Ziare.com

De ce au nevoie romanii ca sa deprinda democratia?

Joi, 02 Ianuarie 2020, ora 22:49

   

De ce au nevoie romanii ca sa deprinda democratia?
De 20 de ani, afirma, eronat, Silviu Brucan. De 60, zice, mai putin generos, Peter Gross. Ar ajuta, cred, mult, o presa curata, memoria, educatia, justitia, precum si o liniste, care sa-ntrerupa trepidatia perpetua.

Sangele varsat de securisti in revolutie inca mai pata caldaramul bulevardelor, strazile si trotuarele timisorene, sibiene si bucureste cand Silviu Brucan estima ca romanii ar mai avea nevoie de "douazeci de ani" ca sa deprinda democratia. Ar fi fost un veac mai aproape de adevar?

Intr-un interviu acordat recent Europei Libere, jurnalistul american de origine timisoreana, Peter Gross, crede ca da. El afirma ca i-a replicat lui Brucan la inceputul anilor 90 ca, in opinia sa, romanii ar mai avea nevoie de 60 de ani ori mai mult pentru a opera schimbarile culturale necesare.

Are Gross dreptate? Nu accelereaza globalizarea si digitalizarea orice? E-adevarat ca democratia tine de cultura, de traditii, inclusiv religioase, care sa puna in valoare un mod de a fi si de a actiona politic democratic. In baza lor, revolutionarii revolutiei de catifea germane au actionat, sustinuti de Biserica Protestanta, in RDG. Au luat cu asalt, din capul locului, centralele politiei politice STASI. Si au preluat, relativ rapid, controlul asupra rafturilor cu otravuri continand dosarele serviciului secret comunist.

Cand in Romania blatului dintre Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican si securistii care-i combatusera manu militari pe revolutionari se mai gaseau saci cu fragmente din dosarele politiei politice la Berevoiesti, alta era situatia in fosta RDG. Pastorul Gauck si oamenii sai se pusesera pe treaba si incepusera sa dezintoxice rapid si riguros fosta Germanie comunista. Dar nici ofiterii STASI nu taiasera frunza la caini. In toamna anului 1989 distrusesera ce putusera ca sa nu poata fi urmariti tortionarii si asasinii germanilor. Mai exista azi circa 16.000 de saci de dosare STASI maruntite, care se reconstituie penibil, manual, la versiunea germana a CNSAS, numita, initial, "oficiul Gauck". Spre rusinea ei, prospera Germanie n-are, iata, resurse ca sa-si procure scannere speciale.

Ce sperante are, deci, Romania? Ale carei institutii ale memoriei sunt, cum altfel, la pamant, dupa 30 de ani de variante care mai de care mai catstrofale de nomenclaturism, securism si postcomunism pesedist, uselist si dragniot. In Romania, memoria, cata este, e foarte scurta. Si gaurita. Nu e antitotalitara. E fragmentata. Se vrea anticomunista. Dar chiar este?

Doar de ochii americanilor pare sa existe un Institut National Pentru Studierea Holocaustului din Romania, pe care, spre paguba propriei memorii, multi romani il abhora. Apoi exista varii institute-fantoma, precum cel, recent desfiintat prin OUG, zis "al Revolutiei". Daca aceasta aiuritoare sinecura n-ar fi iscat un scandal intens mediatizat cu insolenta proiectului unui concert care sa marcheze 30 de ani de la revolutie, ar fi continuat probabil sa mai existe mult si rau. Cum, si mai nejustificat, incaseaza in continuare banii contribuabililor romani alte institute-fantoma ca ce al "Levantului", pastorit de fostul presedinte Emil Constantinescu, si el un bun prieten al partidului-stat.

Or, memoria nu e o facultate neglijabila, ca oricare alta. Pe care s-o lasam linistiti pe seama capacitatii de stocare a mobilelor noastre. Tinerea de minte si faptele care decurg din ea sunt esentiale pentru identitatea, pentru interesele, pentru apararea libertatii si deci si pentru democratia noastra. Romanii au nevoie ca de aer nu doar de procesarea, urmarirea, judecarea si pedepsirea crimelor comunismului, ci si de institutii ale memoriei antitotalitare riguros functionale. Nu le trebuie in schimb unele care sa acapareze atentia punctual, pe baza de umori si dispozitii de moment, de crize neurastenice expeditiv tratate cu sarmale si cateva paharele baute de sarbatori.

E timpul, de asemenea, sa se trateze adecvat, echilibrat si nuantat securismul si comunismul. N-ajunge un anticomunism de parada, ori conceput ca suficient in sine. Caci nu orice s-a opus comunismului exprima, denota si conoteaza democratie. Iar flagelul securismului continua sa fie tot pe atat de alintat in Romania, pe cat de vituperati sunt nenorocitii care au avut slabiciunea de a consimti sa devina delatori, desi nu orice ins teoretic racolat ca informator a ajuns realmente sa fie turnator.

