Opinii: Romania sufera de sindromul Stockholm

Romanii nu au curaj, romanii sunt lasi, romanii se complac. Romanii stau la cozi pentru ajutoare, romanii prefera sa nu munceasca si sa traiasca din somaj.

Romanul are mentalitate de sclav. Cam acestea sunt "diagnosticele" pe care le auzim, in repetate randuri, cand vine vorba despre poporul din care facem parte cu totii.

Fiecare dintre noi a pus macar unul din aceste "diagnostice" poporului in mijlocul caruia traieste, fie ca ii place sau nu. Fiecare dintre noi este un leu in adancul sufletului lui, dar imediat gaseste scuza perfecta: "Singur nu pot schimba nimic".

Cam asta cred ca isi spun 20 de milioane de romani: "Eu as face, eu as iesi in strada, eu as lupta, dar sunt singur". Si gata. S-a rezolvat. Suntem un popor de oameni singuri, cu idei, dar fara sprijinul celor din jur. Asa sa fie?

Este clar, acum, ca Romania sufera de sindromul Stockholm, pentru ca manifesta aceleasi simptome:

"Atunci cand o persoana traverseaza o situatie limita, in care sufera abuzuri, privare de libertate, se confrunta cu teamade violenta sau moarte, se naste o tensiune interna care genereaza incercarea disperata de aparare impotriva abuzului.

Mecanismul de aparare care apare in aceasta situatie este identificarea cu agresorul. Pentru a face fata situatiei, victima preia atributele agresorului, comportamentele acestuia, se identifica cu cauza sa. Ajunge chiar sa-si adore agresorul", spun specialistii.

Romania a fost agresata timp de 45 de ani, timp in care tara a avut doi agresori, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicoale Ceausescu.

Dupa acesti 45 de ani, este normal ca Romania sa manifeste sindromul Stockholm, sa-si iubeasca agresorii. Asa ca si actualii agresori ai acestei tari si ai acestui popor sunt in siguranta.

Adoptand in continuare "politica fricii", abuzul social si chiar politic, "agresorii" alimenteaza sentimentul de adorare al victimei, care, in acest caz, este fiecare dintre noi.

Din ce in ce mai des incepem sa ne aducem aminte de predictiile lui Brucan, care spunea ca ne vor trebui 20 de ani sa ne revenim. Incet, incet realizam ca nici 20 de ani nu ne sunt de ajuns.

Romania este in camasa de forta si are nevoie de un psihiatru pentru a-si depasi boala. Dar pentru ca si psihiatrii fac parte din acest popor si au deja acelasi diagnostic, unde se afla salvatorul nostru?

Vindecarea depinde, in cea mai mare parte, de victima, care trebuie sa-si doreasca sa depaseasca iubirea bolnava fata de agresor. Romanii, in schimb, isi aleg agresorii de parca ar fi posedati de o simpatie incapatanata pentru diavol.

Vorbim de tunel, de luminite, dar nimeni nu vrea sa contruiasca tunelul, iar orbii nu pot vedea niciodata lumina. Asa ca la ce bun sa muncesti degeaba?

Sa nu uitam insa cel mai important aspect. Si actualii "agresori" sufera de acelasi sindrom. Trebuie numai sa le identificam agresorul si sa ii punem fata in fata.

Este foarte posibil ca ei sa fie proprii agresori si atunci hai sa le cerem sa se priveasca in ochi si sa-si depaseasca ei conditia de victima, pentru a ne vindeca si pe noi.

Scenariu-bombă în coaliție. Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu înainte de depunerea candidaturii ar fi deja stabilită SURSE

Cătălin Cîrstoiu va lămuri totul în legătură cu candidatura sa la Primăria Capitalei într-o conferința de presă, este mesajul public al coaliției PSD-PNL. În spatele ușilor,...

România trimite militari să lupte împotriva rebelilor houthi. Cererea lui Klaus Iohannis

Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au luat act marţi, 16 aprilie, de scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis prin care informează Parlamentul că a aprobat...