Solutiile la deriva morala in care se afla societatea. De ce nu se negociaza demnitatea

Care pot fi solutiile la deriva morala in care se afla societatea romaneasca?

In spatiul restrans al acestui text, putem identifica doua asemenea solutii, amandoua dependente de vointa si actiunea politica.

Prima solutie, pe termen lung, este educatia. O reforma in profunzime a sistemului educativ din Romania (de la gradinita la doctorat, trecand prin invatamantul profesional si cel continuu, de-a lungul intregii vieti) este un proces care se poate intinde pe mai multe generatii si ale carui rezultate nu sunt de asteptat inainte de 2030-2040, asta in cazul fericit in care acest proces s-ar declansa imediat si cu toate fortele societatii mobilizate pentru reusita lui. Ceea ce este insa destul de putin probabil, vazand starea corpului didactic de azi si a universitatilor care pregatesc profesorii. Multa vreme s-a dat vina pe salariile mizere din invatamant. Azi, ele sunt mai decente, fara insa ca aceasta decenta sa fie vizibila in alfabetizarea intelectuala si morala a tinerelor generatii. Dimpotriva, evaluarile interne si internationale depun mai degraba marturie pentru scaderea calitatii actului educational.

A doua solutie este dreptul. Norma juridica este, in principiu, codificarea in sistemul de drept a valorilor morale pe care le impartaseste o societate la un moment dat. Vazand insa modul in care s-a legiferat in ultimii ani in favoarea coruptilor, hotilor, infractorilor in general si in detrimentul victimelor, trebuie sa ne punem neaparat intrebarea daca nu cumva furtul, frauda sau minciuna au devenit valori dominante in societate, pentru ca un partid dominant a legiferat in spiritul acestora, sau daca societatea are totusi niste valori pozitive (adevarul, dreptatea, demnitatea), numai ca niste politicieni verosi, insa minoritari ca numar, au reusit sa insele vigilenta unui popor intreg si au legiferat impotriva valorilor acestui popor.

Asa cum arata peisajul politico-juridic din Romania in acest moment, nu cred ca putem da un raspuns categoric la aceasta intrebare. Avem nenumarate exemple care dovedesc ca tocmai cei chemati sa aplice legea si sa vegheze la respectarea ei (magistrati, politisti, jandarmi etc.) se regasesc azi in cazurile cele mai grave de coruptie. Asta fara sa mai vorbim de multimea de parlamentari cu dosare sau griji penale care lucreaza ei insisi la construirea edificiului de legi in care traiesc locuitorii acestei tari.

Observam, asadar, ca pe intreg traseul care porneste de la sursa valorii morale, urcand inspre codificarea ei juridica in guvern si parlament si, de acolo coborand inapoi in societate prin pazitorii ei, pe tot acest traseu fiecare actor chemat sa vegheze la respectarea valorilor care fac posibila viata impreuna sufera de grave carente de integritate morala.

Sa luam cazul de la Iasi. Marturia primarului violator a avut valoare de spovedanie publica, iar numerosi dintre consatenii lui l-au "iertat", considerand ca "greseala" lui a fost cel mult o ratacire de moment, nimic mai mult. Dar au dreptul acesti consateni sa-l ierte? Adica pot ei sa se constituie in instanta de judecata morala si, prin asta, instanta de judecata in general? Poate, apoi, partidul din care face primarul sa fie o alta instanta de judecata? Nu cumva asistam la un conflict de valori si de drepturi? Nu cumva "omenia", harnicia sau succesul politic al primarului intra in conflict cu si sterg cumva din pacatele de odinioara ale primarului? Cel putin oamenii asta pretind. Si tot ei mai pretind ca virtutile primarului au fost puse la grea incercare de viciile unor fete de moravuri usoare (asa cum, in treacat fie spus, virtutile primarului de la Targu Mures au fost si ele abuzate de imoralitatea membrilor unei etnii).

Cine si dupa ce criterii trebuie sa judece asemenea conflicte? Legea, doar legea.

Pentru a raspunde la aceste intrebari, teoreticienii dreptului au decis sa propuna diferite ierarhii ale drepturilor omului. Pentru unii dintre ei, exista patru feluri de drepturi, in aceasta ordine: absolute, conditionale (sau obisnuite, cu protectie depinzand de unele situatii), virtuale si de solidaritate. Voi spune doua cuvinte doar despre cele dintai, ca sa arat ca exista un nucleu dur al drepturilor omului de la care nu se poate face niciun fel de exceptie, pentru ca ele constituie ceea ce este ireductibil in fiinta umana. Acest nucleu cuprinde: a) dreptul la viata; b) interdictia torturii; c) interdictia sclaviei; d) non-retroactivitatea legii penale. Asa cum puteti vedea, in toate este vorba nu doar de viata umana, ci si, mai ales, de demnitatea vietii umane.

