Mandrie si Beton, o poveste ilustrata despre oameni si case Interviu

Un fotograf roman independent facea, in urma cu mai bine de trei ani, o calatorie in Maramures, cu scopul de a realiza un fotoreportaj dintr-o zona pitoreasca, pastratoare a traditiilor.

Ajuns acolo, descoperea o lume aflata in schimbare, un sat romanesc cu case batranesti pe langa care se inalta semete vile de beton, carute si masini de lux circuland pe aceleasi ulite proaspat asfaltate, batrane in costume populare si tinere pe tocuri, imbracate in rochii moderne.

Acolo, in satele din nordul tarii, printre basmale si cocuri, printre betoniere si capite de fan, fotograful Petrut Calinescu si-a dat seama ca lumea asta "noua" este un fenomen, ca vilele impunatoare aflate in diferite stadii de constructie si inaltate printre case batranesti, pasuni si lanuri de porumb erau goale, ca erau locuite doar cateva zile pe an de proprietarii lor, care munceau din greu in strainatate.

Asa ca a revenit in satele respective, a continuat sa faca poze si sa surprinda povesti despre oameni si case, reunite intr-un proiect de fotografie intitulat sugestiv "Mandrie si Beton".

Petrut Calinescu a explicat pentru Ziare.com cum au prins contur ideile sale si ce incearca acum sa faca din proiectul sau.

Cine este fotograful Petrut Calinescu si de unde pasiunea sa pentru fotografie?

Tot timpul mi-a placut sa calatoresc. Fotografia a venit mai degraba ca o justificare pentru a ma plimba si a cunoaste oameni. La inceput, am lucrat ca fotoreporter pentru

diverse cotidiene si prin 2006, dezamagit de ce se intampla in presa, am renuntat definitiv si am ramas pana in ziua de azi independent/freelancer.

Ce ne puteti spune despre Mandrie si Beton? Cum a luat fiinta proiectul si cum ati ales numele?

Proiectul s-a nascut dintr-o intentie de a documenta o transformare. Satul romanesc se schimba profund, galopant, si mi s-a parut mai interesant sa arat acest lucru, in contextul in care multa lume se incapataneaza sa isi inchipuie un sat idilic, plin de batranei sfatosi in haine populare.

In ce moment ati simtit ca ceea ce ar fi putut ramane un simplu fotoreportaj s-ar putea transforma intr-un mic documentar cu valoare etnografica?

Am plecat la fotografiat crezand ca imi "termin" subiectul intr-o calatorie de doua saptamani; m-am inselat, mi-a luat 3 ani si aproximativ zece calatorii. Abia acum cred ca fotografiile stau impreuna si pot spune o poveste completa.

Cu cine ati colaborat in tot acest timp si care sunt lucrurile sau oamenii fara de care credeti ca nu ati fi putut aduce proiectul in forma si la "dimensiunile" sale actuale?

In primul rand, le sunt recunoscator tuturor oamenilor care mi-au permis sa intru in viata lor, sa mi-o povesteasca si sa se lase fotografiati. Remus Tiplea din Negresti, Cotros din Certeze si Irina din Tarsolt au fost "subiecti" care mi-au devenit prieteni si m-au ajutat enorm.

Ca echipa, partenera mea de viata, Ioana, m-a insotit in multe calatorii si s-a ocupat de documentarea scrisa. Ciprian Ciocan a dezvoltat website-ul, Alex Serban m-a ajutat in editarea filmului, Electric Brother cu sunetul. In mod clar, rezultatul este o munca de echipa.

Va propun sa ne intoarcem putin in timp si sa ne povestiti despre experienta pe care ati trait-o in satele pe care le-ati colindat. Ce v-a surprins cel mai mult si ce v-a descumpanit cel mai tare acolo?

M-a surprins forfota din unele sate din Tara Oasului, acum, pe timp de criza. Stiam ca cei tineri sunt plecati si ramasi acasa sunt doar batranii. Totusi, in unele sate vezi betoniere dupa betoniere pe strazi. Se construieste darz, pe tacute.

Descumpanit nu cred ca am fost in vreun fel - plec pe teren fara scenarii in cap, prefer sa ma adaptez situatiei reale si nu sa o aduc catre ceea ce aveam eu in cap, gresit sau nu.

Cum de v-ati gandit sa continuati si sa nu apelati la un site de multifinantare (crowdfounding)?

Orice site de crowdfunding are regulile lui. Am muncit foarte mult la acest proiect si am indraznit sa demarez o campanie dupa propriile reguli.

Ar fi acesta singurul sprijin financiar de care ar beneficia "Mandrie si Beton" pana acum sau ati mai primit fonduri si din alte parti?

Intre 2010-2012, am obtinut finantare de la Administratia Fondului Cultural Roman si de la Ordinul Arhitectilor. Au fost momente in care am pus bani si de la mine; odata inceput, mi-a fost greu sa il intrerup doar pentru ca nu obtineam granturi.

De exemplu, Craciunul din 2011 m-a prins intr-o calatorie autofinantata in Negresti, intr-o camera deasupra unei spalatorii auto, molfaind la un platou rece primit cadou de la patronul locului.

Care este scopul final al acestui proiect? Daca reusiti sa adunati banii in timp util, ce se va intampla mai departe? Dar daca nu reusiti?

Vreau sa tiparim un album foto de o calitate ireprosabila, in format mare, de 30x30 centimetri, de 200-240 pagini, bilingv, in tiraj de 500 de exemplare. Acest album va exista doar daca minim 200 de oameni si-l doresc si il achita in avans pana pe 8 iulie.

Deocamdata au trecut mai bine de doua saptamani si s-au strans 53. Mai sunt aproape 6 saptamani si emotiile cresc progresiv. Sper sa putem strangem toata suma in timp util. Daca nu, returnam banii, dar sunt absolut convins ca nu va fi cazul.

Totusi, de ce ar trebui oamenii sa sustina acest proiect si sa investeasca si in alte povesti similare pe viitor?

Oamenii ar trebui sa sustina acest proiect uitandu-se pe website-ul mandriesibeton.ro si daca le place ideea si modul ei de finalizare propus. Cred ca ar fi un album unic ce prezinta o realitate pe care, nu ma feresc sa o spun, nici eu nu o stiam in urma cu cativa ani. Si ne da de gandit.

Povesti similare pe viitor ar fi de sprijinit pentru ca mi se pare foarte important sa se creeze o legatura directa intre autori si, in cazul meu, cititori. Poate sunt destui care si-ar dori aceasta carte, de ce lucrul asta trebuie sa il hotareasca unul sau mai multi sponsori comerciali si nu direct cititorii?

Ce proiecte aveti in plan pentru perioada urmatoare?

Am reluat proiectul The Black Sea - o colectie de povesti vizuale din jurul Marii Negre. In curand, in cateva luni, alaturi de multe reportaje scrise, totul va aparea intr-o forma complet noua pe www.theblacksea.eu.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...