Romania poate spune si face multe la granita de est a NATO si a UE - Interviu

Statutul de membru NATO face ca amenintarea terorista sa reprezinte un punct central al strategiei de securitate a Romaniei, chiar daca acest fenomen este prea putin cunoscut tarilor est-europene, considera sociologul si profesorul universitar Darie Cristea.

In cadrul unui interviu accordat Ziare.com, acesta afirma ca Romania a devenit un punct de interes pentru NATO ca urmare a unor avantaje de ordin geostrategic mai degraba, decat geopolitic, iar diplomatia si serviciile de informatii au jucat un rol esential in aderarea tarii noastre atat in cadrul Aliantei Nord Atlantice, cat si in cadrul Uniunii Europene.

Din punct de vedere geopolitic, care este importanta Romaniei in NATO, si care au fost motivele pentru care tara noastra a fost admisa in cadrul Aliantei Nord Atlantice?

Din fericire, calculele geostrategice au fost mai importante in extinderea NATO decat reprezentarile geopolitice. Problema era ca extinderea NATO catre Est sa aduca mai degraba beneficii decat vulnerabilitati si riscuri.

In primul rand vorbim despre pozitia geostrategica a Romaniei la Marea Neagra si la granita fostului URSS. Suntem o tara destul de mare printre membrele NATO din Est si din acest punct de vedere potentialul era evident.

Simplificand, erau trei probleme fundamentale legate de admiterea Romaniei si a altor parteneri est-europeni in NATO: daca tara era stabila, functionala si angajata intr-un proces real de democratizare, pe scurt, integrabila; daca reactia Rusiei nu va tranforma extinderea dintr-un castig intr-un risc pe care NATO nu e cazul sa si-l asume; compatibilizarea sistemelor, infrastructurilor si institutiilor cu atributii in zona de securitate si aparare.

Istoria recenta ne arata ca nu numai in cazul Romaniei, dar si al altor state vecine, unele cu potential si pozitie geostrategica mai putin evidente decat ale noastre, aceste probleme au fost depasite. Extinderea NATO catre Est a fost, pana acum, rezultatul unui management de proiect bun al Aliantei.

Ambasadorul Romaniei la NATO, Sorin Ducaru, ocupa sefia uneia dintre cele 7 divizii ale organizatiei, in timp ce numele lui Traian Basescu si cel al lui Mircea Geoana sunt vehiculate pentru postul de secretar general. Cat de apreciata este tara noastra in cadrul organizatiei si cat de puternica este pozitia sa?

Nu stiu daca este bine sa gandim pozitia Romaniei in NATO in termeni de putere. Intre aliatii cooptati dupa sfarsitul razboiului rece, Romania are avantaje evidente si le-am mentionat deja.

Romania are o vechime de cam 10 ani in organizatie si toate indiciile ne arata ca si-a consolidat pozitia prin seriozitatea cu care a abordat participarea la obiectivele acesteia. Am avut un summit NATO reusit la Bucuresti, in 2008... Era timpul sa avem un roman intr-o pozitie de conducere.

Sa nu uitam insa ca pozitia unei tari ca Romania intr-o organizatie internationala de talia si semnificatia NATO nu depinde doar de profilul tarii ci si de calitatea oamenilor care o reprezinta. Aici stam bine.

Pozitia obtinuta de ambasadorul nostru la NATO, Sorin Ducaru, este neindoielnic si o reusita personala a sa - si, probabil, si a echipei romanesti de acolo. CV-ul ambasadorului nostru spune multe in acest sens.

Este interesanta si divizia care i-a fost plasata in grija. Se ocupa de amenintari de securitate neconventionale. E o zona in care nu doar specialistii proveniti din Romania, dar Romania insasi poate spune si face multe la granita de est a NATO si a UE.

Povestea cu Traian Basescu sau Mircea Geoana pentru secretar general NATO este seducatoare. Acolo este vorba despre cu totul altceva. Sunt negocieri de culise pentru o desemnare politica.

De obicei, negocierile serioase au loc cu cateva luni inainte de momentul decisiv, tocmai pentru a nu transforma mandatul secretarului general in functie intr-o batalie electorala. Consensul si diplomatia sunt fundamentale in acest proces.

Evident ca Romania are tot dreptul sa vizeze functia. Doar sa nu aducem eventualele candidaturi intr-o reflectare a competitiei politice interne. Mai e un an pana la alegerea secretarului general NATO. 2014 e an de schimbari majore si in conducerea Uniunii Europene. In Romania e an de prezidentiale. Orice prognoza este inutila acum. In plus, stiti cum se zice la alegerea papilor: "cine intra in conclav Papa, iese cardinal".

Care este rolul serviciilor de informatii, referindu-ma aici atat la SRI, SIE, cat si Directia de Informare a Armatei, privind credibilitatea Romaniei pe plan extern?

