Andrei Ursu, cercetator asociat CNSAS: "PCR si Securitatea i-au fost loiale lui Ceausescu pana in ultima clipa. Fragmentarea Armatei, factorul-cheie in lupta pentru putere"

Vineri, 01 Ianuarie 2021, ora 23:57
28079 citiri
Andrei Ursu, cercetator asociat CNSAS: "PCR si Securitatea i-au fost loiale lui Ceausescu pana in ultima clipa. Fragmentarea Armatei, factorul-cheie in lupta pentru putere"

Rolul Securitatii in evenimentele din decembrie 1989 a fost unul important, in conditiile in care noua putere instalata inca din 22 decembrie la CC al PCR era hotarata sa il elimine pe Ceausescu, o eliminare in stil "comunist", intr-un proces formal. Jocurile complicate de putere aveau nevoie de un "teatru de razboi".

Diversiunile si crimele s-au petrecut in acest "tablou de razboi" in care lupta pentru putere a fost dura si cinica, iar Securitatea a pus la bataie tot arsenalul. Andrei Ursu, cercetator asociat CNSAS, declara ca "noile structuri de fapt nu s-au debarasat de Ceausescu. Dictatorul a fost fortat sa fuga de pe acoperisul CC de multimea razvratita.

Iar pana la fuga sa, nu a fost vorba de noi structuri, si cu atat mai putin de incercari de debarasare. Ceausescu a fost aparat de Securitate, si adulat de conducerea PCR pana in ultima clipa".

(Andrei Ursu, cercetator asociat CNSAS)

"Este 22 decembrie 1989, dimineata. Nicolae Ceausescu anunta intr-o ultima sedinta a Comitetului Politic Executiv al PCR ca generalul Vasile Milea s-a impuscat dupa ce a sabotat aplicarea masurilor si a lucrat in stransa legatura cu strainii. Intregul CPEx ii este inca obedient, ca si Securitatea, sefii Armatei si intregul aparat propagandistic. Radioul si Televiziunea prezinta decretul prezidential prin care se instituia starea de necesitate pe intreg teritoriul tarii.

In Piata Universitatii se gaseau zeci de mii de bucuresteni, scandand Jos Ceausescu! si Libertate!. Armata nu mai opunea rezistenta", asa descrie tabloul diminetii Andrei Ursu.

Militari din dispozitive fraternizeza cu revolutionarii, dupa aflarea vestii sinuciderii generalului Milea

Decretul de instituirea a starii de necesitate este, in opinia lui Ursu, absurd "in jurul orei 10.30, subunitatile militare din centru incep sa se retraga din fata demonstrantilor, care patrund cu miile in Piata Palatului. Anuntul era cu atat mai ridicol, cu cat starea de necesitate sau alarma erau deja in vigoare, decretate sau nu, de mai multe zile.

Mai mult, ordinul Radu cel Frumos de inarmare cu munitie de razboi era si el in vigoare. La auzul mortii generalului Vasile Milea, unii militari din dispozitive fraternizeaza cu revolutionarii. In jurul orei 11.30, generalii din jurul dictatorului (Neagoe, seful directie a V-a a Securitatii, secondat de Stanculescu) cheama doua elicoptere pentru evacuarea acestuia".

Nicolae Ceausescu nu a fost arestat la CC, desi generalii de Armata aveau puterea totala in cladire

Andrei Ursu precizeza ca in istoria zilei de 22 decembrie exista un detaliu ignorat "de naratiunile revizioniste ale Securitatii" si anume "faptul ca dictatorul nu a fost arestat la C.C., unde generalii respectivi aveau puterea armata totala, orice sugestie de "lovitura de stat" (de exemplu, a generalului Stanculescu, si cu atat mai putin a FSN-istilor care vor aparea mai tarziu) sau "favorizare" a Revolutiei (de catre sefii Securitatii) se dovedeste a fi o aberatie.

