Ziare.com

Ceremoniile realitatii: E vremea judecarii lipsei de memorie (DW)

de George Arun (DW), colaborator Deutsche Welle
Luni, 21 Decembrie 2020, ora 18:04

   

Ceremoniile realitatii: E vremea judecarii lipsei de memorie (DW)
George Arun (DW)
Cati dintre cei 65.000 de pensionari militari au dat ordin sa se traga in zilele lui decembrie '89? Nu se stie. Numarul si numele celor mai multi dintre ei se afla in fisetele procurorilor incuiate cu sapte lacate.

Citeste toate textele scrise de George Arun (DW) pentru Ziare.com

La inceputul anului 1991 a venit la redactia revistei "Cuvantul", unde eram proaspat ziarist, o tinara din Sibiu cu un dosar de peste o suta de pagini, care cuprindea nenumarate memorii, acte medicale, marturii, toate acestea conturind povestea tatalui ei, ofiter de militie (nu-i mai retin numele), care fusese condamnat ca terorist si inchis la penitenciarul din Aiud. A fost una din victimele scapate cu viata, dar care a suferit rani grave in urma desantului pe care militarii din subordinea comandantului garnizoanei Sibiu, locotenent-colonelul Aurel Dragomir, l-au executat in 22 decembrie '89 impotriva trupelor Ministerului de Interne.

Disperata, tinara incerca, prin intermediul presei, sa forteze conducerea penitenciarului de a-i interna de urgenta tatal intr-un spital civil pentru o interventie chirurgicala complicata. Directorul publicatiei, Radu G. Teposu, mi-a pus dosarul in brate si m-a trimis la Aiud. Pe atunci presa independenta, chiar daca era la inceput de drum si avea stingaciile ei inerente, avea o oarecare influenta asupra satrapilor mostenitori ai comunismului. Am amanat plecarea citeva zile, intrucit trebuia sa inchei un documentar despre victimele represiunii din decembrie la Arad.

Conducerea penitenciarului mi-a comunicat ca detinutul tocmai fusese transportat la un spital din Sibiu. Am ajuns si eu seara tarziu si am innoptat la familia celui condamnat ca fiind terorist, urmind ca a doua zi sa merg impreuna cu fata si sotia acestuia la spital.
Dimineata rasfoiam pentru a nu stiu cita oara dosarul in sufragerie, in timp ce fata si sotia imi explicau ca ofiterul de militie fusese una dintre victimele macelului ordonat de locotenent-colonelul Dragomir impotriva cadrelor M.I. - zeci de morti si peste o suta de raniti.

S-a auzit soneria. Femeia a deschis si un militian a intrat nesigur pe usa. Nu a facut decit un pas si a intins o hirtie. Era certificatul de deces. "Stiti, s-a intimplat azi-noapte la trei si douazeci". Atat a spus si a iesit pe usa, cu spatele. Bolnavul fusese trimis de la Aiud cu septicemie supraacuta, iar medicii de la spitalul din Sibiu nu au mai putut face nimic. Daca ar fi ajuns cu citeva zile mai devreme, poate ca ar fi scapat cu zile. Am luat trenul spre Bucuresti cu sentimentul ca in acea portiune de realitate aveam si eu o vina.

E ciudat cum memoria afectiva te ocupa si preocupa peste ani si ani. Daca as fi amanat documentarul despre Arad si as fi plecat imediat la Aiud? Poate ca omul ar fi trait si azi. Cert este ca, timp de citeva zile, nu am putut scrie documentarul.

Armata nu prea a fost cu noi



In aceasta saptamana a patimilor indurate in decembrie '89 mass-media se canalizeaza in special pe autismul Justitiei in ceea ce priveste gasirea si condamnarea vinovatilor pentru crimele pe care organele de represiune le-au comis cu singe rece pentru ca Iliescu si clica lui sa ajunga si sa ramina la putere. Evident ca este imperativul atitor ani, asta in timp ce criminalii din decembrie isi serbeaza pensiile nesimtite (95% din pensiile speciale sint platite celor din MApN, MAI, SRI, SIE, SPP si STS).

In decembrie am strigat din toti rarunchii "Armata e cu noi". Dar asta dupa ce Armata facuse cele mai multe victime. Dupa ce la Sibiu, de pilda, comandantul garnizoanei, locotenent-colonelul Aurel Dragomir, a ordonat subordonatilor sa-i impuste ca pe iepuri pe militienii care au sarit gardul in unitatea militara pentru a se adaposti de "teroristii care trageau din toate pozitiile", acestia fiind agenti DIA instruiti si plasati pe acoperisuri tocmai de colonelul criminal. Militienii au fugit de simulatoarele lui Dragomir pentru a fi impuscati de militarii lui Dragomir in curtea unitatii militare.

Citeste si https://ziare.com/social/revolutia-din-1989/figura-emblematica-a-poetului-ion-monoran-este-legata-de-ziua-de-16-decembrie-momentul-decisiv-al-revolutiei-1650814

Lt.-col. Aurel Dragomir si cpt. Francisc Toba, fost deputat FSN-PDSR iar acum deputat al partidului extremist AUR, insotiti de militari inarmati, au ridicat din sectiile spitalelor, incepind cu 23 decembrie 1989, mai multe persoane ranite prin impuscare, pe care le-au transportat la unitatea militara condusa de colonelul Dragomir, in ciuda impotrivirii cadrelor medicale.

Un alt episod neelucidat pina astazi priveste moartea generalilor din Ministerul de Interne Nuta si Mihalea intr-un elicopter doborat de o racheta a armatei. Misterele revoltelor de la Timisoara, in care armata a inabusit in singe manifestantii, erau cunoscute de cei doi generali comunisti, care au participat la stergerea urmelor si trebuiau sa dispara.

Sefii parchetelor militare, intre care Dan Voinea si Ilie Botos, au ingropat dosarele a zeci de ofiteri ai Armatei. Alte urmariri penale nici macar nu au fost incepute. Rafuielile dintre ofiterii Armatei si cei ai Militiei au fost una dintre cauzele care au dus la uciderea a 1.200 de oameni, cei mai multi dintre ei manifestanti, iar dintre manifestanti cei mai multi tineri.

Romanii au in continuare cea mai mare incredere in Armata. Sigur ca in trei decenii institutia apararii nationale a trecut prin reforme substantiale, in situatia in care cei mai multi dintre ofiterii si generalii de acum treizeci de ani au fost trecuti in rezerva si sint beneficiari ai pensiilor speciale. Citi dintre cei 65.000 de pensionari militari au dat ordin sa se traga in zilele lui decembrie '89? Nu se stie. Numarul si numele celor mai multi dintre ei se afla in fisetele procurorilor incuiate cu sapte lacate. Cei care au cea mai mare incredere in Armata ii pun oare la socoteala si pe criminalii de la Timisoara, Bucuresti, Sibiu, Arad, Tirgu-Mures, Iasi, Cluj? Nu cred, dar nici nu le pasa, nu fac apel la memorie si nici la discernamint.

Citeste si https://ziare.com/stiri/cnsas/informatorii-din-universitate-ai-securitatii-dosarele-cnsas-1651490

Articol publicat si pe Deutsche Welle.ro

George Arun este de profesie filolog. Din 1990 a lucrat in presa scrisa si audio: Revista 22, Cuvantul, ziarul Curentul, revista de cultura Idei in Dialog (redactor sef). Din 1992 pana in 1997 a lucrat la radio Europa Libera. Din 1999 este colaborator Deutsche Welle.

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Deutsche Welle

Articol citit de 3490 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor