Ganduri in Postul Mare: Crestinii si autismul civic - De la cititori

Sa privim la criza, reamintindu-ne ca suntem crestini. Sa acceptam ca aceasta criza, care macina de peste douazeci de ani societatea romaneasca post-comunista, este una a libertatii individului sau mai exact, a utilizarii bolnave a libertatii cu care Dumnezeu ne-a inzestrat.

Romanii au ignorat un adevar simplu: fiecare pas de progres exprima un grad superior de libertate, dar si un grad superior de responsabilitate. Romanii si-au dorit libertatea, dar au refuzat responsabilitatea si acum sufera.

Radacinile crizei sunt cautate in coruptia din institutiile statului sau in deciziile eronate ale partidelor politice. Uitam ca fortele care mutileaza societatea romaneasca sunt formate din oameni, care au un sistem de valori, de interese, care le directioneaza actiunea.

Teoretic, romanii sunt crestini, posesorii credintei in Hristos, care poarta in sine taina transfigurarii fiintei umane si a lumii. Totusi, asumarea formala a crestinismului nu a prevenit crimele comise in timpul regimului comunist si nici jefuirea, siluirea si smintirea natiunii romane dupa Decembrie 1989.

Ratacirea este cu atat mai mare, cu cat observam si aparitia unui fenomen de enclavizare a comunitatilor crestine.

"Sa dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu", a devenit o scuza pentru autismul civic manifestat de multi dintre membri Bisericii.

De ce sa marturisim despre coruptia dintre noi si din societatea romaneasca? De ce sa ne ridicam in fata conducatorilor cetatii, atunci cand aduc sminteala si desfranarea peste cetateni? Sunt treburile Cezarului!

In Romania este dificil sa te manifesti ca preot si crestin, altfel decat iti impune acest autism civic, indus oficial. Iesirea din dedublarea in care zace comunitatea crestinilor pare a fi imposibila.

Crestinul de ocazie si superstitios, cetateanul fara drepturi si obligatii, stapanul nemilostiv si fariseul de serviciu sunt chipurile de romani care populeaza cetatea noastra, sunt radacinile crizei in care ne chinuim.

Care ar fi solutia pentru crestin? Se transforma crestinul, marturisindu-L pe Hristos in agora cetatii, intr-un "revolutionar de profesie"? Devine crestinul o victima, fugind din fata raului social, izolandu-se intr-o lume imaginara, rupta de realitate?

Devenim partasi raului social, diluand mesajului hristic intr-o asa-zisa "adaptare" la societate, asezand "ce este al Cezarului" mai presus de "ce este al lui Dumnezeu" sau eventual, pe o pozitie egala?

Se pot afla cateva raspunsuri. Biserica Ortodoxa Rusa, de exemplu, avertizeaza pe crestinii sai ca "dispretuirea maniheica a lumii inconjuratoare nu este permisa. Participarea crestina trebuie sa fie intemeiata pe constiinta faptului ca lumea, socium-ul, statul sunt obiecte ale iubirii lui Dumnezeu, ele trebuie transformate si curatite dupa principiile iubirii poruncite de Dumnezeu. Crestinul trebuie sa vada lumea si societatea in lumina scopului lor ultim, in lumina eshatologica a Imparatiei lui Dumnezeu".

Intelegem ca autosuficienta, enclavizarea exprima renuntarea la misiunea crestinului de a se sfinti si de a sfinti lumea.

Un alt raspuns il ofera teologul Andre Trocme care ii sfatuieste pe crestini "sa fie preocupati de aspectele sociale ale vietii. Divortul dintre etica si practicile individuale sociale este de negasit in Evanghelie si apare doar cand se accepta un compromis din partea crestinului, a Bisericii in fata societatii corupte ale carei norme nu provin din revelatia biblica si chiar sunt contrare acesteia".

Crestinii sunt chemati la o revolutie non-violenta impotriva raului din individ si societate. "Revolutia" pe care crestinul marturisitor o declanseaza in om si umanitate este exorcizarea raului in cele doua chipuri ale sale - raul din individ, ca "raul subiectiv", spre convertirea la Hristos a individului si raul social, "raul obiectiv", spre eliminarea acestui rau, prin increstinarea societatii.

Romania are nevoie de o "revolutie" crestina. Cine va declansa aceasta transfigurare a societatii romanesti? Unde ne sunt "revolutionarii" crestini? Quo vadis, Ecclesia?

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....