In fine, e nevoie de o abordare matura a reperelor etice ale romanilor. Intre care figureaza si nejustificat dispretuitii ex-comunisti deveniti disidenti. Or, pentru ca toate acestea sa prinda contur se cer, in afara de justitie, o educatie demna de acest nume si o presa curata si competenta. Nu prea exista nici una, nici alta in Romania. Ambele reclama importul de experti. Ambele presupun crearea de conditii pentru acesti experti si grefarea institutiilor pe traditii vechi, existente in Romania precomunista si prefascista, care se cer recuperate, ca sa se promoveze pluralism politic si religios, dezvoltarea societatii civile, eradicarea coruptiei si dezvoltarea economica: fenomene stimulate, potrivit unui studiu semnat de Robert Woodberry si Timothy S. Shah, de protestantism.

Ar merge, poate, si fara protestantism. Dar cum? Realizandu-se caracterul imperativ al unor schimbari pentru supravietuirea natiunii. Oprindu-se sifonarea de fonduri si risipirea donatiilor pe institutii care nu le merita. Si conditionandu-se sustinerea politica si electorala de progrese in aceste domenii cheie.

Nu e cazul sa se astepte minuni nici de la emigranti, nici de la social media. Ambele ajuta. Dar primii sunt si risca sa ramana departe. Iar cele din urma sunt fie bune, fie rele, daca sunt utilizate iresponsabil si inconstient, de vreme ce, rau folosite, isca dependenta si genereaza angoase, depresii, nevroze, surmenari si epuizari. Pentru accelerarea accesului romanilor la democratie sunt imperative insule de liniste conditionand calmarea, refondarea spirituala, reflectia, meditatia, rugaciunea.

Dar cine sa le furnizeze aceste insule salvatoare, daca parintii si dascalii au capotat fata de copii, liderii fata de o tehnologie, vai, sacralizata, elitele fata de epicureism si instincte gregare ori surogate de religie ca ecologismul, iar bisericile nici respectul fata de linistea duminicala nu-l pot asigura?

Petre M. Iancu
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Deutsche Welle

Articol citit de 1792 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
4 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

intre 20 si 60 ani, există o medie :-)

LA MULȚI ANI!, tuturor.

Pe 31dec dimineața apăru articolul lui Octavian Șerban "Numaratoarea inversa - cat mai avem pana la devenire" și postai un comment. Numai că nu avui norocul să treacă de filtrul adminului. Acum văd că sunt "la liber" (comentariile).

Voi relua așadar, ce spuneam acolo, pentru că, in esență, tema abordată de Petre Iancu (din sursa Deutsche Welle?) este aceeași cu cea deschisă de O. Șerban.

Intervalul necesar "devenirii" este de 40 ani.
Argumentul se bazează pe pilda Exodului.
Epic vorbind, 40 de ani au fost 'plimbați' israeliții prin deșert pană cand li s-a dat accept-ul pentru intrarea in Țara Făgăduinței. 'Plimbarea' a ținut 40 ani astfel incat, din motive naturale, niciunul dintre cei născuți in Egipt să nu intre in țara promisă.

Metaforic, insă, motivul este debarasarea de mentalitatea de SCLAV. Israeliților li s-a permis intrarea doar atunci cand mentalitatea de OM LIBER a devenit dominantă in GÂNDIREA COLECTIVĂ.

Cam așa stau lucrurile și in cazul romanilor.
După 30 ani, mentalitatea de OM LIBER s-a extins undeva pe la 40-45% din populație. La alegerile din 2019 a prevalat, insă e de așteptat un 'forcing' al ROBILOR in 20-20 (vorba Dăncilei).
Peste 10 ani, insă, odată cu 'retragerea' naturală a multor ROBI, categoria oamenilor LIBERI va deveni dominantă (60-70%).

Tot in commentul de pe 31dec aduceam in discuție 'rateul' lui Silviu Brucan.
Cred că in 1990, el știa că e nevoie de 40 ani, insă nu a avut verticalitatea să-i infrunte pe "stupid people" (care și așa s-au inroșit de furie cand au auzit "20"!)
Spre deosebire de Moise, care a avut verticalitate și perseverență, ba chiar și puterea să urce din nou pe munte ca să aducă Tablele Legii vers. 2.0, după ce "stupid people" spărseseră versiunea 1.0, Silviu Brucan a dat-o in politicianism.

Morala: Pe malurile Damboviței, pană și evreii se 'convertesc'. :-)

 

Cuvintul democratie a fost scos din dictionar si vocabularul limbii

romane. Romania nu va scapa niciodata de SRI, XYZ(PSD) si urmasii lor. Rusii au facut de Craciun '89 un cadou si l-au luat pe dictator dar restul a ramas neschimbat. Numai WW3 poate aduce Romania pe un drum bun dar va fi sub influenta straina.Toate mintile luminate ale Romaniei cauta solutii si nu le gasesc. Tara sta rau de tot la capitolele invatamant si sanatate.

 

Eu prezic 100 de ani de prostie nationala.

Dupa care da o molima in arahatii asistati sociali si in Manelistii Sudisti. Peste noapte Romania se curata de Manelisti Sudisti. Cei ce ramin, fac o tara ca afara. Adica fara Manelisti Sudisti.

 

"...ca sa deprinda democratia?"

Unde-ai facut scoala generala, nene Iancule?

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor