Management privat - solutia indezirabila (Opinii)

In decembrie 2008, imediat dupa ce primul guvern Boc, proaspat instalat, a decis plafonarea salariilor managerilor companiilor de stat la salariul unui secretar de stat, adica vreo 4.000 de lei, am scris ca decizia este o monumentala prostie populista. Si asta din doua motive.

Pe de-o parte, niciun manager competent nu sta pe banii acestia, asa ca putinii competenti vor pleca la companii private pe salarii de zeci de ori mai mari. Stau pe 4.000 de lei doar incompetentii, pentru a face tot felul prostii si invarteli in interes propriu numai bune sa falimenteze companiile de stat. Caci vorba romanului, ieftin cumperi, ieftin porti.

In al doilea rand, s-a ajuns in paradoxala si stupida situatie ca managerii generali sa aiba, pe hartie, salarii mai mici decat angajatii din subordinea lor. Bineinteles ca am starnit un numar record de reactii negative, chiar injurioase, caci populismul a prins de minune, dar iata ca am avut dreptate. Caci efectul maretei decizii a fost unul singur: in fruntea companiilor de stat se afla preponderent clienti, care le mulg in favoarea patronilor politici, fiind la randul lor recompensati pe masura in cu totul alte moduri decat salariul nesemnficativ de pe fluturas.

Contractele paguboase pentru stat, precum cele cu "baietii destepti din energie" de exemplu, au continuat, banii publici au fost drenati si mai salbatic, iar paguba la buget a fost foarte mare, cu mult mai mare decat ar fi fost cheltuiala cu salariile corecte pentru niste manageri competenti. Asadar solutia ar fi fost cu totul alta si se pare ca guvernul a ajuns abia acum la ea, sub presiunea FMI desigur: manageri foarte bine platiti cu conditia atingerii unor tinte de eficienta si performanta bine definite si foarte inalte. Primele companiile de stat, Hidroelectrica, Oltchim, SNLO, Romarm si Electrica Furnizare, ar urma sa aiba management privat din octombrie. Ei vor fi alesi de Ministerul Economiei in urma recomandarilor unei firme de head-hunting, deocamdata nedesemnata.

Poate ca, intr-adevar, un salariu anual brut de cateva milioane de euro pentru un manager de top pare cutremurator pentru o tara ca Romania. Dar fara o astfel de suma motivanta cum sa atragi in companiile de stat profesionisti care sa le faca profitabile, sa gestioneze corect banul public si sa inchida robinetele prin care curg suvoi banii publici? Salariile acestea, cat sunt ele de mari, costa mai putin bugetul decat coruptia si clientelismul de acum.

Si tocmai de aceea ma tem ca intentia va esua lamentabil, caci deja impotriva ei a fost lansata o campanie de presa si, sunt convinsa, ea este insotitia de una si mai intensa, dar subterana, menita sa descurajeze orice doritor. Cainele nu pleaca din macelarie de buna voie, mai ales in an electoral. Nu intamplator, firmele de head-hunting nu se inghesuie sa intre in aceasta afacere. Dar nu e vorba doar despre actuala putere. Nici Opozitia nu se da in vant dupa schimbarea regulilor, caci, tanjeste, la randul sau, dupa aceste pozitii cheie.

Asa ca, dincolo de intentii salutare, ma tem ca sistemul va supravietui si vom ramane cu companiile capusate conduse de clienti poltici ieftini pe hartie si al naibii de scumpi in realitate. Scumpi si degeaba.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...