Sapte pacate romanesti

A trecut 1 Decembrie si ne-am intors la viata noastra de zi cu zi. Ne-am intors la ale noastre, la cazul Oltean si Crinuta, la ce zice domnul Dragnea, la schimbarea la fata a PNL, la garderoba doamnei Iohannis, la gropile din asfalt si la alte si alte lucruri care nu au nimic in comun cu ceea ce am trait pe 1 Decembrie.

De ziua nationala am trait intr-o alta Romanie care nu exista in niciuna din restul de 364 zile ale anului.

Am trait inconjurati de drapelul national arborat oriunde intorceai capul, nu am mai vazut la televizor omniprezentii politicieni, ci figuri, pana atunci necunoscute, de militari eroi si ne-a emotionat atmosfera solemna a paradei din Capitala.

A fost o zi in care cei mai multi romani au simtit ca au o patrie de care pot fi mandri si ca apartin unei natiuni ce merita sa fie onorata.

Din pacate, a fost doar o zi, iar aceasta zi a trecut fara a le influenta pe celelalte. Constiinta nationala si sentimentul patriotic nu par a mai fi prezente in comportamentul nostru cotidian.

Din punctul meu de vedere, aceasta situatie este cauzata si de o politica, bine conceputa si implementata in ultimii ani, de diminuare pana la anihilare a personalitatii poporului roman, de negare a identitatii nationale, de sadire in mentalitatea tineretului nostru a ideii de cetatean european de categoria a II-a, a inferioritatii romanilor fata de alte natii si popoare.

Grav este faptul ca la nivelul cetateanului aceasta politica prinde cheag si, din ce in ce mai mult, se observa tendinta de a ne subestima capacitatile, de a pierde increderea in propria forta, de a ne transforma in executanti umili ai unor idei sau vointe venite din alte parti.

Nu stiu daca aceasta politica este venita din exterior, dar, in mod cert, are o complicitate interna. Nu stiu nici daca aceasta complicitate face parte din schema respectivei politici sau daca este doar expresia iresponsabilitatii cu care noi ne privim pe noi in contextul schimbarilor rapide si profunde determinate de trecerea brusca de la un regim autoritar si retrograd la un regim democratic inca nu indeajuns de bine inteles si asimilat de catre societatea romaneasca.

Daca vorbim de pierderea constiintei nationale si a patriotismului, atunci ar trebui sa recunoastem ca avem si noi romanii mai multe pacate de care ar trebui sa ne rusinam in fata viitoarelor generatii.

Primul pacat pe care l-am savarsit dupa 1990 a fost acela de rastalmacire pana la persiflare a istoriei noastre. In numele unei bine venite corectii a istoriei noastre dupa mistificarile aduse de comunism de la manualele lui Mihail Roller pana la mitul personalitatii ceausiste, s-au dezvoltat, chiar de catre istorici cunoscuti, asa numitele demitizari ale unor personalitati istorice ce erau "legende ale neamului" si modele de urmat pentru multe generatii de romani.

Astfel, Decebal nu s-ar fi sinucis, ci ar fi cerut cu umilinta iertare lui Traian, Stefan cel Mare a devenit un betiv afemeiat, Mihai Viteazul un mercenar fara nicio idee unionista, Eminescu a devenit un oarecare poet fara valoare literara, iar Caragiale un plagiator. Nici originea noastra latina nu a scapat de demitizari, fiind transformati peste noapte in urmasii cumanilor catolici.

Un al doilea pacat este acela al "europenizarii" programei scolare. Intelegerea simplista a ideii de decomunitizare si modernizare a programelor scolare impreuna cu interesul de business al unor edituri si autori de manuale a condus, pe de o parte, la reducerea considerabila a ponderii disciplinelor de istorie nationala, geografie si literatura romana, iar pe de alta parte la aparitia manualelor alternative, care au introdus subiectivismul in prezentarea unor fapte si personalitati conform nu numai simpatiilor sau antipatiilor personale ale autorilor, dar si in functie de orientarea lor politica.

Manualele alternative au fragmentat mesajul si obiectivele politicii si sistemului educatinal/cultural unitar, atentand la principiul unitatii educationale si la crearea sentimentului de apartenenta la un spatiu cultural unitar/national.