Dupa 1990, serviciile de informatii ale Romaniei au trebuit nu numai sa invete rolurile tipice ale unor asemenea institutii intr-o societate occidentala, ci si sa dezvolte relatii de parteneriat si incredere cu fosti competitori.

Evident, aceste relatii, in fondul lor, nu sunt expuse privirii publicului. Dar pe linia lor Romania este un partener credibil pentru aliatii ei si pentru statele cu care coopereaza.

Cand vorbim despre serviciile de informatii trebuie sa intelegem un lucru: credibilitatea se construieste greu si se pierde extrem de usor. Serviciile de informatii romanesti s-au pozitionat ca parteneri de incredere pentru NATO si UE si acest lucru a facilitat mult aderarea noastra la cele doua superstructuri. Au fost momente in ultimii 20 de ani in care armata, serviciile si diplomatia au punctat cat sa se acopere si gafele din economic, social etc.

Scutul antiracheta aduce in discutie inevitabil doua state. Cat de periculos este Iranul pentru Europa, si care sunt motivele pentru care Rusia se simte amenintata?

Rusia este mostenitoarea posturii URSS de "partener" de "dans nuclear" al Americii. Iranul e de data mult mai recenta in club, in contexte pe care ni le aducem aminte cu totii. Am mai spus-o si cu alta ocazie: faptul ca s-a terminat Razboiul Rece nu inseamna ca armamentul de distrugere in masa putem sa il punem intre paranteze. Nu a iesit din istorie, chiar daca nu se mai vorbeste deschis despre el.

Abia acum trei luni am fost martorii unei incordari nucleare a Coreei de Nord. Cumva paradoxal, incheierea Razboiului Rece a facut ca, pe undeva, armamentul nuclear sa fie mai greu de controlat decat acum cateva zeci de ani.

Mult discutatul scut antiracheta este pana la urma parte a unui sistem defensiv. Locul lui la marginea de est a NATO este mai mult decat intuitiv. Nu stim cat de sincer se simt rusii amenintati de interceptoarele scutului.

Tehnic ei inteleg foarte bine cum functioneaza, la fel cum ii inteleg si scopul defensiv. Autoritatile romane si cele ale NATO au spus foarte clar ca nu este vorba despre ceva indreptat impotriva cuiva. Rusia nu putea insa sa nu aiba nicio reactie la amplasarea unor elemente ale scutului, de exemplu, in Romania.

Prezenta Iranului in discutie este intr-un fel si terapeutica. E o proba ca pot oricand sa apara multiple amenintari nucleare la adresa statelor NATO la est de scut. La punctul in care ne aflam astazi, este insa periculos si lipsit de intelepciune sa lipim de vreun stat sau altul eticheta de potential agresor nuclear.

Terorismul este identificat in Strategia Nationala de Aparare drept o amenintare la adresa securitatii nationale. Care sunt vulnerabilitatile de securitate privind aceasta amenintare asimetrica, si cat de reala este aceasta amenintare pentru tara noastra?

Terorismul este o amenintare internationala. Est-europenii nu se tem de terorism pentru ca nu prea au vazut cazuri de acest tip. Este si cazul romanilor. Sunt analisti care au luat mai in gluma prezenta terorismului in strategiile de securitate si aparare din Romania. Ca i se da o pondere exagerata, ca ar fi alte probleme prioritare etc. Multe observatii pot fi adevarate. Dar nu asa se pune problema.

Terorismul este identificat ca amenintare de NATO. Suntem membri activi ai NATO si ne asumam precautiile occidentalilor in chestiunea aceasta. Poate unele aspecte nu ne vizeaza in aceeasi masura ca pe americani sau ca pe englezi, de exemplu. Alte aspecte trebuie adaptate la specificul nostru intern si la vecinatatea tarii noastre.

In fine, o parte a asimetriei care defineste caracterul de amenintare al terorismului presupune si o doza serioasa de impredictibilitate a fenomenului. Orice stat civilizat, cu atat mai mult un membru NATO, este normal sa aiba macar un grad precaut de alerta in cauza.

In cazul Romaniei nu m-as opri asupra amenintarilor. Cred ca mai problematica este situatia unor vulnerabilitati, anume unele care nu par a avea legatura directa cu terorismul. Ganditi-va doar la infrastructura de transport si la infrastructura medico-sanitara. Orice criza ar fi amplificata de disfunctionalitatile noastre arhicunoscute la aceste capitole.

Darie CRISTEA este sociolog, lector dr. la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti si coordonator de proiecte in cadrul INSCOP Research. Preda cursuri de Sociologie politica, Metodologia cercetarii sociologice, Metodologia relatiilor internationale si a studiilor de securitate. Este autor al mai multor carti si articole, atat stiintifice, cat si pentru marele public.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...