Un dusman invizibil, un dusman imposibil

Daca virusul s-ar fi putut intruchipa intr-un negru, intr-un asiatic, intr-un musulman imbracat traditional, intr-un ungur cu mustata rasucita (si asa mai departe, adaugati si alte figuri familiare ale dusmanului), atunci mobilizarea tuturor ar fi fost exemplara pentru starpirea lui. Aduceti-va aminte de episodul Ditrau: dusmanul absolut, ireductibil, era mana neagra pe faina alba. Peste aceasta reprezentare nu s-a putut trece si gata. S-a inventat si amenintarea distrugerii culturale, s-a inventat si pericolul pierderii locurilor de munca, dar toate acestea au fost naratiuni menite sa justifice imposibilitatea de renunta la o imagine: cum sa mananci paine alba fabricata de niste maini negre, DECI murdare?

In societati needucate civic precum a noastra, dusmanul trebuie sa aiba chip, iar dusmania sa aiba continut. La fel si idealurile si revendicarile noastre: de ce nu a prins revolta impotriva abuzurilor puterii pesediste dincolo de o minoritate activa civic? Pentru ca oamenii nu se pot infuria pentru o idee, pentru ceva abstract precum dreptatea sau binele comun. In schimb, pot sa o faca numaidecat daca au in fata lor, fizic sau mediatic, chipul dragalas al dorintei lor sau figura hidoasa a fricii lor.

Virusul este invizibil, iar imaginile suferintei lui nu sunt inca raspandite public. Oamenii ies liber pe strazi, fac cumparaturi in piete, se inghesuie la diferite ghisee si in mijloacele de transport in comun pentru ca infectia nu se vede, nu se face SIMTITA in niciun fel. Daca cei infectati ar deveni albastri sau daca li s-ar subtia vocea, oamenilor ar incepe sa le fie frica si s-ar feri. Dar asa, ei considera ca atata vreme cat nu stim ce se intampla si cum arata virusul, sunt mai credibile informatiile care minimalizeaza efectele lui. Sau cele care vorbesc de disparitia stocurilor de alimente, drept pentru care ei accepta sa se bata unii cu altii, in magazine, pe drojdie si hartie igienica decat sa se fereasca unii de altii. Sau, in sfarsit, fixeaza imaginea pericolului pe "tiganii" si "cersetorii" si "prostituatele" care se intorc in tara si ne risca noua viata.

Protectia in cazul unei asemenea epidemii este o actiune de nivel secund, mijlocit si necesita un efort suplimentar de elaborare mentala, pe care multi nu pot sau nu stiu sa il faca. Ea face parte din aceeasi categorie cu educatia in spiritul valorilor civice sau ale drepturilor omului. Am mai spus-o si in anii trecuti, cand activistii erau dezamagiti de slaba prezenta in piata: dezideratele democratice sunt pentru cei mai multi niste abstractiuni, libertatea de expresie, justitia, transparenta decizionala, respectarea demnitatii umane, echilibrul puterilor etc., toate acestea nu "vorbesc" multora pentru ca nu se pot "intruchipa", nu se pot fixa in imaginarul cotidian al oamenilor. Iar aceasta lipsa de aderenta la valori comune provine fara indoiala din carente educationale dramatice si din lipsa exercitiului democratic.

In acest context, doua sunt pericolele care ne ameninta ca societate: unul epidemiologic-sanitar si unul politic. Primul risca sa produca efecte devastatoare inainte de a putea fi reprezentat, iar cand va fi vazut si simtit s-ar putea sa fie prea tarziu. Atunci cand oamenii vor afla ca nu exista nicio legatura intre periculozitate si chipul hidos (sau mainile negre...) al infectiei, tot nu vor accepta sa GANDEASCA pericolul si il vor proiecta ba pe chinezi, ba pe americani, ba pe diaspora, oricine in afara de propria iresponsabilitate.

Al doilea pericol este cel politic, la fel de grav: instituirea starii de urgenta si activarea unor dispozitive de securitate suplimentara, precum si de restrangere a unora dintre drepturi si libertati s-au facut cu o viteza si o eficienta uimitoare. Controlul discretionar al populatiei, al informatiei, al fluxurilor de capital este visul umed si secret al oricarei puteri. Atunci cand se va termina acest cosmar pandemic, va trebui sa fim foarte vigilenti pentru a fi siguri, pe de o parte, ca daunele colaterale ale starii de urgenta nu vor fi afectat sanatatea legaturilor sociale si mecanismele economice, iar pe de alta parte ca toate drepturile si libertatile oamenilor vor fi restaurate intocmai, fara rest, fara amanare si fara confiscarea in folosul unor partide sau grupuri de interese.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Scenariu-bombă în coaliție. Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu înainte de depunerea candidaturii ar fi deja stabilită SURSE

Cătălin Cîrstoiu va lămuri totul în legătură cu candidatura sa la Primăria Capitalei într-o conferința de presă, este mesajul public al coaliției PSD-PNL. În spatele ușilor,...

România trimite militari să lupte împotriva rebelilor houthi. Cererea lui Klaus Iohannis

Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au luat act marţi, 16 aprilie, de scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis prin care informează Parlamentul că a aprobat...