Ferentariul lui Adrian Schiop, scriitorul care isi face doctoratul in manele

Adrian Schiop, una dintre cele mai promitatoare si tinere condeie ale literaturii contemporane, autor a doua romane publicate in 2004, respectiv 2009, la editura Polirom, este unul dintre cei care a ales sa se inconjoare de realitatile care il inspira.

Pentru ca in prezent face un doctorat la SNSPA in care aprofundeaza fenomenul manelelor si de ceva vreme lucreaza la un roman despre cartierul bucurestean Ferentari, a ales sa locuiasca acolo, intr-una dintre cele mai sarace si periculoase zone ale Capitalei.

Adrian Schiop, "doctorand in manele" la 40 de ani, a acceptat sa vorbeasca pentru Ziare.com despre viata sa si lumea in care traieste de cativa ani. Acolo, in Ferentari, Adrian este un tip gay intr-o lume homofoba, este un om cultivat intr-o lume de neinstruiti.

La invitatia lui Adrian, am mers in Ferentari, in zona Zetarilor. Acolo, am stat in "cel mai de fita" bar din zona, unde ne serveste Florica, uimit sa-l vada pe Adrian cu o fata. "Barul nu are nume, lumea ii zice 'La baiatu'. E cel mai scump din zona. Mai canta si lautari pe-aicea. E mai fita. Termopane... E altfel. Restu-s bombe. Aici mai apar si gagici. Restu-s exclusiv masculine", explica Adrian.

Hulit in Ferentari, respectat in satul natal

S-a nascut intr-o familie de intelectuali de la tara, in judetul Sibiu, Porumbacu de Jos, dintr-un tata doctor si o mama economista. "Familie burgheza, acolo am respect, frate! Stiu astia din sat ca-mi plac baietii, dar nimeni n-are curaj sa-mi spuna nimic. Din cauza lu' taica-meu, ca e doctor si au nevoie de el. Atata ca ma exclud, n-am prieteni acolo. Cu baietii din sat nu prea vorbesc. Daca vorbesc cu mine, o sa-i ia si pe ei lumea de poponari", a explicat Adrian.

Spune ca a avut o copilarie frumoasa, a crescut in curte cu bunicii. Dupa liceu, a dat la facultate la Sibiu, dar nu a intrat, asa ca a stat un an acasa, timp in care a lucrat ca profesor suplinitor de romana la el in sat. Dupa un an, a intrat la Litere, la Cluj-Napoca, iar dupa terminarea facultatii a devenit profesor, mai intai intr-un sat de langa Cluj, apoi la un liceu industrial din oras.

"Ca profesor eram complet netalentat. Nu aveam autoritate, frate! Mi se urcau aia in cap. Nu puteam sa ii stapanesc. Aruncau cu baterii in mine la ore. Erau baieti de cartier, smecherasi, vagabonzi. Era liceu de baieti, era o fata, doua intr-o clasa", povesteste Adi despre fostii sai elevi.

De la catedra la munca la negru. Culegator de mere si zugrav la capatul lumii

Dupa anii de activitate didactica, Adrian a plecat cu un grup romani in Noua Zeelanda, unde a stat ilegal mai bine de un an. A fost pe rand culegator de mere si zugrav, iar vreo patru luni a stat fara job. "E greu sa gasesti intr-un stat de asta fara coruptie job la negru", explica Adrian.

"Nu aveam bani de tigari. Adunam chistoace de pe strada, scoteam tutunul din ele si pe urma le bagam in tigari de-astea de rulat. Mi-era rusine, frate, dar nu aveam... Si nu pot sa cer, frate!", a mai spus acesta, mentionand ca greutatile l-au facut sa se intoarca in Romania.

Intors in tara, a mai stat circa un an la Porumbacu, timp in care a lucrat din nou ca profesor la scoala din sat. Tot in perioada aceea, a scris si primul sau roman, "pe bune, pe invers" (2004, Polirom), in care "recunoaste" cumva ca ii plac baietii. "Si toata lumea din sat a stiut pe urma ca baiatu' lu' doctoru' e poponar", isi aminteste el, adaugand ca, totusi, a fost un lucru care i-a facut bine.

Scriitor si ziarist, manele si materialism

Dupa publicarea primului roman, s-a mutat la Bucuresti, unde a lucrat ca ziarist vreo sase ani. In 2004 castiga vreo 400 de euro si avea senzatia, pentru prima oara, ca are bani. "Beam in fiecare zi. Ma imbatam in fiecare zi. Atunci gaseai bere la 4 lei in centru. Acum doar aici mai gasesti. Aici gasesti si la 2,5", ne spune Adrian. Apoi a venit criza, chiria a crescut, salariul a scazut.

