Ziare.com

1 mai: cum am renuntat la un drept pentru care s-a luptat pana la moarte Interviu

de Alex Varzaru
Joi, 01 Mai 2014, ora 18:29

   

1 mai: cum am renuntat la un drept pentru care s-a luptat pana la moarte Interviu
Astazi, 1 Mai inseamna distractie, gratare, o betie si-un agatament in Vama, mici gratis oferiti de partide pentru segmente de populatie care ar putea sa ii voteze si cam atat. Candva, mult inaintea comunismului, 1 Mai era o sarbatoare a drepturilor obtinute de muncitori si sindicate in zorii industrializarii.

Florin Poenaru, antropolog si unul dintre coordonatorii platformei de stanga Criticatac.ro, vorbeste pentru Ziare.com de semnificatiile originare ale acestei zile, dar si despre idealurile mereu neimplinite ale clasei muncitoresti.

"Muncitorii sunt fortati sa se lupte intre ei pentru a gasi un loc unde sa munceasca. In loc sa lupte colectiv impotriva exploatarii, muncitorii sunt nevoiti sa se lupte intre ei pentru privilegiul de a fi exploatati", spune Florin Poenaru.

Cand zic 1 Mai imi vine in minte plecarea traditionala in Vama, iesitul la un gratar si abia dupa aia realizez ca e vorba si de o zi libera. De ce libera? Ce s-a intamplat pe 1 Mai?

Federatiile sindicale din America au decis ca incepand cu 1 Mai 1886 ziua de munca sa aiba doar 8 ore, fara ca muncitorilor sa le fie micsorat salariul. Desigur, de la decizia acestora la acceptarea acestui fapt de catre clasa capitalista a fost nevoie de lupte ale muncitorilor timp de ani si decenii, lupte soldate cu victime.

Pe 1 mai sarbatorim aceasta lupta: o lupta pentru conditii de munca mai bune, pentru drepturile muncitorilor, pentru relatii de munca decente si echitabile, pentru ore de munca clar reglementate. Daca 1 Mai si-a pierdut din semnificatie, nu numai in Romania, este pentru ca toate rezultatele acestei lupte par a fi acum complet uitate.

Sa luam chiar exemplul zilei de munca de 8 ore: ca si la finalul secolului 19, si astazi aceasta apare drept un ideal. Foarte putini sunt cei care mai un astfel de program. Cei mai multi fie nu au ce munci deloc, fie "munca peste program" este firescul. Astfel, desi nu foarte populara, 1 Mai s-ar putea sa fie astazi mai relevanta decat oricand.

Chiar daca ii aflu semnificatia, am senzatia ca oricum Sarbatoarea nu mai are nimic sacru in ea. In primul rand nu cunosc nicio persoana, care sa se considere "muncitor" sau nu, care sa simta ceva fata de 1 Mai. In al doilea rand, pentru ca am apucat comunismul si il stiu bine, parca nici atunci nu era un entuziasm fara de Ziua internationala a muncitorilor. De ce?

Acest fapt se intampla pentru ca suntem interesati sa fim dez-interesati, sa nu ne mai pese de aceasta traditie, sa ne apara ca ceva strain, exterior, neimportant. Totodata, 1 Mai a fost golit de valenta sa politica tocmai pentru ca munca a fost devalorizata si subordonata.

Cand a detine un loc de munca stabil, cu un program decent apare drept un privilegiu, o situatie exceptionala, este clar ca cei care muncesc, care sunt nevoiti sa munceasca pentru a-si asigura traiul zilnic, nu prea au cum sa aiba foarte multa putere. Cat priveste asa zisa perioada comunista, intr-adevar, Partidul Comunist a aderat doar retoric si propagandistic la traditia zilei de 1 Mai.

