De la cititori: Un kil de om, din caine

Vineri, 23 Aprilie 2010, ora 08:46
4165 citiri
De la cititori: Un kil de om, din caine

Nu stiu de unde aparusera. Erau doi. Mici cat doua perechi de sosete stranse ghem. Mai pufosi insa. Albi, cu niste dungulite sterse, gri. Stateau atat de apropiati unul de celalalt, incat nu-ti dadeai seama unde se termina primul ca sa inceapa al doilea. Doi catelusi ai strazii, pierduti sau parasiti de cateaua care i-a fatat, aciuati in fata blocului meu din Pantelimon.

M-am aplecat spre ei. Intotdeauna ma las pe vine cand e vorba de catei. Vreau sa-i asigur ca nu sunt deloc mai inalt decat ei. Ca a fost doar o impresie gresita de-a lor. Si ca-mi plac mai vreau sa-i asigur. I-am mangaiat pe amandoi. Ma priveau cu ochii aia duiosi si dadeau din codite. Ne-am harjonit cateva minute, apoi am plecat sa-mi fac treaba. Asa azi, asa maine, asa multe zile la rand. Cresteau vazand cu ochii.

La un moment dat, unul a disparut. M-am interesat pe la vecinii ce petrec mai mult timp prin fata scarii si-a blocului ce s-a intamplat cu el. Nimeni nu stia nimic. Pesemne s-a inhaitat cu alti maidanezi si-si face veacul prin alte parti ale junglei urbane. Cel putin asa vreau sa cred. A mai ramas doar unul. E ditai dulaul acum.

Aproape de fiecare data cand ies cu a mea catelusa, ca sa-si faca nevoile, sau la chioscul din spatele blocului, dupa tigari, ori ca sa plec spre oras cu diverse treburi, ne intalnim - eu si prietenul meu fara nume. El nu stie cum ma cheama pe mine, asa cum nici eu nu stiu cum il cheama pe el. Dar suntem prieteni.

Asa cum si Daisy a mea a primit cadou, din partea-mi, o tona de apelative, care mai de care mai sugubete, asa si pe maidanezul asta il strig in toate felurile. Intrebarea mea preferata, cand il vad, e "ce mai faci ma, tiganule?" ... Hai, spuneti-mi ca tre' sa-i zic "rrom" de fapt, ca sa va altoiesc!

Unde vreau sa ajung cu povestea asta? Pai, ma gandeam ieri, in timp ce-i mangaiam coama aia deasa si murdara, de dulau al strazii - timp in care el, ca de fiecare data cand ne intalnim, se dadea "tolanit" in fata-mi, ca sa-l mangai mai bine - ca ar trebui ca oamenii sa fie un pic mai "caini"...

Ma gandeam ca de cand ne stim, eu si "tiganul" meu, doar atat a primit de la mine - mangaieri. Si pentru atata lucru, cu oricati tovarasi canini este impreuna in momentul in care ma vede, oricat de mare a crescut si oricata importanta o avea el in gasca-i, intotdeauna ii lasa pe aia, vine spre mine, da din coada si se face afis la orizontala. Ca sa-l mangai. Si ca sa ma "mangaie", la randu-i. Ca doi prieteni veritabili.

Eu zic sa punem mana sa vindem fiecare cate un kil de caine, din om... si sa cumparam, cu banii primiti, cate un kil de om, din caine.

Citeste si:
„Nu există partener mai puternic pentru SUA decât România” susține senatorul american Robert Portman
„Nu există partener mai puternic pentru SUA decât România” susține senatorul american Robert Portman
Senatorul american Robert Portman, care efectuează sâmbătă, 28 mai, o vizită în România, a declarat că nu există pentru Statele Unite prieten mai puternic decât ţara noastră....
Prima demisie din echipa PLUS din USR. Ciprian Teleman anunță că pleacă din partid
Prima demisie din echipa PLUS din USR. Ciprian Teleman anunță că pleacă din partid
Fostul ministru al Cercetării, Inovării şi Digitalizării, în Guvernul Cîţu, Ciprian Teleman a anunţat sâmbătă, 28 mai, că demisionează din USR. Fost președinte al PLUS Ilfov, acesta a...