Si Puterea, si Opozitia vestesc reforma in sanatate. Victor Ponta propune chiar un pact national pe sanatate. Emil Boc l-a recuperat, in extremis, pe Raed Arafat si promite sa anunte cat de curand noua echipa de elaborare a proiectului controversatei legi, nou cu totul sau doar o imbunatatire a celui existent. '
Cea mai serioasa garantie ca legea va aparea pana la urma este insa faptul ca ea face parte din acordul cu FMI.
Cat despre vointa reala de reformare a sanatatii, politicienii romani trebuie sa o dovedeasca cel putin printr-o masura radicala a zonei care doare cel mai tare in sistemul nostru clientelar si corupt - banii publici. Mai precis, un proiect va fi cu adevarat reformist atunci cand statul va lua mana de pe banii sanatatii, iar instrumentul politic de dirijare a acestora, Casa Nationala de Sanatate, va disparea.
Din acest punct de vedere, proiectul Vladescu a fost o mare ratare. Ce ne propunea el? Banii colectati de la populatie, prin acele contributii obligatorii din salarii, chirii, drepturi de autor, pensii etc., ar fi avut acelasi circuit complicat, destinat drenajului, de pana acum. Adica erau colectati prin ANAF la trezorerie, in galeata comuna a asistentei sociale. Indiferent de suma colectata, guvernul urma sa decida prin proiectul de buget ce suma aloca, anual, Casei Nationale de Sanatate.
La randul ei, Casa de Sanatate urma sa imparta acest fond, garantat de stat, asiguratorilor privati, in functie de tarife fixe per asigurat. Sa zicem (cifrele sunt cu stricta valoare de exemplu), 250 de euro anual pe cap de pensionar asigurat, 100 pe cap de tanar, 300 pe cap de copil etc. Ce facea fiecare asigurator cu acesti bani, adica felul in care isi negocia relatia cu spitalele, cu medicii, era treaba lui.
Cu alte cuvinte, observam ca libera concurenta era doar la un capat al sistemului, pe relatia asigurator - prestator de servicii medicale. Foarte bine, pentru ca filtrul neiertator al asiguratorului privat ar fi eliminat mare parte din abuzurile si coruptia din sistem. Cum ii placea lui Traian Baescu sa exemplifice, nu se mai putea sta trei sapamani in spital pentru o apendicita fara complicatii.
Dar celalalt capat ar fi ramas inghetat bocna. Gestionarea banilor urma sa fie facuta de aceeasi insitutie despre care insusi presedintele spunea ca are rezultate dezastruoase, adica CNAS. Ce nevoie e de ea? Poate pentru ca in fruntea ei sa fie numit un politruc, care sa faca jocurile cu banii publici inainte ca ei sa ajunga in mana asiguratorilor privati?
Existenta CNAS si a tarifelor fixe per asigurat reprezinta motive pentru care chiar presedintele CNAS, Lucian Duta, avea mari indoieli ca asiguratorii privati cu portofoliu valoros, dupa cum cerea legea, s-ar fi inghesuit in Romania.
De ce sa nu avem o relatie directa asigurat- asigurator? Normal ar fi ca asiguratul, inainte de a-si alege asiguratorul (ma refer aici la cel pentru asigurarea standard, obligatorie), sa poate negocia tarifele direct cu el. Asa cere piata libera. De ce? Pentru ca politicienii nu vor sa scape din mana banii sanatatii. Explicatia o gasim in chiar istoria CNAS.
In primul an de functionare a acesteia, Casa de Sanatate colecta direct banii de la asigurati, fara interventia ANAF. Avea asadar independenta financiara si la colectare, si la gestionare. Ei bine, in acel an, bugetul sanatatii a fost, sa vezi si sa nu crezi, masiv excedentar.
Vazand guvernul Nastase asa gaina ouatoare de aur, n-a stat mult la gand si a confiscat acesti bani, trecand fondul sanatatii in galeata comuna de la trezorerie, la dispozitia ministerului de Finante. La vremea aceea, Serban Miki Mihailescu Spaga, secretar general al guvernului, a fost foarte explicit ,,Ce bani ai asiguratilor? Guvernul ia toti banii si face cu ei ce considera necesar". Acelasi Miki Spaga e si astazi membru penal, dar de vaza al coalitiei de guvernamant.
Dintr-o miscare de pix a lui Mihai Tanasescu, excedentul Santatii a fost inghitit de gauri negre. De atunci nu s-a vorbit decat despre deficit al bugetului sanatatii, care insa nu mai era alcatuit din ce se colecta, ci din ce dadea statul din ce se colecta.
La fel de adevarat ca marii mamuti de stat au fost mereu restantieri. Numai din zona complexelor energetice Gorj trebuie recuperata o datorie istorica de un miliard de euro. Dar si aceasta este tot o gaura neagra cocolosita si fianatata indirect, prin iertare de datorii.
Si atunci, potrivit legii Vladescu, din doua una: fie s-ar fi colectat mai putin decat necesarul si atunci, indiferent de asiguratorii privati, tot cu bani de la buget ar fi mers sistemul, la fel ca acela de pensii.
Ori, dimpotriva, s-ar fi colectat mai mult, iar din suma totala statul ar fi dijmuit inainte de a constitui fondul sanatatii. Exista premise serioase pentru aceasta a doua varinata cat timp asigurarile obligatorii de sanatate urmeaza sa fie platite din mai multe categorii de venituri ca pana acum.
Asadar, daca intreaga clasa politica vrea sa-si demonstreze vointa reformatoare in domeniul sanatatii, nu are decat sa lase libera concurenta in sistem la toate capetele lui si sa scoata mana din bugetul sanatatii. Caci fara independenta financiara nu exista nici concurenta, nici reforma. Ia sa vedem, cine se baga la asa ceva?