Romania, tara in care tinerii sunt invatati sa iubeasca banii castigati repede - Interviu

Traim intr-o societate pecuniara, in care tinerilor li s-a inoculat ideea ca banii sunt singurul lucru care conteaza, in care nu se cultiva respectul fata de munca, punctualitatea sau seriozitatea, ci doar obtinerea imediata de bani, iar acest lucru a dus, in timp, la o prabusire a nivelului de competenta sociala, spune sociologul Alfred Bulai.

Cu 23,5%, Romania figura anul trecut pe locul 4 in UE din punct de vedere al proportiei tinerilor cu varsta intre 20 - 34 de ani care nici nu sunt angajati si nici nu sunt inclusi intr-o forma de educatie sau invatamant, iar conform datelor Eurostat suntem printre tarile in care acest indicator s-a deteriorat cel mai mult pe parcursul ultimilor zece ani.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, sociologul Alfred Bulai spune ca de vina este nu doar invatamantul romanesc, ci intreaga societate, al carei model cultural nu este centrat pe munca si valoare reala, ci pe bani.

Tinerii nu se omoara sa intre pe piata muncii pentru ca au asteptari uriase in raport cu competenta lor reala, iar angajatorii fug de ei ca de Necuratul, spune Alfred Bulai, criticand clasa politica si in special intelectualitatea pentru lipsa de viziune si solutii reale pentru Romania.

Domnule profesor, cum a ajuns Romania in aceasta situatie?

Am ajuns aici din cauza modului in care a evoluat sistemul de invatamant timp de 27 de ani. Si nu numai sistemul de invatamant, ci si societatea in ansamblul ei.

Traim intr-o societate pecuniara, in care tinerilor li s-a inoculat ideea, intr-un mod accentuat, ca banii sunt singurul lucru care conteaza. De aici si scaderea preocuparii fata de ideea de munca si de valorizare a muncii.

Nu numai universitatile, tot sistemul de invatamant NU pregateste tinerii din acest punct de vedere - al importantei ideii de a munci.

In studiile pe care le-am facut eu de-a lungul timpului am constatat ca angajatorii cand aud de absolventi parca au auzit de Necuratul. Cei mai multi dintre ei nu au niciun fel de imbold de a angaja absolventi pentru ca, in general, acestia au pretentii financiare uriase si, de regula, au urmatoarea formula la angajare: "Ce stii sa faci?" "Nimic, dar invat repede". Iar, intrebat "Cat vrei?", raspunsul este cu mult peste salariul cel mai mare din companie.

Nu toti sunt in aceasta situatie, dar, din pacate acesta este modelul: al lipsei de respect fata de munca.

Studentii merg la scoala cand vor pentru ca e libertate deplina, nu exista prezenta obligatorie in adevaratul sens al cuvantului. Cultura punctualitatii, a seriozitatii, nu exista, de regula, in scoala romaneasca. Un referat poate fi dat vineri la doua, dar si la trei, si la patru, si in alta zi...

In schimb, sigur ca daca esti practicant asistent al unui avocat e destul de greu sa greu sa te duci dupa ora la care este fixata sedinta pentru ca tu nu te-ai sculat la timp in ziua aia. Asemenea exemple mi-au fost date de avocati care mi-au povestit experienta lor senzationala cu tineri care voiau sa paseasca in avocatura.

Acesta este un aspect. Apoi, din pacate, scoala romaneasca a devenit foarte teoretica, a divortat, in buna masura, de practica reala si de aici apare o reticenta a angajatorilor pentru cei care nu au deloc experienta. Pe de alta parte, nici absolventii nu se omoara sa intre pe piata muncii, pentru ca asteptarile lor sunt uriase in raport cu competenta lor reala. Iar daca asteptarile sunt prea mari, apare tentatia de a nu te mai angaja si de a cauta alte oportunitati.

E un cumul de factori care a permis sa ajungem in aceasta situatie.

E vorba doar de scoala sau si societatea, in ansamblu, si mass-media au partea lor de vina?

