Numaratoarea inversa - cat mai avem pana la devenire

Autor: Octavian Serban - presedinte KNOMACONS
Marti, 31 Decembrie 2019, ora 09:15
10400 citiri

Moment festiv, de bilant: 30 de ani de la Revolutie, sfarsit de an, schimbare de guvern, de presedinte (oarecum)... si ce-o mai fi! In care din aceste ipostaze se regaseste cetateanul de rand, acel individ tacut, ingandurat, adancit in viata de zi cu zi: serviciu, familie, salariu, impozite, rate, concediu, etc?

Asa cum e reflectata realitatea la nivel de tara, spatiul public e atat de invadat de triumful lor, iar spatiul privat e atat de astupat de problemele noastre, incat cu greu ne regasim in acest tumult social, cu idealurile si aspiratiile fiecaruia.

Traim intr-o realitate trista, in care institutiile statului sunt acaparate de indivizi sau gasti cu interese destul de departate de agenda cetateanului, iar reusitele si triumful acestora ne sunt bagate pe gat ca fiind de interes national si in folosul societatii.

Ma intreb si eu ca bezmeticul, ratacit in asaltul propagandistic de tip neo-modernist-tranzitoriu, care e diferenta intre X de la PSD si Y de la PNL? Cu ce ma incalzeste pe mine ca unii dau si altii iau, ca lozincile difera de la dreapta la stanga si multe alte dileme fara relevanta pentru o viata ancorata in realitate?

De voie, de nevoie, ne-am specializat cu totii in calcularea PIB-ului, dar nu suntem capabili sa ne legumim propriul salariu, ne-am familiarizat cu schemele de supra-accizare, dar nu reusim sa umplem cosul cu cele trebuincioase, sau ne-am profesionalizat in rectificari bugetare fara a fi in stare sa ne planificam bugetul pentru un eventual concediu.

Suntem foarte abili in cumpanirea deciziilor CCR, in justificarea anilor de puscarie primiti de diversi emanati sau in modul de relationare cu NATO, Comisia Europeana, spatiul Schengen, dar nu avem idee cum sa scapam de seful numit politic, cum sa indrumam copilul catre studii care ii pot asigura un loc de munca in tara sau cum sa ne ingrijim parintii fara sa cedam in fata atacului nozocomial din spitale.

Intr-o masura nepermis de mare, constientizam ca ne cedam propria viata si o traim pe a lor, pe a acelora care se perinda pe la fraiele statului in virtutea votului pe care nu se sfiesc sa ni-l cerseasca, dar care, odata instalati, uita sa-si achite angajamentele sau se lamenteaza ca au descoperit balauri sub presul pe care ei insisi l-au tras de sub picioarele predecesorilor.

E o spirala din care nu mai iesim, iar interesul celorlalti, oricare ar fi ei, este sa ne tina captivi in neantul peisajului public si sa uitam total de propriile vieti.

Haideti sa facem un exercitiu de luciditate: oare ce impresie ne-am fi facut daca in momentul 1989, ne-ar fi povestit cineva ca in momentul 2019, poporul asta tot nu-si va gasi calea devenirii, a indeplinirii propriilor aspiratii, a respectului fata de cetatean si universul sacru al acestuia?

Fugim haotic dupa fentele perverse facute de la centru si nu intelegem ca o societate puternica, democratica si prospera se cladeste prin cetatenii ei, prin munca acestora si realizarile lor. Coplesiti cu problemele lor, am devenit o societate isterica, alarmata, segregata, fara a realiza ca ne indepartam de cultura, educatie, bucuria de a trai.

Ca cetatean, nu vreau sa stiu cine este ministrul Finantelor, al Justitiei sau al Muncii, nu vreau sa stiu care este mecanismul de alegere a sefului CSM sau care este rezerva valutara a tarii si in ce tara e tinuta. In schimb, vreau sa stiu cine este educatorul copilului meu, ce fabrica s-a deschis mai aproape si cat de preocupat este doctorul de tratamentul tatalui meu.