Mintile luminate ale dreptului ne spun ca viata nu poate fi separata de demnitatea ei. Ca nu exista viata in tortura, sclavie, rele tratamente si supunere. Si ca nu exista crima mai mare decat a smulge vietii aceasta demnitate, reducand fiinta umana la a fi un sclav, la simplu obiect al traficului sau al poftelor altor oameni. Aceste crime sunt, sau trebuie sa fie, imprescriptibile. Nu poti fi absolvit niciodata de vina de a fi ucis un om, de a fi torturat un om, de a fi traficat si exploatat fiinte umane lipsite de ajutor. Iar daca asta se intampla, daca legea penala dintr-o tara permite ca asemenea crime sa fie trecute cu vederea sau relativizate, atunci tot edificiul dreptului si al dreptatii din acea tara se clatina. Si toate valorile ei se rastoarna. Pentru ca, inca o data, nu exista nimic, in om sau in afara lui, deasupra demnitatii vietii sale. Nici functia politica, nici realizarile ca primar, nici castigul financiar, nimic.

De aceea, din punctul de vedere strict al dreptului si al dreptatii, ceea ce a facut primarul din comuna ieseana nu poate fi pus in comparatie cu nimic. Realizarile lui ca primar nu valoreaza nimic daca le pune in balanta cu faptul de a fi redus doua minore la stadiul de obiecte sexuale, lipsindu-le de libertate si supunandu-le torturii fizice si psihice. Iar daca satenii nu inteleg asta, pentru ca sunt saraci, pentru ca sunt saraci cu duhul, needucati si manipulati, atunci sistemul de drept si conducatorii politici trebuie sa-i faca sa inteleaga asta in modul cel mai exemplar, aplicand legea in modul cel mai riguros si mai aspru cu putinta. Nimeni, nici macar un primar, cu atat mai putin un primar, nu are dreptul sa distruga demnitatea unor semeni folosindu-se de forta fizica, de puterea politica sau de resursele financiare abundente de care dispune.

Aici este punctul de maxima intensitate si complicatie in care ne aflam acum. Nu este vorba de faptul ca se comit crime si atrocitati. Desigur, e de dorit ca numarul lor sa se diminueze si noi toti trebuie sa veghem ca ele sa se intample cat mai rar. Dar daca ele se produc, atunci societatea trebuie sa aiba anticorpi care sa intervina urgent pentru salvarea fizica si psihica a victimelor, pentru repararea ranii umane si sociale, pentru reducerea suferintei si eliminarea cruzimii, pentru pedepsirea exemplara a celor vinovati. Iar asta se poate face, asa cum am spus la inceput, pe doua cai, una cu efect pe termen lung, alta cu efect pe termen scurt: educatia, astfel incat cetatenii sa aiba constiinta exacta a demnitatii vietii lor si a semenilor si sa impiedice orice atentat la demnitate; sistemul de drept, care sa sanctioneze rapid, proportional si neechivoc asemenea crime.

Daca cele doua mecanisme, educational si juridic, nu functioneaza, intre ele se casca un spatiu tot mai larg nu doar pentru alte atrocitati, pentru cruzime si tortura, dar si pentru indiferenta ori pentru relativizarea si acceptarea acestora, impingand tot mai multi dintre membrii societatii inspre monstruozitate, asa cum e cazul sustinatorilor primarului iesean sau al celor ai primarului din Targu Mures.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Președintele PMP: Declinul PSD-PNL a început cu "decizia ridicolă de a-şi anunţa înfrângerea în Bucureşti” înainte de începerea campaniei

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că decizia coaliţiei PSD-PNL de a avea candidaţi separaţi la Primăria Capitalei reprezintă începutul „marii prăbuşiri a partidului unic”,...

Ludovic Orban: „O veste bună în acest spectacol grotesc al comasaţilor: Nicuşor Dan va câştiga un nou mandat la Primăria Capitalei”

Ludovic Orban, preşedintele Forţa Dreptei, afirmă, după decizia coaliţiei de a-l retrage pe medicul Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei, că se vede totuşi şi o veste...