Povestea ursului brun nominalizat la Nobelul copiilor: Cum creezi rutine de excelenta printre drogati muribunzi din Ferentari - Interviu

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Duminica, 11 Martie 2018, ora 16:26
21356 citiri
Povestea ursului brun nominalizat la Nobelul copiilor: Cum creezi rutine de excelenta printre drogati muribunzi din Ferentari - Interviu
Foto: Facebook/ Valeriu Nicolae

Valeriu Nicolae, tata Valeriu, este un om cu o viata ca un film. A renuntat la o viata extrem de confortabila in SUA, la o cariera de IT-ist de succes la cele mai mari companii din lume, o cariera de manager de top, dar si la Bruxelles, ca sa se dedice unei misiuni aparent imposibile, inceputa sub o ploaie de gunoaie aruncate, la propriu, in el.

Si ca o dovada de totala dedicare, nu s-a daruit doar pe sine si banii proprii, ci si-a daruit si fiul unei lumi de care cei mai multi dintre noi nici macar nu indraznim sa ne apropiem. Ghetoul Ferentari. De ce? Din vina. Vina de a avea mai mult decat ii trebuie.

Ziare.com va face cunostinta cu un om care daca nu exista ar fi trebuit inventat pentru ca dinamiteaza notiunea de imposibil: Valeriu Nicolae, unul dintre cei trei nominalizati la nivel mondial la World's Children's Prize, cunoscut si ca "Nobelul pentru copii".

Ati terminat Universitatea din Craiova, aveti un master la Academia de Studii Dimplomatice din Malta, sunteti un IT-ist de succes ati fost angajat al IBM si Microsoft in America, dar ati lasat absolut totul pentru a va dedica cea mai mare parte a timpului copiilor defavorizati din Ferentari. De ce? Spirit de aventura, o generozitate iesita din comun sau o trauma personala care se cere astfel vindecata?

Prima si a treia impreuna, cred. Dar nu sunt foarte sigur. Mi-ar placea sa ma dau destept si bun, dar principala chestiune a fost una de vina. M-am simtit vinovat dandu-mi seama ca am mai multi bani decat am nevoie si nu prea fac nimic ca sa schimb viata altora, desi viata mea a fost schimbata de alti oameni.

Prima data am simtit nevoia asta in '90, pe cand aveam 19-20 de ani. Eu am crescut intr-o familie foarte saraca, nu aveam bani de autobuz, asa ca veneam pe jos acasa de la mama de la spital. Am trecut pe langa o cladire cu gratii, destul de aproape de centrul Craiovei, din care auzeam urlete. Am intrat sa vad ce se intampla. Era un orfelinat pentru copiii cu handicap.

Cand a venit mama acasa i-am spus ca trebuie sa mergem sa ajutam. Mama a facut doua tavi de prajitura cu mere si le-am dus acolo. Sigur ca ajutorul acela a fost absurd, dar eu am continuat sa ma duc acolo. Cand am fost managerul uneia dintre firmele mari din Craiova, am convins patronii, niste oameni foarte faini de care mi-e dor, sa investim o parte din profit in ajutorul unor copii orfani.

Familia dvs era saraca, parintii fiind?

Mama este romnie, adica tiganca. Tata era roman, alcoolic. Mama a terminat liceul sanitar, era asistenta medicala si incerca tot timpul sa dovedeasca ca e foarte buna. A trait cu chestia asta ca tiganii sunt imputiti, ca nu muncesc si e femeia care munceste cel mai mult dintre toate pe care le stiu eu. Era obsedata de curatenie. Spala si scarile de la bloc pe care pisau romanii beti care spuneau despre mama ca e tiganca imputita. La noi acasa era curatenie luna. Tata mereu i-a scos ochii ca e tiganca, ca eu sunt fiul tigancii.

Noi nu am avut vreodata in firgider salam, branza si unt deodata. Tata lucra la CFR si isi bea toti banii, mama lucra la spital, in sala de operatii, si nu primea niciodata nimic. Statea la serviciu peste program, se batea pentru romii care ajungeau la spital si medicii nu voiau sa-i opereze. Mama a fost o luptatoare si cred ca ea m-a inspirat foarte tare.

Inteleg ca prima lectie de rasism ati primit-o chiar in casa. Dar in afara ei?

La Craiova. Noi am trait o buna parte din copilaria mea in Budrea, un sat numai de romi, apoi ne-am mutat la Caransebes un oras multicultural. Erau unguri, svabi, nemti, cehi, romani, sarbi pe aceeasi strada si nu avea nimeni nicio problema. Stiam sa injur intr-o gramada de limbi.

