Despre Romania, fara patima si resentimente

"1 decembrie ne e Unirea si faurirea Romaniei Mari" spune unul dintre versurile numeroaselor cantece patriotice, si spre bucuria noastra legatura emotionala a poporului roman este neclintita nu de la 1 decembrie 1918, ci de-a lungul mileniilor care au dus la crearea a ceea ce numim Romania.

Avem puterea si demnitatea de a vorbi astazi despre Romania fara patima si resentimente, recunoscandu-ne atat greselile, cat si meritele de-a lungul acestui secol. In ultimele sase luni, in Romania s-a desfasurat proiectul Youth for Understanding NATO, prin intermediul caruia am avut ocazia de a interactiona cu tineri din marile centre universitare dar si din cateva licee din Capitala, fiind surprins de ceea ce Romania inseamna pentru ei, de pozitivismul lor si de speranta pentru un viitor mai bun.

"Asa-i romanul cand se inveseleste", spune un alt vers, dar si "suntem saraci, plini de nevoi", un altul, sintetizand parca spiritul romanesc despre care Jean Moscopol canta in perioada interbelica si in anii ce au urmat apoi.

Am reusit in toata aceasta perioada sa evitam capcana extremismului, alegand, spre exemplu, un presedinte minoritar, votand in marile competitii nationale concurenti straini sau de culoare si fiind un model privind drepturile minoritatilor etnice si religioase.

Cu toate acestea, in ultimii ani ne-am divizat tot mai mult din punct de vedere social si politic, si ne-am cangrenat in dispute care au dezbinat riscand totodata sa distruga simboluri. Sa privim catre fotbal si este usor sa intelegem. Steaua Bucuresti este si nu mai este. FCSB, care este singurul club, din pacate, care mai poate duce fotbalul nostru in Europa, a pierdut principalul sau "motor", si anume suporterii, asta pentru ca patronul echipei nu constientizeaza ca manageriaza un spirit si nu o afacere, in timp ce Armata se angreneaza intr-un proiect muribund. Despre gimnastica ce mai putem spune?!

Dar pentru ca tot am vorbit despre Armata, unul dintre stalpii societatii, ar trebui sa ne uitam mai des si mai atent catre ea si sa intelegem ca acei 2% sunt o necesitate, iar inzestrarea si modernizarea Armatei Romane este un fapt pe care noi, toti romanii, trebuie sa ni-l asumam.

Nu ne mai aflam la confluenta dintre imperii, insa suntem la marginea a doua blocuri geopolitice, iar Marea Neagra nu mai este atat de linistita pe cat eram noi obisnuiti sa credem. Ucraina este angrenata intr-un razboi civil, iar Republica Moldova pare mai degraba un stat esuat, in timp ce Ungaria cunoaste populismul si iliberalismul, iar Turcia isi retraseaza politica si interesele externe. In tot acest context, Romania trebuie sa mentina un echilibru al intereselor si sa isi afirme drumul euroatlantic, drum in care, la anul, vom prelua presedentia Consiliului Uniunii Europene si privim cu neincredere daca si cum vom face fata, cu atat mai mult cu cat va trebui sa gestionam dosarul Brexit-ului, iar toate acestea pentru ca am uitat gustul succeselor diplomatice.

Dar, marea noastra drama este data de procesul accentuat al celor care parasesc tara. Pierdem generatii de tineri care, spre deosebire de perioada Pasoptista, pleaca din Romania la studii, fara a se mai reintoarce in tara si fara a mai contribui la modernizarea sa. Este vina si a partidelor politice, de orice culoare, care se transforma mai degraba in caste, in grupuri de interese, uitand de necesitatea unor proiecte pe termen lung.

Pierdem totodata forta de munca calificata, incercand sa reprofesionalizam Romania fara mare succes, aducand ca solutie de avarie lucratori din statele asiatice, mai putin dezvoltate, dar utitand parca de romanii din afara granitelor, care pot fi mult mai usor integrati si refidelizati fata de tara-mama.

In realitate, marea noastra problema este ca nu avem un proiect de tara, un proiect asumat prin consens de catre intreaga populatie si clasa politica. Ultimul nostru astfel de proiect a constat in aderarea la NATO si UE, multumindu-ne apoi ca suntem parte a Occidentului, chiar daca la periferia sa, dar fara parca de-a beneficia de toate avantajele acestui statut. Ne-am multumit cu banii trimisi de catre diaspora in tara, dar ne-am blocat in privinta absortiei fondurilor europene, de care am ajuns chiar sa ne temem ca urmare a birocratiei sau riscurilor de management.

Este timpul sa regandim pe termen lung si sa ne reasumam un proiect de tara, care sa raspunda provocarilor de mai sus, pentru ca orice ar fi, "tot ce-i romanesc nu piere".

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...