De 1 decembrie: ceva istorie si cateva dorinte

Romania a avut de-a lungul celor putin peste 150 de ani de existenta (ma refer la statul cu acest nume) cateva sarbatori nationale: 10 mai in timpul Regatului, 23 august in perioada comunista, 1 decembrie dupa caderea regimului totalitar. Cea din urma a fost aleasa ca zi oficiala, ziua statului, in 1990.

A fost alegerea clasei politice de atunci, care avea o cultura politica modelata in deceniile anterioare preponderant de national-comunism. O intoarcere la mai vechea sarbatoare nationala, 10 mai, simbolic legata de monarhie si de Romania strivita de comunism, nu era o optiune pentru cei mai multi dintre politicienii primului an al tranzitiei noastre.

Si astfel s-a impus noua zi nationala. Prima sarbatorire oficiala, la Alba Iulia, a reliefat existenta unei tari divizate. Sustinatorii puterii de atunci i-au huiduit in piata pe oamenii politici care intr-un fel erau legati mai mult decat simbolic de Romania de dinainte de comunism.

Pentru multi concetateni semnificatia zilei de 1 decembrie este neclara. Cati au trecut dincolo de afirmatiile ritoase ale unor oficiali sau ale unor parerologi care umplu mereu studiourile de televiziune?

Cati dintre concetatenii nostri au avut curiozitatea de a citi Rezolutiunea Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918? Cati stiu ca acolo se promiteau - pentru toti! - drepturi care nu si-au pierdut valoarea, care nu s-au perimat odata cu trecere timpului? Merita sa le reamintim pe scurt, fie si prin parafraza.

In primul rand, libertate nationala pentru "popoarele conlocuitoare", inclusiv educatie, administratie si justitie in limba materna, plus reprezentare in Parlament si participarea la guvernarea tarii. Apoi libertate religioasa pentru toate confesiunile.

Se cerea existenta unui regim democratic, in mod expres vot universal, ca si libertatea presei, libertatea de exprimare, libertatea de asociere si de intrunire. In contextul vremii - cand taranii reprezentau majoritatea covarsitoare a populatiei - se avea in vedere reforma agrara "radicala". Iar pentru muncitorii industriali se prevedeau "drepturi si avantagii" ca in tarile occidentale.

Citeste si Ce se intampla de 1 Decembrie cu 98 de ani in urma.

Deocamdata, 1 decembrie este mai mult o sarbatoare a statului, prilej de manifestari preponderant patriotarde. Autoritatile organizeaza actiuni publice, vizibile mai ales in marile orase.

Citeste Cum a fost sarbatorita in acesta an Ziua Nationala in strada, in orasele mari din tara.

Oamenii se vad mai ales in spatele cordoanelor de jandarmi si politie, iar in parte la cozile unde se imparte deja obisnuitul meniu (fasole cu carnati). Poate expresie a unei autonomii limitate a indivizilor, a unei capacitati reduse de asociere voluntara, aceasta zi este mai putin una a cetatenilor.

In ceea ce ma priveste, as vrea cateva lucruri legate de ziua nationala. Si nu numai.

As vrea sa vad mai putina butaforie si mai multa normalitate. As vrea sa vad mai putina tehnica militara pe strazi si oameni dupa garduri - fie si temporar - si mai multi cetateni care sa simta ca aceasta e sarbatoarea lor.

As vrea sa vad mai putina politie, jandarmerie si armata in aceasta zi. In schimb, as vrea sa vad mai multi oameni care se comporta firesc, normal, fara stridente. As vrea ca aceasta sa nu mai fie doar o sarbatoare a statului si mai ales a statului inarmat, a oficialitatilor, ci una a societatii, a oamenilor. As vrea mai multa decenta din partea politicienilor, din partea birocratilor, a formatorilor de opinie si a simplilor cetateni. Pentru ca sunt multi si de ei depind multe.

As vrea sa nu mai aud discursuri in aceeasi limba de lemn ca acum un an, ca acum 10 sau 20 de ani. As vrea mai putine lozinci. As vrea discursuri credibile. As vrea ca nici in aceasta zi, nici in altele sa nu mai iasa in fata, sa nu mai fie propulsati pe prima scena demagogii, impostorii, neispravitii, smecherii si hotii. As vrea sa vad oameni care se impauneaza mai putin si fac mai mult in profesia lor, acolo unde au responsabilitati.

As vrea sa avem parte de o sarbatoare care sa-i uneasca pe cetatenii Romaniei, indiferent de originea lor etnica, de apartenenta lor religioasa, de aderenta sau de simpatiile ideologice si politice, de categoria sociala sau de mediul de locuire. Sa fie o sarbatoare - si nu prin ucaz! - pentru toti cei nascuti sau veniti si incetateniti aici.

Mi-as dori renuntarea la nationalismul etnicist si afirmarea patriotismului constitutional. As vrea o sarbatoare inclusiva, una in care toti locuitorii Romaniei, toate comunitatile care o compun sa se simta acasa. Una in care cei plecati departe sa-si doreasca sa revina. Si una din care cei de aici sa nu mai doreasca sa plece, sa-si ia lumea in cap.

Dorin Dobrincu este istoric, cercetator la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi, Academia Romana - Fililala Iasi. A fost director general al Arhivelor Nationale ale Romaniei (2007-2012).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...