Produse de aparatul de dezinformare al Securitaii, sugestiile disculpatoare respective se pare insa ca functioneaza, din pacate, si astazi, in anumite publicatii si la Sectia Parchetelor Militare.

Inainte de a se urca in elicopter, Nicolae Ceausescu face o ultima incercare de a "explica" multimii din Piata Palatului (circa 70.000 - 80.000 de oameni), ca erau manipulati de "agenturi". Raspunsul imediat al multimii a constat din huiduieli, fluieraturi si strigate de "Jos Ceausescu!" si "Milea nu e tradator!". Abia in acest moment tarziu, dar de deplin contact cu realitatea, Nicolae si Elena Ceausescu pleaca spre lifturile care ii vor duce pe terasa cladirii si la elicopter.

In acest timp, intr-un ultim acces de panica vecina cu nebunia, in biroul ministrului Apararii Nationale, fratele dictatorului, generalul Ilie Ceausescu concepe nota telefonica nr. 37: "Toate unitatile militare sa se considere in stare de lupta si sa actioneze conform conditiilor starii de necesitate".

Istoria insa i-a luat-o inainte. La ora 12.08 Nicolae si Elena Ceausescu parasesc, in elicopterul Directiei a V-a a Securitatii, sediul Comitetului Central din Bucuresti.

Filmarile din acele momente sunt relevante.

Andrei Ursu crede ca aceste filmari sunt relevante pentru ca ele demonstreaza ca "Securitatea (prin cordoanele de scutieri) au incercat sa apere CC-ul cat au putut, cel putin pana pe 22 la 11.15, tancurile si blindatele Armatei erau acolo, in fata scutierilor si multimii, dar nu au tras. Acestea sunt treptat inconjurate de demonstranti, care incep sa se suie pe ele.

In acel moment, ar fi fost irational ca securistii sa traga: tancurile i-ar fi spulberat. Multi revolutionari erau deja in CC si chiar pe acoperisul CC-ului inainte ca elicopterul sa decoleze".

Pe acoperisul CC al PCR, securistii l-au aparat pe Ceausescu

Odata ajunsi pe acoperis, declara Ursu, "securisii din Directia a V-a l-au aparat pe dictator de furia multimii. Si au continuat sa-l apere si dupa ora 12.08: pilotul Malutan si aghiotantii inarmati Marian Rusu si Florian Rat, toti din directia a V-a, nu i-au arestat pe Ceausesti la Snagov, nici nu i-au depus intr-o unitate militara, desi au avut aceasta oportunitate de doua ori: inainte si dupa oprirea la Snagov.

Cercetatorul asociat CNSAS Andrei Ursu precizeza ca "fragmentarea Armatei a fost factorul-cheie, si anume "Potrivit locotenent-colonelului Ion Pomojnicu, unul dintre putinii ofiteri din M.Ap.N. aflati la momentul respectiv in cladirea Comitetului Central, fragmentarea armatei a fost factorul cheie.

Fortele din interior ale Securitatii erau intr-adevar inarmate pana in dinti (mitraliere si alte arme sofisticate, vaste cantitati de munitie) si hotarati sa infrunte orice. Insa au fost luate prin surprindere - si lasate descoperite in fata tancurilor - atat de dezvoltarea rapida a evenimentelor, cat mai ales de actiunile - si mai ales inactiunile - unitatilor de armata care trebuiau sa apere cladirea ".

Marturia lui Malutan

Ursu citeaza marturia lui Malutan din 1995, in cadrul Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, in ceea ce priveste "groaza Securitatii in acel moment era aceeasi cu a dictatorului", si anume declaratia: "Cand sotii Ceausescu au aparut la elicopter, cei din garda ii aduceau mai mult pe sus. Erau atat de speriati! Aveau niste fete transfigurate. S-au urcat buluc in elicopter, iar mecanicul de zbor de-abia a avut loc sa inchida usa. Eram prea multi. Mecanicul s-a asezat intre scaunul lui Ceausescu si usa, asa, putin inghesuit, ca si cum ar fi stat in brate. Si am decolat".