Sub regimul comunist, muncitorii erau la fel de mult exploatati, poate doar cu ceva mai multe beneficii. Atunci insa cand muncitorii si-au cerut drepturile in mod real si s-au mobilizat, precum in 1977 sau 1987, Partidul a reprimat imediat aceste miscari. Asadar, nici un regim, mai ales unul capitalist, nu va fi interesat vreodata sa ofere drepturi muncitorilor, din contra.

Odata cu disparitia marilor uzine, a industriilor, si notiunea de muncitor s-a mai diluat. Nu pentru ca oamenii nu muncesc, toti muncesc undeva. Metrourile care revarsa batalioane de corporatisti dimineata pe platforma Pipera stau marturie. Dar mai exista o constiinta unica, un concept centralizator pentru muncitor?

Atata timp cat toti suntem nevoiti sa muncim pentru a ne asigura traiul zilnic, notiunea si constiinta de muncitor vor exista. Daca aceasta constiinta se va articula politic intr-un efort colectiv, asa cum au fost luptele pe care le sarbatorim de 1 Mai, este o alta problema.

Se face de multe ori aceasta greseala de a identifica muncitorul doar cu muncitorul din fabrici si uzine, adica de a echivala muncitorul doar cu un segment industrial foarte precis. E adevarat ca in urma reorganizarii productiei capitaliste la nivel global, acest tip de muncitor s-a transformat si el.

Dar muncitorii suntem cei mai multi dintre noi, toti aceia care suntem dependenti de castigarea unui salariu, mai mare sau mai mic, pentru a supravietui. Muncitori sunt corporatistii pe care i-ati invocat, dar si doctorii, si functionarii si soferii de autobuz si profesorii de liceu si jurnalistii.

Mai poate exista, sau mai exista o miscare muncitoreasca in care sa se regaseasca marile mase de muncitori de toate felurile, de la cel care face mobila pentru Ikea, la programatorul care castiga 1.000 de euro la Oracle? Ce s-a intamplat in Occidentul capitalist? Miscarea sindicala mai exista, mai are putere? Ce se intampla in Romania din acest punct de vedere?

Din pacate, nu a existat niciodata o miscare asa de ampla, tocmai pentru ca muncitorii sunt fragmentati in functie de pozitia lor in raport cu capitalul. Iar tendinta este de a continua aceasta fragmentare astfel incat sa nu mai existe nici un fel de solidaritate intre muncitori, nici macar intre cei cu pozitii relativ apropiate.

Miscarea sindicala a fost infranta pentru ca a fost constant atacata de stat sub presiunea clasei capitaliste din anii 1970 incoace, nu doar in vest ci peste tot in lume. Totodata, miscarea sindicalista nu a fost capabila sa reziste acestor atacuri tocmai pentru ca a ramas fidela unor politici social democrate perdante, care in fapt cautau un compromis cu angajatorii, nu consolidarea intereselor muncitorilor.

Astazi, cu cateva exceptii, peste tot sindicatele sunt niste institutii mai degraba conservatoare si retrograde. In Romania lucrurile nu au stat diferit. Intai sindicatele au fost subordonate Partidului Comunist, iar dupa 1989 fiecarui partid aflat la putere.

Acestea au functionat mai degraba drept mecanisme de reproducere a liderilor de sindicat decat de aparare a drepturilor muncitorilor. Sindicalizarea muncitorilor este insa extrem de importanta insa si de aceea aceste institutii trebuie regandite si reinvigorate cat mai curand.

Trebuie precizat totusi ca solidaritatea dintre muncitori astazi intampina un obstacol major tocmai datorita modului in care munca a fost transformata in ultimele decenii.

Se casca din ce in ce mai mult o falie intre cateva slujbe decente si relativ bine remunerate si restul slujbelor care inseamna conditii foarte proaste de munca, salarii mici, contracte temporare sau la negru, fara beneficii sau asigurari. Dar, asa cum am spus mai sus, si acestea tind sa fie destul de rare si inaccesibile pentru cei mai multi.

Astfel, muncitorii sunt fortati sa se lupte intre ei pentru a gasi un loc unde sa munceasca. In loc sa lupte colectiv impotriva exploatarii, muncitorii sunt nevoiti sa se lupte intre ei pentru privilegiul de a fi exploatati.