Este vorba de o trecere accentuata a intregii societati catre un model cultural pecuniar. Inainte de 1990 cand spuneai ca ceva este de valoare, foloseai expresia uzuala "Meserie!". Acum expresia similara este "Marfa!". E o schimbare valorica importanta. Meserie inseamna sa stii sa faci ceva, marfa trebuie sa stii sa o vinzi, nici nu trebuie sa fie buna, la urma urmei, doar sa scoti bani de pe urma ei.

Schimbarea este, evident, la nivelul intregii societati, nu e doar vina unui sistem. Societatea a devenit pecuniara chiar din anii '90. Inertial s-au pastrat multe repere ale unui model cultural centrat pe munca, dar inertia nu tine mult in viata sociala. Iar tinerii sunt in general mai marcati de acest gen de obiectiv in viata, care vizeaza obtinerea de cat mai multi bani intr-o perioada cat mai scurta de timp. Mai ales ca unii tineri reusesc acest lucru, unii pentru ca au parinti care s-au imbogatit, altii deoarece chiar au fost performanti, iar asta intareste presiunea de a castiga cu orice pret.

Uitati-va ca o mare parte dintre studentii din Romania lucreaza si nimeni nu a facut vreo cercetare sa vada ce inseamna asta din punct de vedere al calitatii educatiei, pentru ca, de obicei, daca lucrezi, e cam greu sa mergi la scoala. In Occident nu prea o sa vedeti formula asta. Acolo daca vrei sa faci o pauza sa lucrezi, te-ai oprit si iti iei creditele inapoi peste un an, doi sau cand vrei tu sa te intorci, nu exista alta varianta. La noi, merge si o facultate, merge si un serviciu. Acum zece ani, cand era mai ieftin, mergeau si 2-3 facultati si un serviciu in acelasi timp. Asa ca nu putem vorbi despre calitatea educatiei.

Apoi, Romania este tara in care circa 90% dintre masterate sunt numai seara, pentru ca se admite ca masterandul este un om care lucreaza, adica e invatamant seral, iar noi ne prefacem ca ar fi invatamant de zi. Este o gluma. Ii numeri pe degete pe masteranzii care nu lucreaza.

Modelul cultural este cel care te determina sa valorizezi mult mai mult obtinerea imediata de bani, de resurse, ceea ce conteaza inclusiv pentru prestigiul tau in comunitate.

Care sunt efectele negative cele mai ingrijoratoare pe termen lung?

Angajatorii aleg oameni care au facut "dusuri reci", adica au incercat cativa ani pe piata muncii. Universitatea este un incubator, in mediul privat nu mai exista aceeasi amabilitate. Si unii reusesc, altii nu.

Pe de alta parte, stim cu totii ca o mare parte dintre absolventii din Romania umplu tot felul de nise cu meserii care nu au nicio treaba cu ce au facut in facultate, altii nici macar cu pregatire de nivel superior. Altii pleaca in Occident cu visul de a castiga mult mai bine, dar nimeni nu a facut studii ca sa vada daca nu cumva multi dintre cei cu calificare, liceu sau facultate, nu lucreaza in meserii net inferioare, din pacate pentru ei. Desigur, insa, ca obtin deseori mai multi bani decat in Romania. Unii se adapteaza, altii nu.

Pericole? Exista o prabusire a nivelului de competenta sociala in Romania, si nu ma refer doar la studiile superioare, ci la orice domeniu. Colac peste pupaza, au mai si plecat din tara 2-3 milioane, in general dintre cei mai competenti, ca altfel se intorceau. Vorbim si de zugravi, si de instalatori, de orice vreti dvs.

Si totusi, cum putem sa ne ridicam? Sa avem asteptari de la clasa politica?

Clasa politica este si ea un indicator al prabusirii nivelului de competenta.