De asemenea, referindu-se la loialitatea totala a Securitatii, Ursu precizeza ca este "demn de mentionat un detaliu. Exact a doua zi dupa depunerea acestei marturii relevante pentru loialitatea totala, simbiotica a Securitatii fata de dictator, fostul pilot preferat al lui Ceausescu a murit intr-un accident de elicopter, pe cand efectua lucrari de erbicidare a unei vii. De altfel colonelul Vasile Malutan era el insusi transfigurat.

Nu i se spusese destinatia exacta, doar sa se deplaseze spre nord. Deasupra aeroportului Otopeni a fost intrebat de la baza:

- De ce nu aterizezi aici?

- Deocamdata respect un ordin.

Ulterior, fostul ofiter de Securitate a explicat astfel respunsul sau: Ma gandeam la el, ca era inca presedinte si..."

Stanculescu ordona "lasarea la sol" a lui Ceausescu

Nicolae Ceausescu ajunge cu securistii la Snagov. "De la Snagov, dictatorul a mai dat 3-4 telefoane comandantului flotilei speciale de elicoptere din dotarea Directiei a V-a a Securitatii, colonelul Petru Tenie. La un moment dat au fost cerute alte 2 elicoptere pentru insotire. Cand Malutan l-a intrebat pe Ceausescu in ce directie sa plece acestea, i s-a spus sa vina dupa noi."

E relevant si faptul ca "a existat un moment aici, la Snagov, cand Elena Ceausescu si Bobu au iesit din cabinetul lui Nicolae Ceausescu si nici Manea Manescu nu a mai ramas" . Deci in timpul convorbirii cu "flotila", in birou cu Nicolae Ceausescu erau doar cei doi ofiteri de Securitate din Directia a V-a. Dupa care toata lumea s-a indreptat spre elicopter.

A urmat "lasarea la sol" a Comandatului Suprem, in urma ordinului generalului Stanculescu. Generalul a fost desigur constrans de imprejurari sa dea acel ordin: revolutionarii patrunsesera in masa in C.C.

Citeste si https://ziare.com/social/revolutia-din-1989/masacrul-din-23-decembrie-1989-discutiile-din-biroul-unde-s-a-transat-preluarea-puterii-am-pierdut-controlul-1652247

Potrivit lui Nicolae Deca, primul sofer pe care Nicolae si Elena Ceausescu l-au oprit pe drum dupa evacuarea din cladirea C.C. in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, dictatorul i-a spus: "A fost lovitura de stat. Organizez rezistenta la Targoviste [subl. n.]"..

Odata ajunsi la Targoviste, declara Ursu, militianul care l-a dus pe Ceausescu la UM 01417, Constantin Paisie, a declarat ca Ceausescu "spera sa fie salvat de Securitate. In legatura cu discutiile sotilor Ceausescu, Paisie spune: "ei in primul rand pe Securitate se bazau. Stiu ca la un moment dat, Nicolae Ceausescu mi-a spus sa mergem la unitatea aia de Securitate, o unitate speciala la Baneasa, dar din partea Militiei sau a Armatei nu se astepta sa-i vina sprijinul imediat", declara Ursu.

Retragerea Armatei pe 20 decembrie la Timisoara, act de conservare a propriilor pozitii si a regimului

Cat priveste rolul Armatei care trasese sporadic la Timisoara, Ursu precizeza ca actiunile avea loc "mai mult sub teroarea securistilor infiltrati in randurile dispozitivelor, ca de altfel si pe 21 noaptea in Bucuresti. Motivul pentru care sefii armatei (Milea, Gusa, Stanculescu, Ilie Ceausescu) au retras, pe 20 decembrie, soldatii in cazarmi la Timisoara nu a fost din simpatie pentru cauza Revolutiei, respectiv din dorinta de a-l inlatura pe Ceausescu.

Daca ar fi fost asa, ar fi avut tot timpul sa-l aresteze pe acesta din urma incepand din 17 decembrie. L-ar fi putut cu atat mai usor debarca in timpul vizitei acestuia in Iran.