Citeam un reportaj intr-un ziar britanic, parca, despre tinerii chinezi care muncesc in ramuri capitaliste bine platite, in banci sau in companii tehnologice. Castiga bine, sa zicem pana in 1000 de euro, dar totusi se considera "diao", ratati, pentru ca muncesc mult, nu au timp, nu-si pot face prietene, isi dau seama ca e greu sa depaseasca nivelul la care au ajuns, nu au perspective. In acelasi timp castiga mult mai mult decat au castigat parintii lor, sau decat ar fi sperat sa castige intr-o China complet comunista. Ei reprezinta o clasa cu enorme frustrari. La ce va duce aceasta frustrare, in timp?

Frustrarea aceasta e reala si nu poate fi desconsiderata, dar ganditiva la frustrarea cuiva care castiga 100 de euro sau mai putin. Cred ca aceasta este o intrebare cheie: cum se va exprima frustrarea crescanda acumulata de oamenii care muncesc pe salarii mici in conditii proaste, pe fondul unei cresteri aproape fara precentent in modernitatea capitalista a inegalitatilor la nivel global.

Studiul Oxfam de anul acesta a aratat ca 85 de oameni detin la fel de mult precum jumatatea cea mai saraca a planetei. Vom asista la o re-mobilizare globala a celor care muncesc pentru a-si cere drepturile, sau frustrarea va fi deturnata si mobilizata de forte conservatoare sau chiar fasciste impotriva membrilor cei mai vulnerabili ai societatii?

Din pacate, a doua varianta pare deocamdata cea mai plauzibila peste tot in lume. De aceea 1 Mai este o zi importanta, chiar daca acest fapt nu mai este aparent: este un prilej de a ne reaminti ca luptele muncitorilor pot avea succes, ca solidaritatea este posibila, ca frustrarea si mizeria zilnice pot fi invinse.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 8600 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
16 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Mai incet cu sarbatoarea de 1 MAI ! Serbati-o prin muca ca

........Americanii si nu prin serbari si discursuri politice comunisto-securiste.

 

la1 Mai sunt si serbam ARMINDENII.Alalalt 1 Mai,nu ne apartine,este

......o zi conventionala a celor cu internationala socdialista.
Trebuie evitat schimbarea sensului popular al acestei zile pe un sens muncitoresc, orasenesc.

Copil meram si pana la finele celui de al doilea razboi mondial asa a fost in sat la noi, mergeam in padure,dis-de-dimineata si aduceam ramuri de fag ,stejar, cu frunze,pe care le puneam la poarta si geamuri,ca simbol al primaverii, a vegetatiei, a reinnoirii naturii, a reimprospatarii ei.
In aceasta zi se muncea numai asa......strictul necesar prin gospodarie.
In rest odihnha si un pic de veselie cu rudeniile,prietenii si vecinii.

Nu era nici vorba de actualele porcarii politice.

 

sigur, domnule Poenaru, sarbatoarea de 1 Mai e acaparata

aproape exclusiv de miscarea muncitoreasca, sindicate etc. si asta de peste o suta de ani, incepand cu USA si trecand prin tarile Europei occidentale. De aici a fost adoptata si de URSS si impusa ca atare tarilor satelite. In Romania comunista se serba cum bine stim. Partea agreabila erau gratarele si iesitul la iarba verde.

Sa nu uitam insa ca inainte de comunism, in Romania de 1 Mai se serbau Armindenii. Si in mediul rural, si in cel urban se iesea si se praznuia la iarba verde. La porti se puneau ramuri verzi si asta nu numai de catre mucitorime sau de catre tarani ; la fel faceau si cei din clasa de misloc sau chear cea de sus, cu diferenta de confort si de abundenta pe care fiecare familie si le permitea.
De 1 Mai se culeg/celebreaza si anumite plante de leac.

