

Nu vom putea raspunde, fireste, exhaustiv, la intrebari de o asemenea anvergura. Ba chiar si a le schita raspunsuri satisfacatoare risca sa fie o intreprindere depasind net posibilitatile unui articol.

Putem, in schimb, semnala coincidente si congruente tulburatoare, care stimuleaza meditatia pe aceste teme.

Se implineste in aceste zile un secol de la revolutia bolsevica. S-au implinit de asemenea 90 de ani de la prima cuvantare rostita de Hitler la Berlin.

Concomitent, s-au scurs, in acest octombrie, cinci veacuri de la ivirea oficiala pe lume a luteranismului, prin legendara fixare, de usa unei biserici din Wittenberg, a tezelor evanghelice, partial anticatolice, antipapale ale fondatorului protestantismului german.

In fine, aceasta luna a anului 2017 marcheaza si scurgerea a patru decenii de la "toamna germana", de la anul de apogeu al terorismului de extrema stanga si inspiratie KGB-ista care a zguduit Republica Federala cu aproximativ doua decenii inaintea caderii Cortinei de Fier.

Religie si capitalism

Exista oare o relatie intre unele din aceste evenimente? Sau poate chiar intre toate? Si, daca da, e oare importanta?

Max Weber, autorul "Eticii protestante si spiritul capitalismului", s-ar intoarce poate in mormant daca ar avea rabdare sa treaca in revista constatarile unor politologi ori sociologi germani. Si daca le-ar citi cartile mai noi.

Pe urmele lui Werner Sombart, mult citatul Weber evidentia la inceputul veacului trecut inrudirea stransa dintre protestantism, si in special calvinism, si etosul capitalist modern. Ultimul izvorase, potrivit marelui sociolog german, din cel dintai.

Culmea. Cartea lui Weber fusese cotata ca o replica usturatoare la teoriile materialiste ale lui Karl Marx, parintele spiritual al leninismului, stalinismului si comunismului. Al socialismului si al social-democratiei. Si, intr-un fel, antisemitismului modern, al fascismului si national-socialismului.

Caci Marx presupusese ca religiile (dupa Lenin "opiu pentru popor") ar constitui suprastructura unei baze economice. Weber demonstreaza ca e viceversa.

Delirul religios al teroristilor

Iata insa ca nu doar capitalismul, ci si anticapitalismul cel mai virulent pare sa aiba radacini protestante. Wolfgang Kraushaar e autorul unei recent publicate carti semnaland, intre altele, originea protestanta a majoritatii covarsitoare a teroristilor de extrema stanga din Germania.

Dintre cei patru lideri fondatori ai RAF (Rote Armee Fraktion), trei au fost protestanti. Cele doua femei din acest grup proveneau din familii de pastori evanghelici, sefa lor ideologica, Gudrun Ensslin, fiind chiar fiica, fundamentalist educata, a unui cleric protestant.

Unul, Andreas Baader, era catolic, la fel ca aproximativ 30 la suta din ceilalti membri ai extremei stangi, alcatuite, in proportie de nu mai putin de doua treimi, din protestanti.

Pare clar, dupa evaluarea fie si superficiala a formei mentale a teroristilor din conducerea RAF care nu s-au dat in laturi sa omoare civili in numele ideilor lor marxist-salvationiste, ca exista urme consistente de etica puritana in psihologia lor si in setul lor de valori progresiste.

Liderii RAF si-au luat viata in 1977 intr-o inchisoare germana de maxima securitate, dupa ce a dat gres o tentativa de a extorca eliberarea lor prin capturarea unui avion de pasageri si luarea de ostateci. Toti s-au omorat cu arme strecurate in celule de avocatii lor extremisti de stanga (precum Horst Mahler, unul din cei patru fondatori ai RAF, protestant marxist radical, trecut la extrema dreapta, in anii '90).

Un cleric crestin, pastor anglican de origine germano-evreiasca, i-a vizitat pe liderii teroristi ai Armatei Rosii germane cu putin inainte de a se sinucide. L-a frapat la toti, potrivit propriilor sale declaratii, o marginire, o monomanie vecina cu "delirul religios".

Tatal teroristei Gudrun Ensslin se entuziasmase in reactie la incendierea, de catre fiica sa, a unor magazine, calificand-o drept "act de sfanta implinire personala".