Un al treilea pacat este acela al dorintei legitime, dar periculos exacerbate a mass media de a reflecta corect realitatea romaneasca. Ideea eliminarii minciunii, a propagandei si a cosmetizarii realitatii specifice perioadei comuniste a condus la o situatie extrema in care mass media prezinta predominant doar neajunsurile si neindeplinirile societatii si economiei romanesti prin laturile lor negative, intunecate si inapoiate, fara a puncta si progresele sau imbunatatirile aparute.

Pentru consumatorul de mass media roman si strain, Romania apare ca o tara in care nu numai ca nu merita sa traiesti, dar este chiar periculos. Este un fenomen de autoflagelare care a contribuit mult la imaginea negativa pe care Romania o are acum in exterior.

Un al patrulea pacat este acela al denigrarii calitatii scolii romanesti. Este inadmisibila si unica in spatiul european pozitia denigratoare pe care au promovat-o timp de zece ani cele mai inalte structuri decizionale romanesti fata de sistemul preuniversiar si universitar romanesc.

A declara de la inaltimea statutului prezidential ca "scola romaneasca scoate doar idioti" sau de la inaltimea statutului de ministru al Invatamantului ca "universitatile sunt cuiburi de coruptie si incompetenta" sunt acte de iresponsabilitate politica si de subminare a increderii in educatia romaneasca ale caror consecinte pe termen lung vor fi extrem de grave.

Al cincilea pacat este acela al neimplicarii, al dezinteresului pe care marea majoritate a populatiei le manifesta fata de procesul electoral. Acceptand, probabil din comoditate si lipsa de educatie civica, manipularea electorala, populatia isi manifesta dreptul la vot mai mult dintr-un automatism emotional decat prin analiza si evaluare a calitatii candidatilor.

Urmarea fireasca este calitatea sub mediocra a marii majoritati a alesilor. Este extrem de dificil, daca nu imposibil, pentru procentul de populatie cu un grad rezonabil de educatie sa aiba incredere in viitorul propriei tari si sa creada in responsabilitatea sa de cetatean roman cand realizeaza ca cei care o conduc au un grad inferior de educatie, sunt agramati, inculti, incapabili sa se exprime, ca sunt doar exponenti ai unui parvenitism coruptional.

Al saselea pacat este cel al promovarii unor personalitati devenite simboluri nationale si modele propuse de a fi urmate. In 99% din cazuri, acestea sunt sportivi, glorii ai secolului trecut sau campioni mai recenti. Nu este nimic de condamnat in acest fapt, dar Romania este doar sport?

Nu sunt promovate personalitati care se bucura de un imens prestigiu international, dar care nu fac parte din lumea arhimediatizata a sportului. Avem multipli campioni olimpici la concursurile si olimpiadele de matematica, informatica, chimie, biologie.

Avem zeci de inventatori care obtin cu regularitate medalii de aur la Concursul de inventica de la Geneva, avem artisti lirici care performeaza pe cele mai inalte scene ale lumii, avem produse care obtin medalii de aur la Targurile internationale.

Imaginea Romaniei si sentimentul de apartanenta la natia romana ar fi mult mai bine reprezentate daca s-ar vedea ca stim sa lucram si cu mintea si talentul, nu numai cu mingea.

Al saptelea pacat este acela al mitizarii potentialului international fata de cel national. Ca urmare a unei campanii politico-electorale de prezentare a proceselor de aderare la institutii si organisme internationale ca panaceu universal pentru rezolvarea problemelor tarii, acest mod de prezentare al aderarii la NATO si la UE a subminat increderea in fortele proprii.

S-a acreditat politic ideea conform careia partidele politice au salvat o Romanie sortita infometarii si dezintegrarii prin reusita actiunii lor de aderare sau integrare. Conform acestei politici, romanii nu ar fi capabili sa isi rezolve propriile probleme fara asistenta si sprijin extern careia trebuie sa-i fim supusi si sa-i respectam toate indicatiile, fara a analiza daca sunt sau nu in interesul nostru.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...