In prima sau a doua zi dupa ce ne-am mutat la Craiova am iesit afara sa ma joc. O pustoaica mai mare decat mine si superfrumoasa mi-a spus ca ma'sa i-a zis ca nu se poate juca cu tiganii pentru ca au paduchi. Ala a fost primul soc.

Mama nu plange, dar cand i-am spus a plans. Si mi-a spus o poveste cu ursul brun care se duce in lumea ursilor albi si munceste pana cand ursii albi il accepta. Mi-a repetat povestea aceea de o gramada de ori. Si nu m-a lasat niciodata sa am scuze pentru ca sunt rom.

Si pana la urma ursul brun a fost acceptat?

La scoala am avut profesori care m-au ajutat foarte mult. A mai fost si cate un dobitoc rasist, dar in general, profesorii mei au fost extraordinari.

Am avut si la liceu, si la facultate colegi faini, dar sigur ca au mai fost chestii chiar amuzante. Eram in liceu si m-am dus acasa cu o fata. Cand a deschis mama usa, fata m-a intreba daca stau acolo. "Da". "Esti sigur?". "Da". "Si cine e asta?". "Mama". "Esti sigur? E tiganca. Si tu esti tigan?". "As fi vrut sa fiu print suedez, dar, da, sunt tigan". Si a plecat.

Sunt romanii rasisti?

Nu cred asta. Sunt si rasisti. Dar eu ma simt cat se poate de roman. Distinctia mi se pare absurda. Si mi se pare cam am facut un progres mare comparativ cu anii 90.

De unde credeti ca pleaca totusi automatismul pe care chiar dvs l-ati invocat ca tiganii put, au paduchi si, adaug eu, fura? Nu e niciun sambure de adevar la baza?

Sigur ca e vorba in primul rand despre ceea ce vezi. Decat sa vezi ca Voiculescu fura si Ghita e un nenorocit, preferi sa vezi ca tiganul din Ferentari e cel rau. Nu conteaza ca ai oameni care au furat de zeci, mii de ori mai mult decat tiganul care a furat pentru ca nu are alta oportunitate.

Chiar nu are?

Va spun o trauma pe care o impartasesc cu Catalin Mitulescu, cel care a produs "Daca vreau sa fluier, fluier!". Unul dintre actorii principali a fost un rom care a iesit din pucarie cu cateva saptamani inainte de a sti noi ca iese. Ii pregatisem loc de munca, totul era aranjat. Omul a revenit familia lui cumplita, nu avea din ce trai, a furat un telefon, a intrat inapoi unde a facut leucemie si a murit. M-a bantuit ca am pierdut un om in felul acesta.

Nu stiu daca saracia e o scuza. Erati foarte sarac. Ati furat?

In familia noastra, singurul care a furat a fost fratele meu vitreg care nu are pic de sange de rom. Mama, care avea repulsie fata de hotie, l-a scos in fata blocului cu o pancarta pe care a scris: sunt hot. N-a mai furat niciodata.

Deci e o chestiune de educatie?

Da. Noi, comunitatile de romi, avem probleme enorme, dar nu din cauza unor chestiuni genetice. Ci pentru ca in comunitatea aceea cultura asa e construita. Cersitul, hotia sunt vazute in interiorul acelor familii ca nise economice. Asta trebuie schimbat. Nu putem merge spunand ca nu sunt probleme. Sigur ca sunt.

Dar pe mine ma deranjeaza dihotomia: romii sunt ingeri discriminati sau criminali genetici. Exista si romi senzationali, si romi care fura. Asa cum sunt si romani fabulosi si discrimininati, in special romance, si romani care fura.

In Dallas, multi romani IT-isti schimbau in magazine pretul componentelor scumpe, construiau computere din ele si le vindeau. Faceau bani si se considerau smecheri. Ce fac politicienii nostri consideram o smechereala, nu furt, e mult mai strident ca fura un copil de rom o bicicleta, aceea e stire. Asta mi se pare mie ipocrizie.

S-au rulat multi bani prin ONG-urile dedicate integrarii romilor....

S-au pierdut, dar nu au fost foarte multi bani. Eu am refuzat sa mai am de-a face cu miscarea roma, dar stiu ca se cheltuisera vreo 15 milioane de euro/ an pentru 2 milioane de romi. Dar si acestia au fost foarte prost cheltuiti pentru finantarea industriei de creat vorbe, industria declaratiilor, a rapoartelor.

