In Romania, problema privatizarii si a administrarii publice nu este una strict economica, ci si una de moravuri sociale.
Ar fi greu de imaginat ca un ministru roman sa propuna astazi nationalizarea unei multinationale, asa cum a facut ministrul industriilor de la Paris cu otelaria Mittal de la Florange, noteaza Deutsche Welle.
Chiar daca pliticienii romani sunt gata sa preia idei convenabile din Vest, in actualele circumstante economice si politice nationalizarea este un subiect imposibil de abordat la nivelul unor partide guvernamentale.
Este adevarat ca, nu de mult, politicieni din grupurile mai exotice au propus renationalizarea Petrom, pe fondul unor critici extrem de puternice la adresa companiei austriece OMV si a fostului premier Adrian Nastase. Presedintele republicii insusi, desi nu vorbea de nationalizare, a criticat in multe randuri Petrom, ori de cate ori avea loc o crestere de preturi la combustibili, stimuland astfel propunerile mai radicale.
Rostul acelor declaratii era poate acela de a face presiuni asupra companiei petroliere in cadrul unor negocieri ramase secrete, dar opinia publica a ramas cu imaginea unei privatizari dezastruoase. Chiar un filosof de la care, prin natura preocuparilor sale, nu te-ai fi asteptat, este vorba de Gabriel Liiceanu, critica intr-un rand privatizarea Petrom. Cu toate acestea, Romania se afla deocamdata in cadrul unui puternic curent de sens contrar. Ea tinde pe mai departe sa privatizeze, nu doar pentru ca ii cere FMI, ci si pentru ca intreprinderile de stat au devenit, in cele mai multe cazuri, o povara reala greu de suportat.
Din pacate, in Romania problema nu este una strict economica, ci si una de moravuri sociale. Asa cum am putut vedea si in cazul recent al Oltchim, administratiile companiilor de stat au cedat tuturor tentatiilor, transformand adesea intreprinderile in pusculite ale clientelei politice. Iata de ce politicienii romani initiati in "tainele" economiei de stat au un real sentiment de culpabilitate si iata de ce accepta fara impotriviri fatise planurile FMI, chiar daca nu le duc totdeauna la indeplinire. Din acelasi motiv, nici un partid guvernamental nu ar indrazni sa vorbeasca despre renationalizarea unor intreprinderi.
In definitiv, toata lumea stie ca o administratie publica poate fi foarte buna, un exemplu fiind chiar Petrom, care apartine de OMV, o companie detinuta in majoritate de statul austriac. O asemenea cedare de administratie de la un stat la alt stat, nu ar fi fost din punct de vedere politic posibila, daca fosta societate de stat romaneasca ar fi fost mai stricta.
Citeste mai mult despre Mai putem vorbi de nationalizare? pe Deutsche Welle.