1 Mai este, la multe popoare sarbatiare izbanzii primaverii. Mentionez numai Sarbatoarea margaritarului, la francezi. Sindicatele si partidele de stanga isi organizeaza "treburile lor", iar populatia, conform traditiilor mai vechi, isi ofera buchete de margaritare si se viziteaza cu familie sau cu prietenii.

Pacat ca i articol, dl antropolog vorbeste NUMAI despre o parte a traditiilor de 1 Mai si da o iterpretare atat de simplista faptelor.

Armindeni : "Armindeni este cunoscută in popor drept ziua pelinului, sau ziua bețivului. Este o sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai. Aceasta data este considerata inceputul primăverii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pămantului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta. Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgane. Se obișnuiește ca in aceasta zi sa se pună cate un pom sau cate o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia"

 

>VAL. Foarte frumos comentariu. Nu stiam nimic despre

Sarbatoarea de Armindenii.
Weekend placut!

GREATA! CUMPLITA GREATA!

Ce articol plin de imbacseli socialiste! Lupta aceea s-a incheiat, si lucrurile au intrat pe un fagas normal, pentru ca doar capitalismul, si numai capitalismul, are parghii prin care lucrurile se pot regla. Capitalismul si doar capitalismul a produs valori si a imbunatatit viata tuturor, inclusiv la nivel individual. Sopcialistii nu au facut decat sa induca virusi in spatiul capitalismului in incercarea de a recapata putere la nivel mondial. Insa Occidentul se trezeste, si a inteles ca a fost tras pe sfoara si ca dusmanul este extrem de pervers, asemenea unui hot care se pregateste indelung sa te fure pe fata. iar socialistii se pricep foarte bine la asta... Goarnele ruginite ale socialismului insa continua sa trambiteze ragusit aici pe ziare.com incercand sa expuna o ideologie ce se bazeaza pe o sociologie falsa, incercand (Pana cand oare?!!) sa promoveze dictatura mediocritatii... Nu poti fi lider daca nu ai calitatile necesare si o educatie CORECTA, iar asta au dovedit-o in mod clar socialistii de pretutindeni si in ultimii douazeci de ani! Incercarea absolut gretoasa de a reinvia "Scanteia" de odinioara va avea nevoie de multa lamaie pentru a trece...

Socialismul va dispare!

Pana la urma, voi in Romania, sunteti liberi de

1 Mai, la gratare si bere, in timp ce capitalistii muncesc...

Zici tu: "Socialismul va dispare!"
Cum, sa dispara, bre, cand el e redescoperit! :))))))
Vai de capu' lu matale...:)))

Pe 1 Mai capitalistii serbeaza Ziua Emigrantului

In Los Angeles, New York, Stuttgart, Londra si Marsilia.
Ziua libera se cheama Labour Day si este prima luni din septembrie, serbata cu gratare si butoaie de bere la un picnic pe care comunistii nici nu le viseaza. Comunistii sa care mutrele komisarilor impinsi de cu noaptea la defilare.

Pentru ce conditii bune de munca, sa lupte romanii in Anglia,Spania?

Sarbatorirea zilei de 1 Mai, a devenit foarte hazlie, cu iarba verde, prieteni, mici si bere.Printre un mic gustos si o inghititura de bere, romanii se mai intreaba, pentru ce conditii mai bune de munca sa lupte in Anglia sau Spania, unde sint foarte bucurosi daca nu sint trimisi acasa, la un loc de munca de 6 luni la AJOFM, ca someri.Apoi, potopul...

 

Toate bune si frumoase DAR....

Diferenta dintre ceea ce era in timpul comunismului si ceea ce avem azi, este mare: pe vremuri....fabrica trebuia sa te angajeze daca ai urmat cursurile meseriei respective! Ce era pe urma, e cu totul altceva. Azi, cine sint marii proprietari? Marii acoliti, smecherii fara pregatire, care fac angajari dupa sprinceana si mustata! Nefiind la locul ei VALOAREA este in deruta, ceea ce "ameteste" intreaga societate! Totul se desfasoara la intimplare, haotic!...