La un moment dat, Comisia Europeana a organizat in Romania o conferinta despre romi, care a costat pe la 500 de mii de euro, 2 zile la Intercontinental. Cu banii aceia tineam 1.000 de copii in Ferentari timp de vreo 5 ani. Dar e mult mai simplu sa platesti hotelul, sa bifezi si gata.

Cum a ajuns un rom foarte sarac la facultate?

Eu am vrut sa dau la Sport. Jucam baschet, fotbal, ping-pong. Profesoara de matematica si diriginta mea au convins-o pe mama, cu patru luni inainte de admitere, sa dau la Politehnica. Am fost obsedat de computere si am terminat proiectare asistata pe calculator. Am pus la mine la scoala prima retea, toti profesorii avea nevoie de mine si pentru chestii simple, ca setarea unei imprimante.

Si cum ati ajuns in SUA?

Mai intai am fost plecat in Germania si in Anglia, inca in timpul facultatii. Cand am ajuns in SUA am cumparat de la un negru un laptop, care cred ca era furat. Am obtinut un contract cu IBM. M-am intors in Romania, apoi am plecat in Canada.

N-aveati stare?

M-am hotarat sa plec in Canada cand am fost invitat la Strasbourg la o receptie a Consulatului Romaniei a Consiliul Europei unde venisera dl. Lupu, care era presedintele Senatului, si dl Caramitru. Unul dintre asistentii lor a facut o gluma super rasista: cu sapunul "8x4". Am reactionat dur, dl Lupu m-a rugat sa ii aduc un servetel, i-am spus ca nu sunt chelnerul lui si m-au dat afara de la reuniune.

Si atunci am decis sa plec. Am lucrat pentru un contractor IBM, apoi contractorul Microsoft. M-am plictisit, incepusem sa am bani, si am aplicat pentru un masterat in diplomatie in Malta. L-am facut. Am revenit pentru 3 luni in Romania, am plecat din nou in Canada unde am si predat computere. Dupa care m-am angajat pentru o Fundatie care lucra cu diplomatie si IT, am lucrat in e-government, apoi m-am angajat la Bruxelles si dupa o vreme am revenit in Romania.

Alaturi de Frans Timmermans

M-am plictisit de toate, desi eram foarte bine platit si in capul meu am fost mereu foarte sigur ca orice as schimba voi avea succes.

Si nu va veti plictisi si de ceea ce faceti acum?

Responsabilitatea pentru copii e diferita.

Ati lasat in spate slujbe bine platite. Acum din ce traiti?

Am suficient. Am lucrat pentru Consiliul Europei, o slujba pentru care nu am fost bun, dar financiar a fost foarte bine platita. Acum lucrez cu banci si ministere de Externe traininguri specializate pe nisare, cum identifici si dezvolti nisele.

Aveti un baiat de 16 ani. Nu v-ati gandit niciodata ca i-ati fi putut oferi o viata mai buna, o perspectiva mai buna in SUA sau in alta tara? Sansa de realizare a copiiilor e unul dintre motivele principale pentru care romanii pleaca pe capete din tara.

Asta mi se pare o stupizenie. Poti sa te realizezi oriunde. Fiul meu e foarte fericit in Romania, desi are cetatenie canadiana, mama lui are cetatenie americana si canadiana.

Ati cunoscut-o in SUA sau in Canada?

Am cunoscut-o in Malta, e canadianca americanca. Acum sta in Romania. E si ea pasionata de lucrul cu copiii, de ceea ce facem in Ferentari.

Ce faceti in Ferentari?

Tot ce putem pentru copii. In fiecare sambata si duminica sunt acolo. Sambata vad ce probleme sunt in ghetou, iar duminica facem teme cu copiii, ii imbracam. Copiii incep sa aiba o disciplina, pentru mine e important sa creez rutine de excelenta dupa cum spunea Artistotel.

Initial am creat un ONG, cu care nu mai am nicio treaba acum, care se ocupa si acum de copiii din ghetou. Eu ma ocup de cazurile cele mai dificile, care nu prea au fost la scoala, din familiile cele mai grele. Caut solutii pentru copiii fara solutii.

Deci ii inscrieti la scoala, faceti teme cu ei, ii imbracati, ii incaltati. Altceva?

Le cumparam masini de spalat, reconditionam apartamentele in care stau, daca sunt urgente ii ducem la spital, incercam sa le oferim posibilitatea de vacanta, antrenamente.

Si ati reusit sa creati rutine de excelenta?

Asta se intampla pe termen lung, de aceea mi se par idioate proiectele europene care sunt pe termene scurte si iti cer sa citesti in viitor. Rezultatele se vad insa in minimum 5 ani. Cu un copil pe care il iei in clasa I, rezultatele se vad in clasa a V-a.

