(Ne)putinta noastra cea de toate zilele

Pe 20 ianuarie, un miracol s-a transformat intr-o tragedie, in fata a milioane de (tele) spectatori romani. In aceste zile, suntem din nou martorii neputinciosi si poate prea tacuti ai adoptarii noului Cod Penal - cu bune, dar si cu cateva rele inacceptabile.

Doar doua instantanee din cei aproape 25 de ani de democratie in care cei din arena, care ar trebui sa ne reprezinte, fac ce vor, cum vor si cand vor, fara a da socoteala nimanui.

"E Adi Iovan la mansa... n-avem grija!" imi sopteste pasagerul de langa mine, cu o siguranta debordanta. Era prima data cand aflam despre experimentatul pilot Adrian Iovan, pe un zbor de linie Tarom. De atunci, m-a adus cu bine acasa de fiecare data. Am fost doar unul dintre miile de pasageri in fata carora comandantul Iovan a putut spune "misiune indeplinita!" si am avut chiar sansa sa-i strang mana si sa-i multumesc.

Tragedia din 20 ianuarie a marcat profund o societate romaneasca obisnuita cu vestile proaste, cu incompetenta si minciuna. Suntem pe deplin vaccinati si chiar ne mandrim, nu de putine ori, ca "nimic nu ne mai surprinde...". Si totusi, zile la rand, am simtit ca ceva parca s-a rupt in noi, asa cum s-a frant si zborul aeronavei BN-2, asa cum s-au frant vietile Aurei Ion si comandatului Iovan.

S-a vorbit si se va discuta mult (si adesea fara pricepere si fara rost) pe seama cauzelor accidentului, cand de fapt ar trebui sa ne intrebam ce s-a intamplat dupa ce maiestria lui Iovan i-a adus la sol, in viata, pe toti pasagerii cursei Bucuresti-Oradea, in varf de munte, prin ceata si printre brazi. Cum de-am permis ca un adevarat miracol sa se transforme intr-o tragedie?

Accidentul din Apuseni n-a fost un oarecare moment nefericit, ci reprezinta o sinteza a realitatii romanesti din ultimul sfert de veac. O aterizare fortata si poate o clipa de desteptare pentru noi toti. Avionul vechi, nepregatit pentru o astfel de misiune.

Studenta eminenta care si-a dorit sa invete cat mai mult si cat mai bine pentru a pune umarul la salvarea unei vieti omenesti. Medicii nostri, cati mai sunt in tara, platiti la un nivel jenant in comparatie cu munca, pregatirea si rezultatele lor. Pilotul care dupa 15.000 de ore de zbor avea dreptul sa se bucure de copii si de o pensie decenta, pe masura muncii de-o viata si pe masura raspunderii de care s-a achitat mereu.

Sistemul ELT de localizare care a emis semnale disperate, in gol. Date care existau, dar n-au fost comunicate. Sisteme pe care le-am platit cu totii din munca noastra si care n-au functionat. Eterna incompetenta, coruptie sistemica, nepotism in floare si lipsa acuta de leadership. In tot acest timp, o tara intreaga a asteptat cu sufletul la gura informarile periodice de pe posturile de radio si televiziune si de pe portalurile de stiri online: "De ce nu-i gasesc?! Cineva sa faca ceva! Au trecut 3...4... 5... 6 ore..."

De prea multe ori am fost doar spectatori pasivi si neputinciosi. Se intampla din nou in aceste zile, iar subiectul este noul Cod Penal. Pe de-o parte, aflam despre cazuri de coruptie finalizate cu verdicte rasunatoare. Pe de alta parte, "sistemul" reactioneaza: "radem, glumim, dar nici asa nu mai merge; sa fim urmariti si ascultati, primim, dar s-o stim si noi...".

Pentru o tara intreaga, este evident ca nu poti sa afli informatii si probe utile pentru o ancheta din interceptarea unor convorbiri care au loc dupa informarea suspectilor despre inceperea urmaririi lor penale. Aici nu e vorba de nuante si interpretari. E vorba de bun simt.

Din pacate, acestea sunt numai doua instantanee ale neputintei noastre cea de toate zilele. Dar exemplele nenumarate si foarte grave acopera intreg sfertul de veac care (aproape) s-a scurs de la momentele in care am crezut ca suntem cu adevarat liberi sa ne alegem si sa ne construim propriul viitor.

Se spune ca nimic bun nu se poate intampla cand oamenii buni stau pe margine. Da, exista intotdeauna exceptii. Regasim si astazi in arena cativa lideri autentici care pun binele comun deaspura intereselor proprii. Sunt insa prea putini si prea singuri in fata unui sistem care se autoprotejeaza cu o abilitate si ferocitate fara egal.

Se mai spune ca istoria nu se repeta, dar rimeaza. Din cand in cand, avem nevoie de cativa eroi - de pilda, de trei moti - sa sune desteptarea si sa ne reaminteasca ca soarta este in mainile noastre. Iar neputinta de ieri se poate transforma peste noapte in libertatea de maine.

Dar, pentru asta, prima conditie este sa nu stam pe margine. Numai astfel vom putea raspunde cu capul sus cand, peste ani, copiii nostri si poate copiii lor ne vor intreba, privindu-ne drept in ochi: "Ati facut tot ceea ce-a depins de voi? Sunteti mandri de tara pe care ne-o lasati in urma? Suntem, macar noi, cu adevarat liberi sa ne alegem propriul viitor?"

Sebastian Burduja este co-fondator si presedinte al Fundatiei CAESAR, autorul cartii "Intre speranta si deziluzie. Democratie si anticoruptie in Romania postcomunista".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu își dă o notă mai mare decat cea de la Bac pentru activitatea de premier: „Fără să fiu arogant, a fost un mandat plin”

Șeful Executivului, Marcel Ciolacu, este de părere că prestația sa, în actuala funcție de prim-ministru, merită o notă "peste 8". Premierul Ciolacu și-a făcut această autoevaluare...

Marcel Ciolacu, caracterizări spumoase ale adversarilor din cursa pentru Cotroceni. Cine este "omul cumsecade", "grobianul" și "ipocritul"

Marcel Ciolacu, președintele PSD și candidat la Președinția României, consideră că unul dintre oponenții săi în cursa pentru Cotroceni, liderul AUR, George Simion, este ”grobian”....