Retragerea din 20 decembrie de la Timisoara a fost un act de conservare a propriilor pozitii si a regimului. Constatand refuzul soldatilor de a impiedica demonstratia, le-a fost pur si simplu frica de posibilitatea ca soldatii sa fraternizeze masiv cu populatia civila si sa paraseasca unitatile. Si mai periculos, sa se intoarca impotriva comandatilor superiori care le dadusera pana atunci ordinele criminale.

Este un fapt cunoscut ca pentru un comandant militar, fraternizarea propriilor trupe cu dusmanul este o situatie mai delicata chiar decat infrangerea".

Capilor Armatei le-a fost frica de fraternizarea militarilor cu demonstrantii

"Este la fel de evident ca armata nu a deschis focul pe 22 decembrie pentru ca bucurestenii au iesit masiv pe strazi. Milea, Stanculescu, si chiar Ilie Ceausescu stiau, din experienta de la Timisoara, ca militarii de rand - oameni din popor, ca si demonstrantii - dar si subofiterii si majoritatea ofiterilor de rang mediu, nu sunt gata sa traga impotriva multimilor de demonstranti.

Le-a fost frica de fraternizarea militarilor cu demonstrantii. Mai mult, stiau ca daca ar fi dat ordin sa traga, armele s-ar fi putut intoarce impotriva lor", a afirmat Ursu.

Loialitatea Securitatii si a conducerii PCR

In ceea ce priveste Securitatea si conducerea PCR, Andrei Ursu, cercetator asociat CNSAS, precizezaa ca, din toate documentele gasite recent la CNSAS, dar si din "sedintele CPEx, declaratiile martorilor din anchetele si procesele Revolutiei (in special cele din anii 90), agendele de lucru ale ofiterilor de Securitate, confirma concluziile care se desprind din imaginile din 22 decembrie. Si anume, adeziunea totala a esaloanelor superioare de Partid (CPEx), a conducerii Armatei si a intregului aparat de Securitate, pana in ultima clipa, fata de dictator.

Aceste probe, sunt dezvoltate pe larg in cartea "Tragatori si mistificatori". Loialitatea fata de dictator - fie ca rezultat din frica, oportunism sau mai cu seama dintr-un interes simbiotic - nu era un concept gol de continut in 1989. Si nici pe 22 decembrie 1989.

Mai mult, probele demonstreaza ca acea loialitate a actionat si dupa 22 decembrie, cand reteaua de rezistenta a Securitatii a declansat lupta de gherila, conform planului pe care l-am descris pe larg in cartea Tragatori si mistificatori (Polirom 2019), si in studiul "Lupta de rezistenta a Securitatii. Planul si implementarea sa la Revolutie".

Citeste si https://ziare.com/stiri/armata/video-militarii-romani-care-au-refuzat-sa-deschida-focul-asupra-revolutionarilor-in-89-1653282

Citeste si:
Stelian Ion îl atacă dur pe Klaus Iohannis: „Președintele ajută PSD să revină la putere. Adevăratul artizan al USL 2.0”
Stelian Ion îl atacă dur pe Klaus Iohannis: „Președintele ajută PSD să revină la putere. Adevăratul artizan al USL 2.0”
Fostul ministru USR PLUS al Justiției Stelian Ion a lansat miercuri 22 septembrie un atac dur la adresa președinteului Klaus Iohannis după ce acesta din urmă a anunțat că îl susține pe...
Reacția lui Dan Barna după ce premierul l-a acuzat că nu a încurajat campania de vaccinare: „Stop dezinformării”
Reacția lui Dan Barna după ce premierul l-a acuzat că nu a încurajat campania de vaccinare: „Stop dezinformării”
Copreședintele USR PLUS Dan Barna a reacționat miercuri, 22 septembrie, după ce premierul Florin Cîțu l-a criticat la finalul ședinței de guvern pe acesta și alți reprezentanți ai USR...
Sursa: Ziare.com