In chestiune, fara indoiala, e socializarea religioasa a teroristilor. Si, potrivit istoricului si teologului german Jorg Hermann, "importanta convingerilor personale", importanta "constiintei aflate, solitar, in fata lui D-zeu".

Intr-adevar, insemnatatea convingerilor personale si a constiintei e cruciala deopotriva la protestanti si extremisti politici, radicalismul si zelul unora si altora par indeaproape inrudite.

"Hier stehe ich und kann nicht anders" subliniase Luther, invocandu-si constiinta, in istorica sa confruntare din Reichstagul din Worms, cu imparatul si cu Vaticanul, cand s-a aratat silit sa le respinga cererea de a se dezice de tentativa de a reforma Biserica.

Fanatismul i-ar fi animat, cu doua milenii in urma, potrivit criticilor lor, si pe zelotii si sicarii evrei aparand, la Ierusalim, Templul lui Dumnezeu asediat de legiunile paganilor romani. Si omorand coreligionari "calduti", insuficient de piosi si credinciosi.

Intr-o biserica precum cea catolica, in fruntea careia se afla un papa si ai carei credinciosi se vad condusi de o ierarhie ampla si solida, importanta convingerilor personale se estompeaza intrucatva in fata semnificatiei majore a deciziilor institutionale. Ceea ce nu inseamna ca n-a existat ori nu poate exista si un terorism, fascism sau totalitarism catolic.

Cum devine revolutia o religie surogat terorista si totalitara

Totusi, absenta din educatie si devenire a unei ierarhii universale precum cea furnizata de Biserica Romano-Catolica pare sa-i apropie pe credinciosii protestanti alunecati in extremism de alti radicali.

De pilda de jihadistii islamisti, precum si de legionarii ortodocsi romani, cu totii partizani ai unui terorism politic de tip salvationist.

Crimele legionare desfid orice abordare reductionista a originilor crestin-apocaliptice ale terorismului politic modern. Radacinile religioase ale ororilor insotind utopicele tentative de revolutionare mesianic-salvationista a lumii (ori atee, ca "religie seculara", cum ar spune V. Tismaneanu, pentru care marxismul e o eshatologie laica) nu pot fi reduse la protestantism. Si cu atat mai putin la islamism.

Rudi Dutschke, mentorul extremei stangi germane, era, dupa cum releva Kraushaar, deopotriva profund marxist si profund crestin.

In opinia sa, "invierea lui Iisus reprezenta modelul de baza al unei revolutii universale".

Dar ca revolutia sa devina o religie surogat terorista si totalitara pare ca e nevoie si de altceva. Metamorfoza decisiva e prefatata de o criza interioara, de un pariu pierdut cu modernitatea incheiat pe fondul golirii de atasamente vechi a sufletului si al umplerii sale cu ideologie, cartografiind convertirea la o identitate noua, in fapt insa doar aparent noua.

In fine, pare a fi nevoie si de o radicalizare pernicioasa a ceea ce Weber a numit "Entzauberung". E o "desfermecare", o eticizare extrema, continuand in absurd si trimitand in infernal procesul debarasarii de magie si concentrarea pe claritatea morala propriu etosului profetic veterotestamentar.

Caderea in terorism ori extremism totalitar pare sa descrie, paradoxal, o tentativa esuata de resacralizare, eventual subconstienta, a unui ins ori unor colectivitati supuse anterior procesului unei desacralizari radicale.

Petre M. Iancu

Nicușor Dan, la depunerea candidaturii pentru Capitală: Va fi o luptă între oameni care doresc o justiție corectă și clanuri care sug de la bugetul statului

Primarul Capitalei, Nicuşor Dan, a declarat joi, 25 aprilie, la depunerea candidaturii pentru Primăria Capitalei și a listei Drepte Unite pentru alegerile locale din Bucureşti că în această...

Prima reacție a lui Clotilde Armand după ce a fost trimisă în judecată: ”Ciolacu a schimbat 4 procurori până a găsit unul din provincie pe care l-a avansat să mă ancheteze”

Primărița Sectorului 1, Clotilde Armand, a reacționat joi, 25 aprilie, la câteva ore după ce a fost trimisă în judecată. Într-un mesaj postat pe Facebook, Clotilde Armand precizează...