Tiganii nostri, cei de toate zilele (Opinii)

Din vreme, in vreme, insa cu o notabila consecventa problema tiganilor revine intr-o perpetua actualitate. S-ar spune ca reprezentantii respectivei etnii nu vor nicidecum sa fie dati uitarii.

Mai un scandal interetnic, mai o jelanie in mass-media de aiurea in legatura cu soarta trista a comunitatilor de imigranti, mai niste reprosuri mai mult sau mai putin stravezii ale unor lideri occidentali, cu gulere scrobite, cum ca Romania, tara de bastina a majoritatii celor de mai sus nu face nimic, nu "rezolva" problema care le creeaza lor atata disconfort pe lustruitele lor meleaguri. (Chiar creeaza.)

Ultimele ilustrari mediatice ale fenomenului penduleaza intre comic si dramatic, respectiv, nu prea stii ce sa faci mai degraba, sa razi sau sa plangi, sa te prapadesti de compasiune sau sa dai filosofic din umeri, vizavi de o problema aproape insolubila.

Cica intr-o comuna de pe langa Brasov, locuita de etnici maghiari si rromi, consiliul local a angajat o firma de bodigarzi ca sa prezerve ordinea si sa stopeze furaciunile la care se dedau cei din a doua categorie. Ca intr-o localitate aflata sub stare de asediu, pe ecrane defilau luptatori parca desprinsi direct din filmele cu trupe de comando, cu fel de fel de arme si accesorii, imbarcati pe jeepuri sau calare pe ATV-uri, patruland nu in Afganistan, nu in Libia, ci pe ulitele unui sat, printre carute si oratanii si babe speriate.

O alta secventa se desfasoara undeva langa Torino, intr-o falnica incropire de tabara tiganeasca. Cu voci sugrumate de emotie, reporterii, respectiv eroii reportajului deplangeau cu foc situatia disperata a rromilor fara casa si adaposturi decente, "alungati" din tara lor (Romania) de conditiile grele de existenta de acolo, in speranta fauririi unei vieti mai bune pentru ei si copiii (puradeii) lor.

Se vorbea despre faptul ca in tara de bastina n-au conditii si locuri de munca (!!), desi ceea ce se vedea numai conditii civilizate nu pareau sa fie. Cat priveste locurile de munca, ce sa mai vorbim? Cei ce au calatorit pe acolo au avut ocazia sa vada ce fel de "munci" presteaza acestia.

Situatia este totusi destul de complicata si nu poate fi nicidecum trimisa undeva in derizoriu. Din mai multe puncte de vedere, printre care si rata demografica a acestei populatii, mult superioara altor etnii traitoare in tara. Tendinte antisociale exista in comunitatile respective, dar ar fi deplasat si neadevarat sa le taxam ca niste considerente etnice. Este vorba si despre niste traditii paguboase care se perpetueaza, si de cercul vicios pe care-l creeaza saracia, prejudecatile si lipsa efectiva de sanse.

Daca nu se intervine, mai mult decat cu niste accente critice sau, dimpotriva, lacrimi de circumstanta, starile de lucruri se vor regenera la infinit, iar pana la urma vom fi cu adevarat coplesiti de aceasta problema. Si occidentalii, la fel.

Remediile ar trebui sa aiba o directionare economica si alta educativa. In ambele demersuri ar trebui sa se implice organismele statale si autoritatile locale, care oricum simt mai direct impactul interactiunilor specifice. O implicare care sa imbine in chip rezonabil ideea de asistenta economica si umanitara, cu factorul de autoritate a legii si institutiilor statului.

Aceasta ar insemna sprijin pentru crearea unor locuri de munca (cum erau muncile sezoniere de la IAS-urile de altadata, care aveau destui angajati rromi), apoi sprijin pentru realizarea unor locuinte sociale cu un grad modest de confort, care sa stabilizeze cumva aceste comunitati si care sa le ofere premisele minimale de integrare sociala.

Directia educativa a acestor demersuri ar trebui sa ii aiba in vedere mai ales pe copiii proveniti din aceste medii. Este imperios necesara scolarizarea lor, scoaterea din inertiile tipice ale mediului. Este perfect realizabil, mai ales daca se asociaza cu niste stimulente tot de ordin material. Cum ar fi o masa calda oferita la scoala, haine, rechizite. Actiunea statului poate fi coroborata cu cele de tip voluntariat si cu cele initiate de cultele existente. E vorba totusi de niste oameni in nevoie si de niste copii nevinovati si neajutorati, uneori flamanzi.

Desigur, toate acestea costa. Si efort si resurse. Si succesul nu este defel garantat in toate cazurile. Dar si mai mult ne va costa daca nu intreprindem nimic, din neincredere sau din scepticism. Sau, pur si simplu, din comoditate si din politica strutului. Chestiunea este o adevarata o bomba cu ceas. Iar de exportat, oricum nu vom reusi sa-i exportam pe toti.

Cu titlu de curiozitate, l-am intrebat pe unul dintre emigrantii de ocazie care statea cu mana intinsa pe undeva prin Paris, daca are de gand se revina in tara. Ce credeti ca mi-a raspuns? "Pai, cum sa nu ne intoarcem? Ca doar si noi suntem romani!"

Surpriza celui mai recent sondaj de opinie: Nicușor Dan pierde prima poziție în lupta pentru Primăria Capitalei

Candidatul PPUSL la Primăria Capitalei Cristian Popescu - Piedone este cotat cu 38% din voturi, Nicuşor Dan -cu 27%, iar candidatul PSD-PNL Cătălin Cîrstoiu, cu 23%, relevă datele unui Sondaj...

Mai mulți miniștri, în frunte cu Marcel Ciolacu, ajung în Qatar, pentru "investiții de 15 miliarde de euro"

Premierul Marcel Ciolacu şi şase miniştri se află, începând de marţi, în vizită de lucru în Qatar, dezvoltarea în România a unor proiecte de investiţii în valoare de 15 miliarde de...