De ce sa platim pentru copiii altora?

Sa incercam un experiment. Sa spunem ca mi-am cumparat ceva necesar. Orice. O pereche de pantofi. Un frigider. Am pus tabla noua pe casa, pentru ca ploua prin vechiul acoperis. Si apoi va trimit nota de plata.

Mi-ati da bani? Desigur ca nu. Multe cumparaturi sunt necesare. Unele sunt chiar esentiale pentru o viata civilizata. Insa suntem de acord ca este treaba mea sa platesc pentru ele.

Dar daca as putea sa va fortez cumva sa o faceti? Sa spunem ca suntem vecini. Am dus masina la service. Scump, dar nu ma ingrijoreaza... In universul social al experimentului nostru, Primaria va obliga sa platiti, ca buni vecini, revizia masinii aproapelui. Sub pretextul ca nu este o cheltuiala pur privata, ci tine de ceva care ne priveste pe toti: siguranta drumurilor publice.

Evident, nu merge asa... Realizam imediat ca este ceva fundamental gresit aici, din punct de vedere moral: sa transferi costul cheltuielilor asupra celorlalti. Dar de ce?

Intuitiv, stim raspunsul. Pentru ca este rezultatul unui act de vointa individuala. Iata adevarata explicatie. Un aranjament in care unul decide, iar altul plateste costurile acestei decizii este imoral.

Atunci de ce platim pentru copiii altora?

In Romania, parintii primesc o alocatie pentru fiecare copil. Care este, moralmente, temeiul acestei masuri? Unii isi imagineaza ca platim pentru ca unii copii sunt saraci. Nu este adevarat. Alocatia este universala. O primesc si copiii din familiile din clasa mijlocie (atata cata mai exista in aceasta tara). O primesc si copiii din familii ultra-bogate.

Unii cred ca alocatia are rolul de a combate saracia. Fals. In Romania 48% dintre copii sunt, oficial, sub nivelul de saracie. Iar suma acordata este derizorie: 84 de lei pe luna pentru copiii intre 2 si 18 ani. Un caine are nevoie de mai mult pentru a supravietui in casa unui om.

Sistemul este irational si ineficient. Insa principalul sau viciu este imoralitatea.

A intemeia o familie, a face un copil si a-l creste: acestea trebuiau sa fie, intr-o lume normala, acte ale unor fiinte responsabile. Sistemul alocatiei universale, care transfera asupra celorlalti costurile cresterii unor copii care nu le apartin, este contrar acestui principiu, al responsabilitatii.

Socialistii au fost cei care l-au inventat. In 1936, Stalin a introdus alocatiile pentru familiile care aveau mai mult de opt copii. In 1937, social-democratii suedezi au introdus alocatiile, insa doar pentru mamele sarace. Primul sistem universal al alocatiilor pentru copii a fost introdus in Marea Britanie, de laburisti, in 1945.

In Romania, socialistii au introdus alocatiile universale pentru copii, in 1956. In 1966, tot socialistii au introdus un impozit special pe care il plateau familiile fara copii. Iar in 1977 s-a introdus taxa de celibat. Toate acestea in virtutea regulii dupa care unii platesc pentru copiii altora.

Dupa 1989, guvernarea a continuat, in aceasta privinta, sa aplice politicile stalinismului. Partidele se intrec si acum in promisiuni populiste. Iar suma totala a alocatiilor sociale atarna ca o piatra de moara de gatul Romaniei. Bugetul asigurarilor sociale de stat a ajuns in 2016 la 4,4% din PIB.

Unele state se descurca foarte bine si fara o alocatie universala pentru copii. Statele Unite sunt cel mai bun exemplu. Noua Zeelanda nu plateste alocatii, ci doar reduce taxele pentru familiile cu copii, in functie de veniturile acestora. Chiar si in unele state europene alocatia nu este universala. In Franta, spre exemplu, nu se plateste alocatie pentru primul copil.

Este momentul sa incetam sa aplicam acest sistem imoral si lipsit de sens. Unii pretind ca alocatiile pentru copii contribuie la mentinerea natalitatii. Alta absurditate. Sa ridice mana acela care decide sa faca un copil pentru ca primeste 84 de lei pe luna. Probabil ca un asemenea individ, daca ar exista, ar fi definitia insasi a iresponsabilitatii.

Saracia cronica a familiilor nu este asociata cu lipsa copiilor, ci dimpotriva, cu excesul de copii. Unii parinti fac copii fara sa isi permita acest lucru. (Nu toti - trebuie adaugat. In ciuda faptului ca sunt incurajati de stat sa nu fie responsabili ei insisi, majoritatea oamenilor normali judeca atent. Dovada si scaderea natalitatii, care este un raspuns rational la o situatie de criza).

In alte timpuri, oamenii - barbati si femei - aveau grija sa isi faca o situatie inainte sa se casatoreasca. Acest lucru a diferentiat civilizatia occidentala de toate celelalte.

In Occident a aparut ceva numit de specialisti "familia malthusiana" (denumirea a fost inspirata, desigur, de teoriile lui Thomas Robert Malthus, autorul celebrului Eseu asupra principiului populatiei, din 1798). Acest tip de familie se caracterizeaza printr-o fertilitate scazuta si prin varste foarte ridicate ale sotilor in momentul casatoriei (cu mult dupa ce femeile devin, biologic, fertile).

In restul lumii, sotii se casatoresc devreme, prin casatorii aranjate. Dupa care, numerosii copii pe care ii au sunt utilizati pe post de animale de povara. Ei sunt o resursa economica.

Familia malthusiana a fost un mare pas inainte in plan moral. Printre meritele sale este acela de a fi facut posibila emanciparea femeii. Inainte femeia era dependenta de ciclurile fertilitatii sale. Doar intr-o lume in care casatoria si nasterea sunt rezultatul unor decizii chibzuite, a unor oameni maturi si independenti, femeia poate spera la un statut egal.

Alt merit al familiei malthusiene este acela de a fi facut posibila o societate bogata. Desigur, nu toata lumea era instarita in Anglia secolelor XVIII-XIX. Insa capitalismul ar fi fost imposibil intr-o lume in care familiile numeroase ar fi fost o realitate constrangatoare.

Este timpul sa revenim la principiile unei societati in care indivizii sunt liberi de a lua decizii cu privire la vietile lor. Si in care isi asuma responsabilitatea pentru aceste decizii.

Catalin Avramescu este conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti, fost consilier de stat, seful Cancelariei Prezidentiale (2008-2011) si ambasador in Finlanda si Estonia (2011-2016).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...