Romanii in oglinda - o altfel de zicere despre criza noastra cea de toate zilele (Opinii)

Incapacitatea liderilor nostri politici, civici sau spirituali de a diagnostica bolile sufletului romanesc nu mai reprezinta o noutate. Atunci cand se emit explicatii despre criza in care ne zbatem, ni se indica a fi vinovati: Puterea, Opozitia, UE, conspiratia mondiala, pensionarii, functionarii, medicii, profesorii etc.

Cetateanul de rand intra in jocul de marionete, participa la scandal, urletele ne asurzesc si, intr-un tarziu, ne trezim la fel de saraci ca la inceputul comediei, resimtind inutilitatea zbaterii noastre.

Analiza "la rece" a starii noastre sufletesti lipseste. Solutia este apelul la zestrea de inteligenta mostenita de la inaintasii creatori de idei. De peste timp, daca ar fi posibil, Constantin Radulescu-Motru ar participa la rabufnirile noastre, glasuind senin:

"Romanul vrea sa fie de capul lui. Stapan absolut la el in casa. Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Individualismul romanesc nu implica insa spiritul de initiativa in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala.

Din mijlocul populatiei romanesti nu ies indivizi intreprinzatori, care sa-si riste odihna si avutul pentru a se imbogati prin mijloace neincercate. Dimpotriva, romanii stau sub traditia muncii colective. Fiecare satean roman face ceea ce crede ca va face toata lumea. N-are curajul sa inceapa o munca, decat la termenele fixate prin obicei. A iesi din randul lumii este nu un simplu risc, ci o nebunie. Individualismul romanesc este deci o simpla reactie subiectiva, un egocentrism, sub influenta factorului biologic ereditar."

Altfel spus, individualismul romanesc este orientat spre supravietuire si nu spre progres. Gainariile comise de politicienii nostri, chiar si atunci cand de voie, de nevoie, se incarduiesc in mafii, sunt expresia acestui cras egocentrism, ridicat la rang de politica de stat.

Reactia cetateanului de rand, pe de alta parte, nu este diferita. Romanul nu protesteaza la o nedreptate, sta si asteapta sa vada ce va face cel de langa el: "Sa vedem cine ia hora!" Odata aparuta oportunitatea compromisului - cand onor cetateanul isi rezolva problema, utilizand de exemplu spaga pe care pana cu un minut inainte o condamnase vehement - romanul dezerteaza din randurile protestatarilor si-si vede cuminte de-ale lui!

Daca individualismul nostru exprima doar dorinta de a supravietui, modul de a ne construi propria civilizatie sta sub semnul neispravitului, asa cum ne marturiseste, tot de peste timp, D. Draghicescu: "Toate felurile de activitate romaneasca poarta pecetea neispravitului. Roadele muncii noastre se infatisaza sub pecetea fatala a neispravitului!"

Ne intrebam acum, in secolul XXI, cum altfel decat neispravite sunt democratia, economia, politica si, pana la urma, viata noastra de cetateni asa-zis europeni?

Geniul cel rau al neispravitului la romani este insa neperseverenta, neperseverenta la lucrul inceput, cum o numeste Radulescu-Motru: "Romanul este greu pana se apuca de ceva, ca de lasat se lasa usor. Activitatea lui o compara multi cu un foc de paie. Neperseverenta la lucru si-a facut aparitia in secolul al 19-lea, cu innoirea statului roman, care a deschis drum multimii de politicieni si slujbasi la stat.

S-au facut, din "politica" si "slujba", profesiuni de munca usoara, care au concurat cu succes celelalte profesiuni. Perseverenta la lucru se sustine prin selectia candidatilor la profesiune. Unde profesiunile se ocupa fara selectie, avem neperseverenta. La romani, cele mai ravnite profesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fara selectie, pe motivul ca erau improvizatii sugerate de ceea ce se facea aiurea in Europa.

Cum slujbele la stat erau cele mai dorite dintre profesiuni, este usor de inteles pentru ce neperseverenta s-a latit in munca romaneasca".

Observam vreo diferenta intre situatia de acum doua secole si halul in care, de peste douazeci de ani, se realizeaza asa-zisele reforme institutionale in statul romanesc? Niciuna!

Meditand cu seriozitate la aceste trasaturi ale sufletului romanesc - individualismul de supravietuire, neispravitul si neperseverenta - primele dintr-o multime de caracteristici mai bune sau mai proaste care ne definesc fiinta nationala, vom intelege ca ratacirea, falimentul nostru sunt efectele neasumarii, la vreme si curajos, a marilor defecte pe care le-am dobandit de-a lungul secolelor. Asa privind lucrurile, poate ca vom avea o cat de mica sansa de a ne redescoperi bolile si de a afla vindecarea.

Instituțiile europene, solicitate să intervină, după furtul tezaurului dacic. „Vă pot spune că sunt o adevărată comoară care impresiona toți vizitatorii”

Vicepreședintele Parlamentului European Victor Negrescu, europarlamentar PSD, a transmis duminică, 26 ianuarie, într-o postare pe Facebook. că furtul tezaurului dacic din Muzeul Drents...

"Ce a făcut Călin Georgescu pentru ţara asta". Atac sub centură al lui Sebastian Burduja: "Are peste 60 de ani. Să spună trei lucruri concrete"

Sebastian Burduja, ministrul Energiei, a afirmat duminică, 26 ianuarie, că pe Călin Georgescu nu l-a întrebat nimeni ce a făcut pentru România în cariera sa şi nici nu a prezentat,...