Pentru ce mai rad astazi romanii - De la cititori

In obisnuinta noastra este sa atribuim fiecarui popor cate o caracteristica. Scotienii sunt zgarciti, germanii sunt, nu-i asa, punctuali si harnici, chinezii sunt meticulosi etc. Despre noi, romanii, avem in general o parere buna, dar daca ar fi sa facem o medie a acestor pareri, ne place sa credem ca avem umor si in general ca suntem veseli.

Se spune adesea ca umorul nostru proverbial a fost cel care ne-a ajutat sa trecem mai usor peste anii in care am trait cu totii - cei care chiar le-am trait - binefacerile comunismului.

Fenomenul nu este insa singular. Cu timp in urma, am fost surprins sa aud, in fostul RDG, bancuri pe care eu le cunosteam din tara, avandu-l ca protagonist nu pe al nostru carmaci, ci pe Erich Honecker. Nu este Germania patria umorului, dar iata cum conditii oarecum similare au dus la aparitia unor bancuri asemanatoare.

Si totusi ce ne distinge de alte popoare?

Daca putem regasi umorul in diverse nuante si la alte popoare, as indrazni sa spun ca ceea ce ne desparte totusi "de ceilalti" este disponibilitatea noastra de a rade. A face haz de necaz a devenit aproape un sport national.

Chiar daca motivele pentru care mai puteam rade inainte de 1989 s-au (mai) schimbat, de ras nu ne-am lasat. Mai intai am ras de un presedinte care "zambea" tot timpul, cam fara rost. Apoi am ras de un presedinte care in loc sa zambeasca, se mandrea cu ciocul sau. Mai tarziu am ras de felul in care isi masca chelia urmatorul presedinte. Presedinte care a ras si el tot timpul. A ras si cand trebuia si cand nu.

Continua sa rada si acum, fapt ce pe unii ii scoate din sarite. In timpul asta, noi continuam sa radem. Radem de exemplu atunci cand "mascatii" cautand un infractor periculos, descind din greseala la un pensionar, care nu are nicio vina in afara faptului ca s-a nascut in Romania.

Si totusi chiar totul este de ras?

Poate prea des suntem tentati sa radem de ceea ce ar trebui, daca nu sa ne faca sa plangem, cel putin sa ne puna serios pe ganduri. Si, cu toate astea, romanii rad.

Ei rad cand un europarlamentar a stalcit limba romana; ei rad si de un presedinte de partid - si el europarlamentar - care s-a dat in spectacol in fata camerelor de luat vederi turnand apa in capul unui executor judecatoresc; ei rad de se prapadesc si de un presedinte de club - culmea si el tot europarlamentar - care se da si el in stamba la mai toate stirile asa-zis sportive.

Este clar ca "romanii au talent". Mai ales talentul sa rada de aproape orice. Asta i-a ajutat in trecut, asta ii ajuta si acum. Ca sa folosesc o expresie tot "foarte romaneasca", nu-mi mai ramane decat sa spun: "Asta este! Merge si asa!". Sa dea Dumnezeu sa putem cat mai repede sa radem si de criza care va fi trecut cu ale sale consecinte.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...