Ca orice constructie solida, societatea se construieste de jos in sus, pe un fundament solid pe care indivizii isi asaza aspiratiile si idealurile, iar politicul, guvernarea si administratia se muleaza pe aceasta structura pornita de la baza, fiind consecinte firesti ale modului de gandire colectiv, ale edificarii spiritualitatii neamului si ale consolidarii identitatii poporului.

Evident ca pentru a ne reinventa in aceasta paradigma, ar ajuta foarte mult existenta unui lider puternic, dedicat si priceput, dar suntem la un moment de rascruce in care mecanismul acaparator de care vorbeam a frant orice oportunitate de zamislire a unui profil marcant, gata sa-si asume o astfel de responsabilitate.

Cu toate astea, cauza nu e pierduta, e suficient sa ne intoarcem fiecare spre propriile vieti si sa construim cu truda in jurul acestora, iar personalitatea aceea pe care o asteptam sa ne calauzeasca zona de intersectare a vietilor private va aparea negresit. Nu mai avem nevoie de pseudo-partide, doctrine, ideologii, platforme disimulate in concepte abstracte de stanga sau de dreapta; avem nevoie de o modalitatea iscusita si eficienta de reprezentare a intereselor cetateanului.

Pe noi, astia multi, nu ne ajuta cu nimic disciplina lor de partid, cea care niveleaza orice abatere de la linia data de un emanat sau altul. Cetatenii nu au niciun beneficiu din luptele fratricide duse intre membrii aceleiasi grupari sau de asalturile date dinspre stanga spre dreapta si invers. Avem nevoie de scoli performante, spitale dotate si drumuri civilizate.

Mai mult, pentru a demara in mod real motorul ecomomic al tarii, avem nevoie in primul rand de fabrici, locuri in care oamenii sa munceasca cu demnitate si sa produca progres pentru natiune. Nu vad niciun politician sa vorbeasca apasat si sa inteleaga profund cat de importante sunt productivitatea, competitivitatea, calitatea, antreprenoriatul.

In loc sa stam si sa ne uitam cum altii oblojesc un buget anemic prin tot felul de manevre, giumbuslucuri sau siretlicuri, mai bine ne-am lua destinul in propriile maini, ne-am trai propriile vieti si ne-am cladi propriile aspiratii. Asta e miscarea sanatoasa care ar putea sa declanseze schimbarea de care avem atata nevoie si care, prin cedarea in fata celorlalti, a intarziat atat de mult, din pacate.

Sper ca 2020 sa aduca in fiecare dintre noi dorinta de a se pretui pe sine si necesitatea de a fi respectat, de a trai propria viata si de a-si urmari idealul moral, spiritual si profesional, de a se ingriji de cel de langa el si de a coagula astfel o comunitate sudata din ce in ce mai mare si mai puternica care va da tonul unei schimbari profunde la nivel de tara.

Schimbarea profunda e in noi si incepe cu fiecare dintre noi!

Octavian Serban este doctor in economie si dezvoltare regionala, presedinte al KM Institute Romania - KNOMACONS, organizatie care isi propune sa sprijine accesarea facila a fondurilor europene.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citeste si:
Toni Greblă îi răspunde lui Nicușor Dan pe tema autorizațiilor ilegale din Kiseleff:„După răspunsul ISC vom întreprinde toate măsurile”
Toni Greblă îi răspunde lui Nicușor Dan pe tema autorizațiilor ilegale din Kiseleff:„După răspunsul ISC vom întreprinde toate măsurile”
Instituţia Prefectului Bucureşti – condusă de Toni Greblă – i-a transmis, sâmbătă, primarului general Nicuşor Dan, că nu a susţinut „cu niciun prilej” că refuză să atace în...
Cătălin Drulă anunţă că şi-a lansat oficial candidatura la şefia USR: "Sunt persoana potrivită"
Cătălin Drulă anunţă că şi-a lansat oficial candidatura la şefia USR: "Sunt persoana potrivită"
Preşedintele interimar al USR, Cătălin Drulă, a anunţat, sâmbătă, 21 mai, că şi-a lansat oficial candidatura la preşedinţia formaţiunii. "Cred că USR are nevoie de organizare, energie...