"Voiam sa scap de presa. Munceam din ce in ce mai mult, pe bani din ce in ce mai putini", povesteste acesta, mentionand ca atunci i-a venit ideea sa dea la doctorat. "Ideile erau bune, manelele imi placeau mult, mult... Si le ascultam, mai ales dupa ce m-am intors din Noua Zeelanda. Si nu intelegeam ce dracu are lumea cu ele, de ce nu le haleste, ca-s misto! De ce sa dispretuiesti genul asta muzical?", sustine Adrian, care se intretine din bursa din 2011.

Ce zic manelele? Materialism, ca banii inseamna ceva, ca familia este importanta, ca sa nu ai incredere in prieteni, doar in frati si rude, ca sa faci bani prin orice mijloace, ca strainatatea e rea, ca e mai bine in tara, aspect in care Adrian se regaseste din plin.

Nunti in strada, la cort, cu Salam si Copilul de Aur

Sta in Ferentari, pe Aleea Livezilor, in zona de familisti, "zona buna", in blocuri cu doua camere. Sunt si blocurile de garsoniere, unde le taie mereu curentul, apa. Dar Adrian sta in zona civilizata, desi e plina "de saracuti, de pusti de-astia care nu-si permit sa bea o bere in oras. Isi iau bere la pet".

"Aici e mai liber la baut alcool in strada, iar inainte se faceau si nunti in strada. Anul asta nu s-au mai facut, cred ca nu i-au mai lasat. Aici sunt nunti dintr-alea, frate, cu Salam. La cort, canta Salam, vine Copilul de Aur...", povesteste Adrian.

O japoneza, un regizor si o pianista, "turisti" ghidati de el prin Ferentari

Multi se feresc sa-l viziteze si il invita pe el in centru, iar cand vine vorba de mutat acolo, cei mai multi nici nu vor sa auda. "E foarte greu sa gasesti tovarasi de apartament aici, ca nu se muta. Le e frica. Eu m-am invatat aici. E viata ieftina si e frumos, e pitoresc, asa... Numai ca e greu sa gasesti 'o victima' care sa se mute", explica el.

Printre curiosii care au avut curajul sa-l viziteze in Ferentari se numara un prieten care e regizor, o amica pianista sau o japoneza venita in Romania sa studieze manelele.

Este vorba despre Misuzu Hayashi, despre care presa mondena avea sa scrie la doar cateva luni dupa ce Adrian a plimbat-o prin Ferentari, uimindu-si vecinii ca apare cu o asiatica prin cartier. "Iti dai seama? Sa apar eu cu o japoneza intr-o bomba ordinara?", explica Adrian.

Izul mafiot, teama de soldatii lui Nutu si aprecierea pentru Gigi

"Mie-mi place izul asta mai mafiot. Nu ai probleme atata vreme cat nu te interesezi, nimeni nu se leaga de tine. Cand incepi sa pui intrebari, devin paranoici oamenii, te cred politist sub acoperire. Trebuie sa fii atent si sa nu te interesezi. Oricum afli lucruri...

Afli ce mai face Nutu, el e aici, in zona, in Salaj, la marginea Ferentariului. Afli ca are proprietati, ca a vandut terenurile alea pe care se construieste un ansamblu rezidential, ca baietii lui pun vagabontii la punct si fac ordine in zona. Locotenentii si soldatii lui", explica Adrian.

Si Gigi este bine vazut printre "ferentaristi", majoritatea fiind microbisti si stelisti. "Gigi e zeu aici. Gigi a facut mult bine la oameni. Ticalosii l-au inchis. Plus ca le-a platit facturile la astia din Zabrauti cand le-a taiat curentul", subliniaza Adrian.

Dupa finalizarea doctoratului, Adrian vrea sa termine cel de-al treilea roman, despre cartierul Ferentari, in care vecinii lui devin personaje. Cu numele schimbate, desigur, chiar daca "nu citeste nici dracu' acolo" ca sa se prinda ca s-a scris despre ei intr-o carte.

"Smecheria e o chestie foarte privata. Rareori omul iti vorbeste despre ce face el. Iti vorbeste despre ce invart altii, nu despre ce invarte el", puncteaza Adrian Schiop.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...