Inainte, copiii acestia nu stateau in mare majoritate in scoala mai ales dupa clasa a IV-a. Acum majoritatea stau in scoala. Numarul celor care ajung la liceu a crescut. Iar din generatia pe care am prins-o de mici, am 8 copii in clasa a VII-a si sunt convins ca toti vor ajunge la liceu fara probleme.

Cum ati inceput? Bateati din poarta in poarta?

Cam asa. O metoda stupida, daca stau sa ma gandesc acum. La inceput m-au considerat nebun. Copiii aruncau cu gunoi in mine. Dar i-am atras cu fotbalul. Am spus ca voi crea o echipa de fotbal UEFA, am avut niste tricouri "Respect", fiind implicat in campania aceasta a UEFA. Ii duceam sa se antreneze in parc.

Am vazut atunci primii copii care nu aveau incaltaminte. L-am descaltat pe fiul meu si le-a dat incaltarile. Hainele lui sunt si acum in ghetou. Apoi le-am spus ca daca vor fotbal trebuie sa mearga si la scoala. L-am convins pe Didi Prodan, un prieten apropiat, apoi pe Belodedici sa vina in ghetou. Si lucrurile au inceput sa se miste.

Dupa nebun sau crezut ca sunt "ciripitor", apoi am devenit "domnul de la scoala", apoi domnul profesor si de cativa ani sunt tata Valeriu. Pustii nu se mai raporteaza la mine ca la un strain, ci sunt un fel de tata.

Si adultii?

Am inceput greu, cu injuraturi. Daca nu respectau ce le spuneam, ii excludeam. Reveneau. I-am captat cu copiii. Si acum daca fac sedinta cu parintii, eu aduc mai multi decat oricare alt profesor.

Va ocupati doar de copiii romi?

Nu. Ma ocup de toti copiii din ghetou. Zdrobitoarea majoritate sunt micsti, mai multi neromi decat romi. Dar nu m-a interesat niciodata asta. Ii intereseaza doar pe observatorii mei.

Acum exista si o miscare absolut cretina, miscarea roma care merge pe puritate. Rasismul invers e devastator pentru mine. Culmea e ca multi invoca Holocaustul ca legitimare. Dar nazistii ucideau doar romii impuri, cei puri n-au avut nicio problema.

Care e diferenta intre rasismul care ii vizeaza pe romi si cel care ii vizeaza pe negri?

Eu pot pretinde ca sunt ce vreau. Un fost ministru de Externe mi-a spus ca nu intelege de ce insist ca sunt rom pentru ca as putea ajunge cu mult mai sus daca mi-as tine gura pe acest subiect. Un negru nu prea poate pretinde ca e altceva.

Sunt multi romi care isi ascund originea si se pretind altceva?

O foarte mare parte dintre cei care au succes profesional. E dezastruos. Sunt foarte multi romani de mare, mare succes care vin din familii mixte si nu le spun nici macar copiilor lor ca sunt si romi.

Sa revenim in Ferentari. Ati spus ca nu mai aveti un ONG, ca nu va place filosofia fondurilor europene. Cine finanteaza tot ce faceti acolo?

Eu, marea majoritate a costurilor, si voluntarii, in jur de 150 de oameni. De vreo doua luni avem cate 50 de voluntari care lucreaza cu copiii. Asta e realizarea de care sunt cel mai mandru. Ca am convins 150 de oameni sa vina in cel mai nenorocit ghetou din Bucuresti ca sa faca teme cu niste copii care nu sunt foarte curati, nu miros foarte bine, cu risc de paduchi.

Ei o fac cu drag si se vede cum se schimba copiii. Sunt din ce in ce mai bine. Socul meu cel mai mare e cand ma uit cum sunt imbracati. De 5-6 ani ii imbrac constant si au suficient de multe haine incat sa nu mai umble in haine murdare sau rupte, in pantofi cu gauri.

O masina de spalat si detergent transforma fabulos. Copii care veneau murdari acum sunt impecabili. Instaland un boiler in ghetoul unde nimeni nu are apa calda, elimini cheltuiala pe sampoanele antipaduchi. Sunt investitii mici. In loc de sute de mii de studii, dam 100 de euro pe un boiler. In loc sa aducem la Bucuresti specialisti care habar nu au despre ce vorbesc, folosim banii pentru 20 de boilere.

Dar nu s-a intamplat sa le vanda?

