Cum va fi copilul tau peste 20 de ani? "Plec de pe terenul de lupta"

Sase seara, dupa o zi de munca, incarcat/a de frustrarile zilei, de nevroza traficului, cu grija zilei de maine in minte, esti luat de nou si de proaspat de cineva mic si dornic, care vrea totul acum, in conditiile lui si fara concesii.

Iti apasa pe butoane de 200 de ori pe seara, in moduri diferite, adaugandu-se bagajului personal de cuplu, profesional, social.

Si intr-un moment de epuizare, dupa ce ai spus de mai multe ori acelasi lucru, ai cerut acelasi lucru, ai incercat sa opresti acelasi lucru fara succes, izbucneste tipatul si pleaca palma. Poate obtii ce vrei pe moment, ascultarea, linistea. Dar asta e ceea ce ai vrut, de fapt? Urmeaza regretul, rusinea si sentimentul neputintei.

Va suna cunoscut? Este situatia a mii de parinti din Romania care isi abuzeaza copiii, incarcati de oboseala, care vor sa schimbe ceva si nu stiu cum.

"20% dintre parinti bat programat, asumat chiar in perioada de calm si odihna, cred cu tarie ca un copil trebuie batut pentru ca doar asa poate fi disciplinat. Dar sunt si cei peste 40% care bat pe epuizare, bat pe 'nu mai pot', 'nu stiu cum altfel', 'si pe mine m-a batut mama'", spune psihoterapeutul Diana Stanculeanu, coordonator de programe la "Salvati copiii!".

Si unii dintre acesti parinti ajung sa ceara ajutor. Unul dintre locurile unde pot sa o faca este la "Salvatii Copiii", care a organizat centre de educatie emotionala si comportamentala pentru copii, unde primii ajutati sunt parintii. Totul este gratuit, trebuie doar curajul de a admite ca poti avea o problema si de a lupta cu ea.

Potrivit Dianei Stanculeanu, cel mai des "cer ajutor parinti intre 30-40 de ani, mai degraba din zona urbana, mai degraba educati, aproape in egala masura mame si tati. Sunt mai mult parinti deja 'prieteni' cu ideea de sprijin psihologic care vor sa-si creasca copiii altfel".

Unii dintre ei au incercat inainte de terapie sa citeasca mai multe carti despre educatia copiilor. Este ceea ce a incercat si Ioana, mama unei fete de 13 ani, Maria. O varsta a rebeliunii, care insa in cazul Mariei este si mai complicata. La 5 ani fetita s-a imbolnavit de psoriazis. Au urmat ani cumpliti, de mutilare, marginalizare, suferinta, spitale.

In cele din urma boala este sub control, insa trauma psihica a ramas. Ajunsa adolescenta, Maria a dezvoltat si ADHD si a inceput sa-si descarce toate frustrarile pe mama ei: "tu esti de vina ca m-ai facut asa".

In fata tipetelor, vorbelor grele, reprosurilor pline de furie ale copilei, Ioana a avut momente in care a clacat. Atunci cand a ajuns la consiliere, isi aminteste, era total intunecata, nu vorbea decat despre ceea ce face rau Maria. Si de acolo a inceput sa invete si sa schimbe, impreuna cu sotul ei: "Cand copilul imi arunca sageti, plec de pe terenul de lupta, incerc sa ma detasez, nu mai particip la confruntare. Nu trebuie sa ne luptam cand copilul e in criza de furie. Daca si noi intervenim cu furia noastra, escaladam.

Ea incearca sa ma atraga inapoi in razboi. Cand se linisteste, vine la mine spasita si imi cere iertare, iar eu incep sa-i explic, sa o invat. Nu-i mai impun. In loc de 'fa cutare lucru', ii spun 'n-ar fi mai bine sa...?'. Ii dau variante in locul sau pe langa aceea dorita de ea."

Si rezultatul a venit: "schimbarea a fost foarte mare, intai la mine si la sotul meu, apoi la copilul nostru. La inceput o infuria si mai tare faptul ca nu ripostam, ca ma retrageam de pe teren. Acum iesirile sunt din ce in ce mai rare."

Ioana e foarte credincioasa, totul e cu ajutorul lui Dumnezeu, dar pe langa rugaciune e nevoie si de ajutorul psihologului, spune ea: "consilierea te ajuta sa inveti sa reactionezi, cum sa evaluezi indiciile. Cartile te ajuta, insa practica e altceva. Teoria nu functioneaza la fel pentru orice copil."

