Vocatia cozii la romani (Opinii)

Vocatia cozii este, fara indoiala, una dintre cele mai importante mosteniri lasate de comunism in mentalitatea romanului. Dar si cozile sunt de mai multe feluri. Sunt, pe de-o parte, cele pasnice. De exemplu, cele ale pensionarilor care se duc sa-si plateasca impozitul inca din prima zi lucratoare a anului, desi bonficatia o primesc pana la sfarsitul lui martie.

Dar coada aceea nu este o simpla coada. Este un loc al socializarii, al impartasirii, o experienta noastalgia de retraire a tineretii. Acestea sunt insa exceptiile.

Cele mai multe cozi sunt adevarate descatusari de salbaticie, descarcari ale tuturor frustrarilor personale. Cel de alaturi nu este un tovaras, un complice al momentului, ci un adversar care trebuie anihilat. Asa se face ca aproape nu exista sarbatoare sau manifestare publica de orice fel, care sa nu se lase cu haine rupte, lesinuri, politie, SMURD, injuraturi, lacrimi de furie si altele asemenea.

Uneori aceste gesturi sunt luate drept consecinte ale disperarii, ale saraciei, atunci cand coada este la paine, ulei, zahar sau benzina gratis sau la pret promotional. Ce ne facem insa cu asalturile ca la Rovine pentru trofee care nu au nimic de-a face cu supravietuirea. De exemplu, o plimbare gratuita cu vaporasul pe lacul Herastrau? Sau ce impuls interior i-o putea face pe mii de oameni sa se suie in masini si sa se plimbe cu ele intre statiunile de pe Valea Prahovei, tarandu-se ca melcii in cozi kilometrice, in loc sa se plimbe pe jos si sa se bucure de aer curat?

Dupa cum n-am sa inteleg in veci, ca fenomen asociat cozii, iesirile la iarba verde, gratar langa gratar, patura langa patura, manea langa manea, intr-o poluare si o aglomeratie mai mari decat cele din centrul Bucurestiului intr-o zi de lucru. Cel mai grav este insa ceea ce se intimpla la cozile "spirituale".

M-am uitat la ceremonia de beatificare a Papei Ioan Paul la II-lea de la Vatican, un eveniment mondial. Am vazut mii de oameni veniti din toata lumea, am vazut emotie, traire, curiozitate, aglomeratie, dar toate consumate civilizat, ordonat, pasnic. Participantii la liturghie nu s-au impins, nu s-au calcat in picioare, nu au vociferat. Totul a fost linistit si armonic, ca un omagiu in plus adus momentului si personalitatii celebrate.

Am vazut si imagini de la manastirea Lainici, unde tot duminica a fost canonizat sfantul Irodion. Parca nu era acolo o adunare de credinciosi cu frica Domnului, ci o hoarda de migratori in plina invazie. "Drept credinciosii" s-au razboit, s-au injurat, s-au lovit ca sa ajunga mai in fata, sa vada mai bine sau pentru cine stie pentru ce alt motiv "inalt". La fel se intampla la scoaterea oricaror moaste, la orice sarbatoare, la orice imparteala de la apa sfintita, la salcie sau sarmale. Cum, Doamne iarta-ma, poti fi credincios adevarat cand iti manifesti credinta prin asemenea acte de violenta fizica sau verbala fata de aproapele tau?

Nu stiu daca este vorba doar despre lipsa de civilizatie sau despre o ura fata de apoape mostenita de pe vremea cand el putea lua ultima bucata de carne sau putea fi turnator al Securitatii. Cert este ca purtam acest stigmat si tare ma tem ca el sa ramana si celor care nu au avut nimic de-a face cu comunismul. Caci pomanageala, primitivismul, lacomia si rautatea pot deveni ereditare.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...