Uitati-va la anii '90. Cine facea atunci politica, cine erau purtatorii de cuvant, care era discursul lor? Amintiti-va, de exemplu ca Bogdan Baltazar, care ulterior a fost presedinte de banca, era purtator de cuvant al Guvernului. Adica stia despre ce vorbeste, nu era luat doar ca sa dea bine pe sticla (si nici nu dadea). E un exemplu oarecare.

Ganditi-va la competenta politicienilor din anii '90. Cine ar fi crezut acum 15 ani ca actualii sefi de partide ar fi posibil sa ajunga sefi de partide?! Sa fim seriosi. E o scadere dramatica a nivelul in toate sectoarele.

In concluzie, cum iesim, totusi, din aceasta situatie?

Mi-e foarte greu sa spun, eu n-am prea multe sperante. Sperantele exista atunci cand exista un anumit capital social care este valorizat in societate. Din pacate, societatea noastra se zbate pe mize foarte mici. Oamenii, liderii politici, nu sunt neaparat cu rea intentie, si nici problema coruptiei nu ma deranjeaza pe mine atat de mult, uitati-va la ce se intampla si in alta parte. Micimea intelectuala ma deranjeaza.

Adica oamenii nu au orizont, nu pot sa vada mai mult, dincolo de ceea ce fac. Si atata timp cat noi nu avem niciun fel de viziune in legatura cu nimic (pentru ca nu exista niciun fel de viziune la nimeni dintre cei care conduc, au putere, sunt decidenti) nu prea vad ce asteptari am putea sa avem.

Sigur ca, in mod natural, societatile se mai echilibreaza. Deocamdata nu vad sa existe o masa critica pentru un curent care trebuie sa valorizeze in primul rand cultura nationala, ca sa nu disparem, sa valorizeze ideea de curaj de a fi pe locul intai. Deocamdata, la moda in Romania, elementul fundamental, este mimetismul: Tot ce e afara e bun si atunci imitam si noi. E greu sa faci ceva in istorie daca tot ceea ce este bun e in afara si tu nu faci altceva decat sa copiezi.

Am auzit un ministru, cu care am fost intr-o emisiune si pe care l-am intrebat care e miza Romaniei la presedintia Consiliului UE (ce vrem?), spunand ca noi vrem sa ne facem o imagine buna ca tara. Chiar asa?! Pentru asta platesti o firma, nu...

Bine, miza adevarata (sigur ca orice tara are si mize secrete, ca asta inseamna politica de mii de ani) nu mi-o spui, dar "sa facem o figura frumoasa in Europa"?! Asta demonstreaza lipsa totala de viziune pe care o au cei care sunt in fruntea societatii.

Intrebati politicienii cum vor sa arate Romania peste 20 de ani si ei vor spune "Sa fie bine!" si alte banalitati. Viziune inseamna cum vreau eu sa functioneze societatea in ansamblul ei. Dar noi schimbam sistemul de vot o data la patru ani. O viziune inseamna "Construim chestiunea asta si 40-50 de ani nu ne atingem de ea". La noi, nici nu au invatat bine juristii Constitutia si vrem deja sa o schimbam. Si fiecare ministru este ctitor, cu el a inceput adevarata reforma.

Dar vina fundamentala nu este a politicienilor, ci a intregii societati si mai ales a ganditorilor. Nu cer viziune neaparat de la politicieni, dar spuneti-mi, intelectualitatea din Romania, care se ocupa de destinele tarii, ce face altceva decat sa critice la un nivel minimal, ca oricine care isi da cu parerea?

Critica, in general, nu e o solutie. Ati auzit de vreun intelectual, membru sau nu al Academiei, sau cercetator, care ne-a propus vreun model, in vreun sector anume, cum sa functioneze economia? Nu, ei sunt chemati la televizor ca sa critice si sa atace. Nici nu mai conteaza pe cine.

Vot interzis la locale pentru unii alegători cu domiciliul în străinătate. Decizia aparține Biroului Electoral Central

Alegătorii cu domiciliul în străinătate, care şi-au stabilit reşedinţa în ţară, începând cu data de 11 aprilie 2024, nu vor putea vota la alegerile pentru autorităţile administraţiei...

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...