Parintele care ajunge la consiliere nu e judecat, nu e acuzat. Psihologul il ajuta in primul rand sa inteleaga resorturile reactiilor sale.

"Totul vine si din urma daca mama asa a rezolvat problemele, chiar daca la vremea respectiva am jurat ca nu voi face la fel, ajung ca in conditii de stres sa fac ce a facut ea, pentru ca raspunsul familiar e calea scurta", spune Diana Staculeanu.

Dar nu e vorba numai despre violenta fizica. "Sunt adulti care imi spun: 'la mine mama nu a ridicat palma, dar cand ii vedeam privirea taioasa si auzeam cuvintele reci, as fi preferat sa-mi traga doua in locul lor'. Aceasta e violenta emotionala, greu de identificat si cuantificat. Ea lasa urme, iar copilul devenit adult poate deveni violent."

Tipatul la copil este o forma de abuz emotional, atrage atentia psihoterapeutul: "copiii sunt foarte atenti, mai ales la tot ce inseamna comportament nonverbal al parintelui. Privirea incruntata, tonul ridicat sunt pentru ei semne de amenintare, de pericol, deci genereaza frica. Creierul nostru nu invata in conditii de frica, rolul ei e doar sa ne ajute sa supravietuim".

Se intampla rar sa ajunga violenti, intr-o forma sau alta, parinti care nu au fost agresati de propriii parinti. "Dar cand cauti, gasesti in trecutul lor, in general, violenta din partea unei educatoare, a unei invatatoare, care sunt prelungiri materne prin cantitatea de timp petrecuta in viata copiilor la varste mici si au un impact emotional foarte puternic".

Se poate ca parintele sa fie violent, intr-un fel paradoxal, si din prea multa dragoste, spune Diana Stanculeanu: "De multe ori, in spatele unor comportamente de pedeapsa e grija. Sunt atat de ingrozit ca ar putea pati ceva rau copilul meu incat creierul o ia razna. Frica si furia isi au sediul in aceeasi bucatica a creierului nostru. De aceea, cand murim de frica pentru el si vrem sa ne protejam la maximum copilul, devenim violenti.

E ceva greu de controlat, pentru ca sunt reactii animalice, instinctuale. Primul pas e sa constietizam ca, atunci cand suntem cel mai furiosi pe copil, atunci ne e cel mai teama pentru el. Si aceasta constientizare ajuta ca in viitoarea situatie de criza sa putem pune frana."

Este drumul parcurs de Florentina. Baietelul avea 2 ani si nu se intelegea cu el, ceea ce era cum era pana cand copilul ajungea sa faca lucruri periculoase pentru el. Escalada mobila, pervazul ferestrei.

Acum Florentina intelege si de ce: "Nu am fost suficient de aproape de el, nu-i acordam destula atentie". Au fost si momente in care a clacat, a fost mai dura. Dandu-si seama ca nu e pe calea cea buna, a intrebat pediatrul care a indrumat-o spre "Salvati Copiii!".

Si a inceput lungul drum: "Am invatat sa-i acord mai multa atentie. El constientizeaza lucrurile prin joaca. Si acum mai face lucruri periculoase pentru el, dar incerc cu calm, cu mult calm sa-l redirectionez catre altceva.

Decat sa se catere pe pervaz, il atrag sa stea jos sa faca un puzzle. Si este esential sa-l incurajam, sa ne aratam aprecierea pentru rezultatul activitatii spre care l-am directionat. Reactia la lauda e extraordinara. La inceput se uita uimit. Inainte, daca se suia si ma enervam, primea atentie. Si chiar daca ea era una nepotrivita, i se parea normal. Acum, pentru activitatea potrivita, primeste atentia potrivita."

Florentina nu pretinde ca e usor: "Sunt si acum momente in care mai ridicam tonul, dar ne dam seama si incercam sa ne controlam si revenim la calm. E greu. Ma asteptam sa inteleaga din prima. 'Uite ca tot n-a inteles, tot nu face'. Dar in timp, cu multa rabdare, cu mult exercitiu vin si rezultatele".

Reusita depinde de perseverenta, spune psihoterapeutul. "Un proces de educatie parentala standard dureaza 2-3 luni, cu intalniri saptamanale, cu continuare. Legatura cu propriul trecut, cu propria copilarie pot fi constientizate in doua intalniri, chiar citind o carte. Dar practica parentala se modifica greu. Stim toti ca fumatul dauneaza sanatatii ceea ce nu ne schimba. Daca simpla informatie ar fi suficienta, n-am mai avea fumatori."

Varstele cu cel mai mare risc de abuz sunt cele mici, 2-6 ani, si adolescenta. Dar sunt si varstele cu cel mai mare impact pe dezvoltarea de sine a copilului. 'Eu' e atunci foarte important pentru copil si in aceste perioade ar trebui sa fim cu atat mai atenti la nevoile lui.

La consiliere parintele primeste raspunsuri concrete la intrebari concrete.

De exemplu, cum sa evitam rasfatul? "Disciplinarea fara violenta nu inseamna rasfat fara reguli si fara limite. Eu, ca adult responsabil, trebuie sa i le impun copilului, chiar daca asta inseamna plans, disconfort.

Cand copilul traieste o emotie negativa in raport cu mine ca parinte, nu inseamna ca nu imi fac treaba bine. E in regula sa intervina furia, tristetea, ingrijorarea, dar nu frica, iar violenta numai asta aduce. Bataia nu-l invata pe copil de ce, de exemplu, priza e periculoasa, ci doar ca nu trebuie sa puna mana pe ea de frica mea. Si riscul e ca in absenta mea sa puna mana din nou".

Sau cat de eficienta e pedeapsa? "Doar daca o putem numi consecinta faptei: daca nu vreau sa mananc la pranz, nu mai primesc nimic pana la urmatoare masa. Dar ii explic copilului, fara nervi si fara furie, ca este alegerea lui sa nu manance pana la masa urmatoare".

Dar daca drept pedeapsa pentru ca nu a mancat ii interzic sa se uite la desene animate?

"Lipsa desenelor ii va creste pofta de mancare? Nu. Consecintele functioneaza cand sunt logice si naturale. Daca ora de culcare, rutina de masa sau de teme devin un camp minat, de lupta in relatia emotionala dintre parinte si copil, acesta va deveni si mai refractar.

Daca eu, copil, ma prind ca prin refuzul de a manca 'o arunc pe mama pe pereti', cand am chef sa o chinuiesc, nu mai mananc".

Sa incerc invers, sa-l conditionez pozitiv, e o solutie? "Rezultatele sunt pe termen scurt si il invata pe copil ca o activitate normala de viata trebuie insotita de beneficii. 'Daca mananci primesti desene' de la 3 ani va deveni la 9 ani 'daca iti faci tema primesti bani', iar la 16 ani ani 'daca ma ajuti la curatenie vei primi 3 nopti in club'. Copilul invata ca pentru orice face i se cuvine ceva si nu exista lucruri pe care trebuie sa le facem pentru a functiona unii alaturi de ceilalti".

La prima intalnire cu echipa de la "Salvati Copiii!", parintii sunt intrebati in ce adult vor sa se transforme copilul lor? "Ii rugam sa aiba in minte acele atribute, dupa care ii intrebam mereu: in ce fel ce ati facut azi v-a indepartat sau v-a apropiat de acel obiectiv. Daca acum imi vine sa-l lovesc, ma apropie asta sau ma indeparteaza de adultul pe care vreau sa il am la usa mea si cu care vreau sa am o relatie peste 20 de ani?", poveste Diana Stanculeanu.

Parintii isi doresc copii cuminti, supusi, dar "copilul supus cu mine acasa, cand se face mare, cum sa fie? Autonom, indraznet, descurcaret, responsabil, pe picioarele lui, eventual sef, cum isi doresc mai toti parintii? Cum sa se transforme in acest adult copilul supus, docil, care sta acolo unde i se spune cat i se spune, care nu contesta nicio regula?

Punem copilul in situatii antagonice si nu are cum sa faca singur saltul. Adultul pe care il dorim trebuie sa stie de copil ca poate, ca se descurca, ca stie, ca daca nu se descurca poate incerca altceva si asta nu poate invata decat de la mine, parinte".

Ultimul mesaj al lui Piedone despre posibila retragere din cursa pentru Capitală: ”Îi las pe contracandidaţi să facă campanie când cerurile sunt deschise”

Cristian Popescu Piedone a anunțat joi, 25 aprilie, că rămâne în cursa pentru Primăria Bucureștiului, în ciuda tuturor zvonurilor. "Haideţi să închidem odată... Retragere, mesaje,...

Orban acuză Biroul Electoral Central că favorizează alianța PSD-PNL: ”Le-a dat voie să desfacă alianţa împotriva firii”

Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a acuzat joi, 25 aprilie, Biroul Electoral Central că ar fi modificat „în mod ilegal” o hotărâre de guvern şi că instituţia ar fi...