La inceput. Dar acum nu se mai intampla. Am avut niste pusti care mi-au furat niste adidasi si m-au sunat mamele sunand ca li se pare ca i-au furat si i-au batut pe copii. Le-am spus ca eu le dadusem pantofii copiilor. Si de atunci nu s-a mai intamplat. Mi-au mai furat si telefone, si tablete, a fost parte din proces.

Cum i-ati convins sa nu mai fure?

Incet, cu respect. Le-am explicat ce se poate intampla, ce pot pierde, ca trebuie sa gandeasca pe termen lung.

Se poate face educatie fara coercitie?

Sunt convins, am facut-o.

Cei mai multi parinti, indiferent de etnie, v-ar spune ca nu se poate fara cate o corectie.

Imi pare rau, dar sunt idioti. Daca nu esti capabil, ca parinte, sa ai resurse pozitive pentru educarea unui pusti inseamna ca nu ar trebui sa fii parinte.

Au fost doar succese? Esecuri?

Am esecuri in fiecare zi. Am avut un copil cu care am lucrat bine, venea la fotbal, incepea sa se duca la scoala. Am fost prins in prea multe lucruri, l-am pierdut de pe radar si a murit din supradoza.

Cat de mare e problema drogurilor in Ferentari?

E plin de droguri. Majoritatea oamenilor fac bani din droguri acolo. Sunt mafiotii care au nevoie de oameni vulnerabili care sa le vanda drogurile si sigur ca ei si consuma.

Daca mergem acum in ghetou vedem imagini apocaliptice: o multime de drogati intre viata si moarte, cu rani deschise, unii se plimba prin gunoi.

Sa faci rutine de excelenta cu copii care traiesc in acest mediu mi se pare miraculos.

Nu e nimic miraculos. Dar nu suntem destui care sa incercam. Obsesia mea e ca inainte de a cere cuiva sa faca ceva, ar trebui sa incerc eu sa fac. Ma irita asteptarile absolut senzationale pe care le avem noi de la politicieni, care ar trebui sa fie cei mai buni, cei mai responsabili, cei mai cinstiti, cand noi nu facem nimic. Schimba tu viata unui copil si apoi poti sa-i ceri unui politician sa faca si el!

Dar oamenii platesc impozite pentru ca statul sa schimbe cu acesti bani viata unor copii, institutional.

Nu e adevarat, platim impozit din automatism. E o obligatie automata. Dar va intreb cati dintre noi ne-am luat timp sa dam cei 2% pentru o cauza? Foarte putini.

Primiti 2%?

ONG-ul pe care l-am fondat, da. Eu, nu si nici nu vreau. E mult mai important sa ai initiativa civica, sa mobilizezi.

Cam cati bani cheltuiti lunar pe copiii din Ferentari?

Din buzunarul propiu minimum 800 de euro pe luna.

Nu il privati pe copilul dvs de banii acestia?

Ar trebui sa vorbiti cu el. Nu vrea nimic. Daca ar putea si-ar cumpara numai haine second-hand. Ghetoul a avut asupra lui o influenta senzationala. L-a educat. A devenit dintr-un pusti care isi dorea tot felul de chestii, unul care nu-si mai doreste mare lucru, e foarte darnic, si-a donat bursa pentru copiii din Ferentari, face teme cu ei. Lucreaza cu copiii cei mai dificili care il privesc ca pe un frate mai mare.

Nu v-ati temut sa il duceti in peisajul pe care mi l-ati descris? Nu v-ati temut ca cineva ii va strecura droguri in buzunar si va aluneca?

Nu.

V-ati gandit vreodata sa intrati in politica?

Din ce in ce mai serios in ultima vreme. Am facut mult voluntariat incercand sa ajut oameni noi din politica, care nu stiu foarte multe lucruri pe comunicare, pe partea de organizare. Cred ca avem nevoie de o generatie noua de oameni care sa intre in politica.

Cred ca exista anumiti oameni care au destula legitimitate incat sa si-o riste si sa inghita suficient de mult rahat mediatic pentru a da nu numai speranta, ci sa functioneze si ca scut pentru o noua generatie de politicieni. In orice caz nu m-as duce la partidele vechi, care au reciclat oameni de la PDL, PSD, PNL, FSN.

Nu au si ei nevoie de instruire?

Au. Dar nu de la mine.

Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
#Valeriu Nicolae copii Ferentari, #poveste Valeriu Nicolae , #stiri sociale
Comentarii
Poza secu
secu
rank 2
Chapeau !
Poza MosGerila
MosGerila
rank 5
Chapeau bas, domnule Valeriu ! Un gram de umanitate intr-o lume