 

"Internationala"

Mai deunazi era un articol care se referea la o dezbatere prin tarile nordice parca,privind reducerea saptamanii de lucru la 4 zile cu argumente pertinente.Un alt articol referitor la Elvetia spunea de propunerea unor sindicate de p-acolo sa se legifereze un salariu minim de peste 3000 euro propunere neagreata de populatie-cica ar incuraja lenea.Si vine nea activistu' Poenaru sa resusciteze el nu-i asa, miscarea sindicala ca e nasol ca omul sa munceasca pentru a-si asigura traiul,ca munca e pentru tractoare nu-i asa.Traiesti in alt secol "proletarule"

odata cu societatea de consum

oamenii au uitat semnificatia reala a Craciunului sau zilei de Paste. Ce asa mare mirare pentru ziua de 1 mai?
In alta ordine de idei ce mai inseamna sindicatele in ziua de azi. Iaca la americani prea multe drepturi, obtinute prin apartenenta sindicala, au dus la situatia marilor producatori auto Chrysler si GM. Masini deja necompetitive si ieftine facute cu salarii foarte mari. Adica un muncitor era invatat sa respecte o rutina la banda de montaj, rasucea citeva suruburi, si salariul plus avantajele aditionale adunau cam 70$ pe ora!
In directia cealalta, in China, (cum de fapt era si-n Romania anilor '80) interesul pentru calitate e aproape nul cita vreme retributia e derizorie.
Calitatea produselor si calitatea vietii se gasesc in societati cu o oarecare constiinta sociala, unde oamenii stiu pina unde sa ceara, si accepta ca au mult de dat comunitatii in schimb. Tot la fel isi aleg responsabil reprezentantii puterii.
Mai e mult pina oamenii vor invata un echilibru, intre nevoi si comfort/lux, intre chibzuinta si risipa, intre drepturi si obligatii. Deocamdata lacomia si educatia (adica lipsa) dicteaza piata muncii, piata consumului.

 

Cateva comentarii:

1. Este dificil sa mentii semnificatia unei sarbatori veche de 150ani, in conditiile in care sarbatoarea se refera la aspecte sociale. Timpurile se schimba, oamenii nu se mai raporteaza la ele, si este greu sa mentii relevanta...o poti forta, decreta politic, dar este ceva prea vechi.
2. Daca este o sarbatoare relativ la ceva perenial (anotimp, recolta, etc.), atunci generatii inregi se pot raporta la ea.
3. D-nul Poenaru este un politruc, si face si el ce poate. Practic, cand a dat interviul el era "la serviciu". Si 'timingul' este potrivit. Din pacate pentru el, nu are cina sa-l asculte... toti sunt plecati la mici, bere si Vama.

 

Sarbatoarea asta acum 150 de ani a aparut in America

unde nu o mai serbeaza nimeni.
Sa vezi defilarea de azi a emigrantilor din Los Angeles si bairamul de Cinco de Mayo. Pina una alta va dau trei linkuri, la Pasadena, Los Angeles si Miami (pe care Putin o sa le cenzureze):

http://www.youtube.com/watch?v=VCXd9N5Ffjg

http://www.youtube.com/watch?v=o1o7jacmFmw

http://www.youtube.com/watch?v=IGAbjaPaE9A

well, este sentimentul lor national. Orice

sarbatoare merge. Practic isi iau mexicul inapoi (si prin venit ilegal, si legal, prin legi care ii iarta (daca apoi voteaza cum trebuie). ca in 1980s, cea dezbatuta acum.
Si daca nu ma insel, la ultimul meci de soccer mexic-usa, s-a cantat doar imnul mexican.
Dar de, ce nu face un partid pentru voturi.. isi vand si mama!

Sa ma lamureasca si pe mine careva...

Ce inseamna "agatament"?

 

Ei si tu acuma!

:))))


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor