Ziare.com

Revoltatorul mecanism al sistemului romanesc de adoptii. Cum ajung copiii mingi de ping-pong intre centrele de plasament, parintii naturali si asistentii maternali

de Andreea Ruxanda
Sambata, 23 Ianuarie 2021, ora 06:53

   

Revoltatorul mecanism al sistemului romanesc de adoptii. Cum ajung copiii mingi de ping-pong intre centrele de plasament, parintii naturali si asistentii maternali
Procedura de adoptie a unui copil in Romania este una greoaie. Familia potentiala este verificata riguros, trebuie sa indeplineasca criterii stricte si trebuie sa inteleaga pe deplin responsabilitatea pe care e gata sa si-o asume. Dar mai sunt aspecte care blocheaza, de fapt, copiii in sistem.

Ajung sa fie clasati pe nedrept ca fiind neadoptabili, sunt pasati constant intre centrele de plasament si asistentii maternali sau sunt agatati de parintele natural, care nu trebuie decat sa isi aduca aminte sa dea un telefon de doua ori pe an ca sa nu fie decazut din drepturile parintesti.

Aproape 50.000 de copii in sistem. Putin peste 1.000 de adoptii pe an



Nu mai putin de 49.765 de copii erau inclusi in sistemul de protectie speciala la 30 iunie 2020. Dintre acestia, 12.175 erau ingrijiti de rude, iar 37.590 de asistentii maternali sau de personalul din centrele de plasament, potrivit datelor Autoritatii Nationale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati, Copii si Adoptii (ANDPDCA). Tot in primele sase luni ale anului 2020, au fost adoptati 744 de copii, adica 1.5% din numarul total.

Numarul anual al adoptiilor este, oricum, foarte scazut. De exemplu, in ultimii cinci ani, cei mai putini au fost adoptati in 2016 - 1.074, iar cei mai multi in 2019 - 1.286.
Pe de alta parte, nici numarul familiilor din Romania care isi doresc sa adopte nu este unul mare. De exemplu, in 2019, au fost inregistrate 2.369 de familii atestate ca fiind apte pentru adoptie.



Copiii din centrele de plasament, victimele abuzului, abandonului si exploatarii



Copiii care ajung in sistem au aflat, de la varste foarte fragede, ce inseamna abuzul, sub diferite forme. Altii au trait abandonul pe propria piele inca de la nastere. In plus, multi minori sunt desconsiderati, vazuti ca fiind imposibil de adoptat si de iubit, pe baza a ceva ce nu au ales ei, si anume o dizabilitate.

Doar in prima jumatate a anului 2020, 232 de copii au fost parasiti in maternitati sau in sectiile de pediatrie, 6.808 au fost abuzati fizic, emotional, sau sexual, neglijati, exploatati sexual, prin munca, sau pentru comiterea unor infractiuni, 79.638 aveau parintii plecati la munca in afara tarii, iar 75.328 aveau dizabilitati.

De exemplu, potrivit datelor ANDPDCA, in iunie 2020 existau 483 de cazuri de abuz sexual. Dintre acestea, doar in 338 s-a dispus urmarirea penala a agresorului. 56 au fost baieti, iar 427 fete. Cele mai multe cazuri au fost inregistrate in categoria de varsta 14-17 ani - 255, urmand 10-13 ani - 155, 7-9 ani - 41, 3-6 ani - 31, 1-2 ani - 1.




Sursa tabele: ANDPDCA

335 de zile pentru a decide soarta unui copil



Durata medie a procedurii de adoptie a fost de 335 de zile in anul 2019 pentru cele interne si 854 de zile pentru cele internationale. Practic, in aceasta perioada, familia trebuie sa demonstreze ca indeplineste toate conditiile pentru a creste si a ingriji corespunzator copilul, dar si ca ii inteleg pe deplin istoricul, nevoile si particularitatile.

Prioritate au rudele copilului, pana la gradul patru, persoanele alaturi de care a petrecut cel putin sase luni si familiile care au adoptat deja frati ai minorului. Pentru fiecare copil, se genereaza o lista cu familiile verificate si acceptate, care corespund nevoilor copiilor. Daca si familia este de acord cu copilul alocat, incepe perioada de acomodare, una dintre cele mai importante. Intalnirile, care trebuie sa fie minim patru, au loc atat in mediul de viata al copilului, cat si in afara lui.

Daca se constata ca minorul si familia s-au adaptat, este sesizata instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului, in vederea adoptiei.

O categorie speciala, copiii greu adoptabili



Cei mai doriti copii sunt cei care au mai putin de trei ani si nu prezinta probleme de sanatate. Totusi, exista o categorie de copii mai putin norocosi, care sunt incadrati ca fiind neadoptabili. Sunt acei minori pentru care nu s-a identificat o familie potrivita in decurs de noua luni, care au dizabilitati, o varsta inaintata, sau provin din familii cu multi frati, tendinta fiind ca acestia sa fie tinuti impreuna.

La sfarsitul lunii iunie 2020, in sistem figurau 3.985 de copii adoptabili. ANDPDCA a revizuit circa 26.000 de dosare, iar astfel, pana la finalul lunii septembrie, numarul a ajuns la 7.822 de copii adoptabili.


Sursa tabel ANDPDCA

Perceptia publicului asupra adoptiilor



ANDPDCA a derulat, in perioada 1 iunie - 30 septembrie 2020, un sondaj, la care au participat 400 de oameni, pentru a afla care este perceptia publicului asupra procedurii de adoptie in Romania.

Oamenii considera ca procedura este greoaie, ca exista multe prejudecati si ca, de multe ori, familia nu sprijina o astfel de decizie. In plus, sugestiile au fost reducerea birocratiei, dar si reducerea timpului necesar pentru ca un copil sa fie declarat adoptabil si a perioadei in care sta in grija asistentului maternal.

Asistentii maternali: job sau familie?



Asistentii maternali joaca un rol crucial pentru copiii din centrele de plasament. Ajung sa insemne familie, dragoste, caldura, dar sub semnul incertitudinii. Chiar daca au trecut ani de cand minorul a fost plasat in grija acestuia, poate oricand sa vina ziua in care asistentul maternal sa fie sunat si sa i se transmita sa duca copilul la centru, fie pentru ca parintele natural s-a hotarat sa ia copilul in grija, in cazul in care nu a fost decazut din drepturi, fie pentru ca i s-a gasit o familie care sa il adopte.

Maria N. este asistent maternal de 19 ani. A ales sa faca asta dupa ce a nascut primul copil. Cum nu avea ajutor din partea nimanui, a fost singura cale prin care sa stea acasa si sa isi supravegheze copilul si sa creasca, in acelasi timp, un alt copil care are nevoie. In plus, stia deja cum functioneaza, sora ei mai mare fiind, de asemenea, asistent maternal.

A avut in grija patru copii, ultimul, luat cand avea 10 zile, fiind la ea si in ziua de azi, adica 13 ani mai tarziu.

Cu toate ca Maria a crescut intr-o familie numeroasa si ca mereu a fost inconjurata de copii, isi aduce aminte cat de greu a fost cu primii doi copii pe care i-a luat in plasament, frate si sora.

"Eu provin dintr-o familie numeroasa, suntem cinci frati, 30 de nepoti. Sunt invatata, tot timpul am avut copii in preajma si mi-s dragi, insa niciodata nu stii ce iei. Cand i-am luat, fata era foarte cuminte, insa baiatul, desi avea sapte ani atunci, facea pe el zi si noapte, numai in pat. Oricat am incercat sa il dezvat, nu am reusit. Ca sa nu mai spun ca i-am luat plini de paduchi si de limbrici. Ei sunt formati deja la 6-7 ani, au personalitatea lor", spune Maria.

Copiii proveneau "dintr-un mediu familial foarte urat", astfel ca trebuiau sa ajunga la un asistent maternal. Se tine cont de cati membrii sunt in familie si de cate camere exista.
Nu i-a putut tine pe frati foarte mult, recunoscand ca nu a facut fata cu doi. A explicat situatia si, o perioada, a mai tinut fata, dar nu foarte mult deoarece fratii sunt separati in cazuri foarte rare. In plus, Maria a ramas insarcinata si a intrat in concediu maternal.

In plus, desi li se spune de la bun inceput ca este doar un job si ca nu trebuie sa se ataseze de copii mai mult decat este necesar, Maria spune ca, omeneste vorbind, este imposibil, cel mai greu moment fiind cand este luat peste noapte.

"E si mai greu cand te atasezi de copil si apoi pur si simplu ti-l iau. Am patit asta cu al doilea, l-am luat nou-nascut, din maternitate. Parintii nu l-au vrut. L-am tinut cam cinci luni si apoi, intr-o dimineata, am fost sunata. Mi s-a zis Maria, vezi ca trebuie sa vii cu copilul, ca i-am gasit familie", isi aduce aminte Maria.

Cand baiatul ei avea sapte ani, iar fata trei ani, a decis ca este pregatita sa incerce din nou si sa mai aduca un copil mai putin norocos in casa. Asa a ajuns la ei Mihai, care avea, pe atunci, doar 10 zile. 13 ani mai tarziu, e tot acolo. O persoana in plus de la care aude zilnic "mami, te iubesc".

Calatoria cu Mihai nu a fost una simpla. I s-a spus ca este un copil perfect sanatos, doar ca are o pneumonie.

"Nu am vazut asta ca fiind o problema, pneumonie au mai facut si copiii mei", spune Maria.
Totusi, avea sa afle curand ca baiatul are gradul unu de handicap. Asa a inceput o lunga perioada de umblat prin spitale, de vanat cei mai buni medici pentru a-i face copilului viata mai usoara.

"Mihai avea gradul unu de handicap si nu mi s-a spus. De la pneumonie, am ajuns la semipareza pe partea stanga, astm bronsic, muschii picioarelor atrofiati si gatul stramb. Acum are doar gradul trei de handicap, nu se mai cunoaste nici semipareza", spune Maria.

Au fost momente in care a simtit ca nu mai poate sa stea non-stop in spitale si chiar s-a gandit sa renunte. Abia atunci a realizat cat de mult inseamna Mihai pentru familia ei.

"Copiii mei l-au acceptat foarte usor, au crescut impreuna. Fiind foarte bolnav, a fost o perioada in care ma gandeam sa renunt, nu mai puteam. Atunci mi-au zis mami, daca tu il dai pe Mihai, alt copil sa nu mai aduci pentru ca nu mai vrem", povesteste Maria.

Mama naturala a lui Mihai l-a parasit cand avea 10 zile. Totusi, teoria se bate cap in cap cu practica. A mai sunat din cand in cand, uneori l-a vazut doar o data pe an, iar asta, in ochii legii, inseamna ca exista inca o sansa pentru a-i reuni.

Astfel, copilul a ramas agatat de o mama care isi aduce aminte de el de cateva ori pe an, intr-o familie care il iubeste, dar care e provizorie, din care poate sa fie oricand luat, si cu sanse tot mai reduse de a fi adoptat propriu-zis pe masura ce a trecut timpul si a crescut.

"Mi s-a zis de la bun inceput ca mama lui nu il da de tot. Ea a mai facut trei copii, doi dintre ei sunt tot la asistenti maternali, doar ultimul sta cu ea. El stie adevarul, stie ca nu suntem parintii lui. Desi are probleme, e un copil foarte inteligent.

Ne-a spus la un moment dat ca mama nu e cea care l-a facut, ci eu, care l-am crescut. In fiecare zi imi spune mami, te iubesc. Daca il intreaba cineva cine e mama lui, cum o cheama, cine sunt fratii lui, zice de noi, cei cu care a stat de cand a deschis ochii", spune Maria.
Maria explica ca este foarte greu pentru copiii din sistem, care sunt mutati dintr-o parte in alta fara drept de apel. Este sigura ca, daca cineva l-ar lua pe Mihai de la ea, ar suferi o cadere.

"Mai mergeam la vizite inainte, cand venea mama lui sa il vada, care mereu ii explica cine e. Atunci ma lua de mana si imi spunea mami, hai sa mergem acasa la noi. E foarte greu pentru copiii din sistem, e greu sa fie tinuti de o familie cativa ani si apoi luati si dati cine stie unde. Daca l-ar lua acum pe Mihai, nu ar reactiona bine, ar avea o cadere, ar face ceva pe sistem nervos", povesteste Maria.

Maria s-a gandit sa il adopte, mai ales ca mama lui naturala a renuntat la drepturile parintesti in urma cu o jumatate de an. Tatal natural nu l-a recunoscut, alte rude nu l-au dorit, astfel ca urmatoarea persoana intrebata este asistentul maternal.

Spune ca nu poate sa faca asta si ca, prin conditiile impuse, nu i se cere sa trateze atat copiii ei, cat si pe cel adoptat, in mod egal, ci sa il puna pe cel din urma mai presus. Spune de fiecare data ca Mihai este copilul ei si ca o sa il ingrijeasca indiferent de varsta la care va ajunge, indiferent de numele de familie pe care il are.

"Intotdeauna trebuie sa pui pe primul loc copilul din adoptie, adica pe cei din adoptie nu ii intereseaza si de copiii tai. De exemplu, copilul trebuie sa aiba camera lui, dar poate ca ai tai ar trebui sa doarma toti intr-o camera ca sa fie posibil.

Evident ca la 18 ani nu o sa ii spun Mihai, pleaca. Pentru ca nu am cum, este al meu si o sa fie in continuare, chiar daca nu are numele meu".

Un copil este costisitor. Un copil cu probleme are nevoie de si mai multi bani. Plasamentul pentru un copil cu handicap este de 900 de lei. Daca investigatiile medicale, sau orice alte necesitati, depasesc suma, atunci asistentul maternal are doua variante. Fie renunta, pentru ca bani in plus nu primeste, fie scoate din propriul buzunar.

"Iau 900 de lei plasamentul, si asta doar pentru ca el are handicap, in mod normal e 600. Plus alocatia si un ajutor de 60 de lei. Din ei tu ii asiguri mancare, imbracaminte, medicamente, tot ce are nevoie la scoala, absolut tot. Facand un calcul, nu ai cum", spune Maria.

Singurul lucru care i-a fost decontat in 13 ani a fost o pereche de ochelari pentru Mihai.
Cand a cerut sa ii fie decontat si un aparat dentar, s-a lovit de un refuz categoric. Aparatul dentar nu este considerat o necesitate, cu toate ca Mihai nu putea sa pronunte bine cuvintele din cauza danturii.

"Mi-au decontat ochelarii, atat. Am intrebat daca pot sa imi deconteze si un aparat dentar, dar au spus nu, ca ei nu considera ca un aparat dentar este o necesitate, cu toate ca la el chiar este pentru ca are dintii foarte in fata si nu se intelege bine ce vorbeste. Ce puteam sa fac? Am mers si i-am pus din banii mei", mai povesteste Maria.

***Numele asistentului maternal si al copilului au fost schimbate.
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2800 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor