Suntem pe buza prapastiei

Efortul Guvernului de a gasi o solutie pentru situatia medicilor este, desigur, laudabil, dincolo de tusele lui populiste, dar nu mi se pare ca vreuna dintre solutiile anticipate are darul de a rezolva cu adevarat ceva pentru ca niciuna nu merge spre fondul problemei.

Cresterea salariala de 25% din octombrie pare deja un esec, pentru ca este respinsa de cei mai multi dintre medici. La cat de mici sunt lefurile cadrelor medicale, ea nici nu reprezinta mai nimic. Ca sa discutam despre o reala corectie ar fi necesara o dublare, chiar o triplare, la fel ca in cazul demnitarilor.

Ministrul Banicioiu vorbeste din nou despre ceea ce prezenta in interviul acordat in mai Ziare.com, adica proiectul de lege care da posibilitatea medicilor sa acorde servicii private in spitalele publice in afara orelor de program. Sigur ca e un lucru bun, dar, atentie!, vorbim despre munca in plus, pentru care se obtin intr-adevar bani in plus.

Pentru orele de program, leafa ramane la fel de proasta. In aceste conditii, de ce nu as pleca cu totul in sistemul privat, daca sunt un medic foarte bun, cu cautare, si sa iau bani buni pentru orele de program, nu numai pentru ceea ce muncesc in afara lor?

Vad ca solutia legalizarii platii informale, avansata de Victor Ponta dupa decizia ICCJ privindu-i pe medici, incepe sa moara inclusiv ca urmare a protestelor din sistem. Proteste absolut normale, pentru ca solutia aceasta era o pacaleala, adica o impachetare a platii private sub umbrela sistemului public.

Adica statul ar transfera povara remunerarii decente a medicilor pe spinarea pacientilor, desi ar fi vorba despre servicii deja platite prin contributia de sanatate, si pe deasupra ar mai urma sa incaseze bani din taxarea acestor plati informale.

Din pacate, pe actuala structura a sistemului, solutie nici nu vad. E clar ca bugetul nu poate suporta o dublare a salariilor cadrelor medicale. Acesta este adevarul. Cheia cred ca este, asadar, restructurarea din temelii a sistemului pe cateva paliere.

Pe de-o parte, avem o problema de finantare. Suntem tara europeana care investeste cel mai putin in Sanatate si nu ma refer la suma nominala, ci la procentul din PIB. Sigur ca suma nominala alocata Sanatatii nu poate fi la fel de mare ca intr-un stat dezvoltat, dar procentul din PIB ar trebuie sa fie acelasi.

Ei bine, Romania aloca Sanatatii cel mai mic procent din PIB din UE, in jur de 4% prin comparatie cu 6,5% media europeana. Aducerea acestui procent la media europeana ar trebui sa fie o prioritate. Daca nu din considerente umanitare, macar din ratiuni pragmatice pentru ca, potrivit studiilor europene, Romania pierde anual in jur de 15% din PIB din cauza sanatatii deficitare a populatiei.

Apoi, nu poti sa ai un sistem solid si finantabil fara o piata a asigurarilor private de sanatate. Dar pentru asta ar trebui facuta intai ordine drastica. Trebuie sa fim constienti ca platim printre cele mai mici contribuitii la sistemul public de asigurari de sanatate din Europa. Cum cardul de sanatate, cu toate hopurile lui, va elimina probabil cea mai mare parte din frauda din sistem, de acum vom vedea care este de fapt nivelul subfinantarii la nivelul acestor contributii.

Si trebuie sa luam o decizie: ori majoram suma, ori reducem serviciile acordate.

Si cand tragem linia vedem: atatia bani avem, atata ne permitem sa asiguram de ei la orice ora din zi si din noapte, ce e peste ori se plateste din buzunar, ori din asigurari private.

Piata aceasta este extrem de firava in Romania si lipsa ei pune o uriasa presiune pe sistemul public de sanatate.

Si nu in ultimul rand, nu vad niciun motiv pentru care medicii sa fie functionari publici bugetari. Este tot o traditie paguboasa comunista. Cu exceptia medicinei de urgenta, de ce sa nu liberalizezi cu adevarat profesia, ca in cazul medicilor de familie sau al avocatilor.

Medicii ar putea incheia contracte de prestari servicii cu spitalele, cu policlinicile publice sau private, fiind platiti in functie de niste criterii contractuale bine definite.

Dar asta presupune sa spargi feudele din spitalele romanesti, un sistem medieval in care si-au spart dintii mai toti ministrii care au dorit sa faca ceva. Aici cred ca e de fapt cea mai tare nuca si cea mai grea incercare.

Si daca ai un sistem finantat decent la nivel european, daca reduci frauda la un nivel minim si daca dai drumul asigurarilor private de sanatate, vei avea bani sa onorezi aceste contracte.

Degrevezi astfel sistemul bugetar, reasezi sistemul sanitar pe baza de competenta si performanta si ii asiguri o finantare adecvata din sursa publica si privata.

Altfel ne indreptam spre un dezastru. Si el nu cred ca va lua formelor mai stiu eu caror proteste pentru ca lumea medicala e suficient de divizata si plina de orgolii pentru a nu se putea coaliza. Va arata cu mult mai rau: toti medicii de valoare vor parasi sistemul public, daca nu chiar tara.

Din informatiile mele, chiar zilele acestea, Institutiul de cardiologie CC Iliescu din Bucuresti a suferit o pierdere grea: unul dintre cei mai valorosi chirurgi cardiovasculari si-a dat demisia si a plecat la un spital privat. De acum, la el nu vor mai avea acces decat cei care isi pot plati interventia, adica zeci de mii de euro in acest domeniu.

Si in cativa ani in spitalele romanesti medicii vor deveni raritati, iar valorile o amintire. Vremea carpelilor a trecut. E nevoie de solutii radicale, de fond, pentru a opri o involutie ajunsa dupa toate aparentele in buza prapastiei.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...