Suntem o tara capturata de o mana de oameni. Ce as face daca as fi om politic si as vrea sa schimb lucrurile

Faptul ca vreo cateva zeci sau sute de mii de oameni vorbesc intruna si fac o galagie permanenta in presa, la televizor sau pe internet e de natura sa ne insele grav in privinta realitatilor din Romania.

Dintre acestia, majoritatea vorbesc intre ei, in bule cvasi-etanse, iar o minoritate vorbeste la televizor unui public mai numeros, dar mut si dependent de propria mutenie. Iar in acest haos zgomotos, nici expertii, nici politicienii si nici formatorii de opinie nu stiu nimic, dar absolut nimic despre ce se intampla dincolo de oglinda in care privesc sau de peretii inalti ridicati de admiratorii de pe retelele sociale.

Nici macar nu trebuie sa mergem in Romania prea profunda, adica in sate indepartate din judetele marginase ale tarii. E de ajuns sa intri in niste cartiere bucurestene sau in resedintele de judet ca sa afli ca oamenii traiesc dupa cu totul alte coordonate decat maniacii de la televizor sau decat politicienii obsedati de imagine, rating si voturi. Oamenii de rand au alte griji si sperante, au alte bucurii si tristeti, au alte ritmuri ale vietii de zi cu zi decat in povestile mistificate din "social media".

Dar, mai ales, oamenii de rand au alt fel de a vorbi. Iar felul lor de a vorbi nu se aude, nu e captat de nimeni: nici de media, nici de sondaje, nici de politicieni. In ciuda agitatiei din cateva locuri din Bucuresti, in restul tarii domneste o tacere coplesitoare. Mai bine zis, peste restul tarii apasa capacul greu al unei legi locale a tacerii de sub care oamenii nu pot iesi singuri si nimeni nu ii ajuta sa o faca.

Oamenii au fost alienati, ca sa nu spun indobitociti, spunandu-li-se an dupa an ce e bine pentru ei, ce trebuie sa creada, de ce anume trebuie sa se teama, pe cine sa voteze, pe cine trebuie sa mituiasca si de cine trebuie sa asculte. Si oamenii nu au avut de ales, pentru ca sunt slabi si neajutorati, pentru ca nu i-a invatat nimeni niciodata sa se revolte, doar sa se supuna, pentru ca nu le-a spus nimeni niciodata ca inseamna ceva, ci doar ca sunt "nimeni", iar daca vor sa fie ceva, trebuie sa pupe mana stapanilor, sa strecoare plicul in buzunarul de la halat sau sa lase atentia pe birou.

Vreme de ani multi, mai ales in anii acestia din urma, ne-am spus ca marea coruptie e totul si ca ea are cateva figuri, la Bucuresti. Si ne-am debarasat repede de orice efort de intelegere dand vina pe o structura de partid mafiotizata. Dar PSD doar a preluat si a rafinat relatii de putere, de dominatie si de supunere, de reducere la tacere care functioneaza in toate orasele tarii. PSD (si nu numai) a introdus dimensiunea politica in niste relatii care functioneaza dupa un model feudal de decenii in toate relatiile institutionale sau intre oameni.

Luati exemplul Sorinei Pintea de la Baia Mare. Cine a avut curiozitatea, dincolo de revolta asta inofensiva de facebook, sa afle ce se intampla in Maramures? Cine stie, in mod public, printre jurnalisti, oameni de opinie, institutii de control, cum functioneaza cartelul din Maramures si legea tacerii care il inconjoara? Daca lasati la o parte fandoselile sau prejudecatile si incepeti sa vorbiti cu oamenii simpli din Baia Mare, veti afla ca orice angajare la spital depinde de doamna Pintea si mai ales ca nu e gratuita. Ca orice angajare, la orice institutie publica din oras si din judet, la inspectorate, la directiile judetene, la penitenciar, costa mii de euro. Si ca toate aceste uriase sume colectate se duc, mereu si mereu, spre acelasi grup de stapani ai judetului. Si acum lansati acelasi gen de intrebari in toate resedintele de judet si in toate orasele mai mici si veti vedea ca tara toata e capturata de o mana de oameni, poate cateva mii, care tin sub teroare populatii intregi.

Si incercati sa nu-i acuzati pe acesti oameni de lasitate, pentru ca voi, jurnalisti, vedete sau politicieni vorbiti cu ei o data pe an, dar ei trebuie sa traiasca zi de zi acolo, trebuie sa se intoarca la aceiasi sefi, la acelasi loc de munca, la aceleasi frici si dependente in care sunt obligati sa traiasca. Nu asteptati ca o asistenta medicala sau un contabil sa denunte mita si coruptia din institutii, pentru ca nimeni nu-i ofera niciun fel de protectie, odata denuntul facut. Pentru ca oamenii de rand si-au pierdut increderea in toate institutiile, fara exceptie, pentru ca ei stiu ca toate institutiile sunt corupte, pentru ca oricine vine la putere dintre cei vechi lucrurile vor ramane la fel, doar suma din plic se schimba.

De aceea, cei care vor sa faca o altfel de politica, una care se vrea cu adevarat noua, trebuie sa vizeze o dubla miscare simultana. Pe de o parte, o politica noua trebuie sa gaseasca modalitatile cele mai eficiente de a elibera cuvantul acestor oameni de rand, pentru a afla de la ei, simplu si dezinteresat, cum functioneaza comunitatile la nivel local, cum s-a produs aceasta progresiva inrobire din partea unor retele formate din reprezentantii bogati si influenti ai tuturor institutiilor publice sau ai mediului de afaceri local. Dar si, pe de alta parte, sa poata garanta acestor oameni care vorbesc o reala protectie legala, astfel incat oamenii sa nu poata fi speriati sau santajati, urmariti si amenintati de slugile acestor feudali locali.

Desigur, pentru asta e nevoie de inteligenta politica si de curaj in curatarea institutiilor menite sa-i protejeze pe cetateni si drepturile lor, mai ales a Politiei, a carei complicitate cu aceste retele este mai mult decat o legenda, este o realitate permanenta.

Daca as fi om politic, as lansa o asemenea campanie; as incepe prin a incuraja oamenii sa vorbeasca si prin a crea spatii potrivite pentru cuvantul liber, sa spuna ce au ei de spus, sa povesteasca despre cazurile de coruptie pe care le cunosc sau de care au auzit. Nu pentru a instrumenta, in acest prim moment, cazuri in justitie, ci pentru a cunoaste cu adevarat intinderea si diversitatea formelor de coruptie locala si pentru a putea, astfel, desena o altfel de harta a Romaniei. Abia cu aceasta harta in fata actiunea politica va vorbi pe intelesul oamenilor, fara sa-i minta si sa-i manipuleze, fara sa le vanda discursuri gata facute de firmele de comunicatori platiti scump de la Bucuresti.

Oamenii simpli trebuie incurajati sa devina cetateni. Iar cetateni nu pot fi doar cerandu-le sa voteze o data la patru ani, ci si oferindu-le puterea (empowerment) si conditiile sa vorbeasca despre grijile lor si despre viata lor, pe limba lor, cu propriul lor curaj.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...