Cercul vicios ce face posibilă impostura academică. România, stat NATO cu șarlatani în securitate națională

Impostura academică nu este posibilă decât dacă studenții, masteranzii și doctoranzii o acceptă, cel mai probabil pentru a trage avantaje de pe urma profesorilor impostori, care le dau diplome fără învățătură, deci fără cunoaștere prin muncă intelectuală, devenind și ei impostori, cu această atitudine.

Mai departe, impostura academică nu este posibilă decât dacă angajatorii de la stat și de la privat ai absolvenților impostori ai școlilor de impostură academică îi plătesc pentru funcții care ar trebui să fie ocupate nu de posesori de diplome fără conținut, ci de posesori de cunoaștere, deprinderi și educație aplicată pentru îndeplinirea lor. Iar angajatorii fac asta doar pentru că ei câștigă personal mai mult de pe urma angajării unor licențiați, masteri sau doctori impostori academici, decât câștigă organizația sau afacerea lor, de pe urma muncii de proastă calitate pe care impostorii o prestează, pentru că doar atâta pot.

Și mai departe, impostura academică nu este posibilă decât dacă guvernanții închid ochii asupra aspectelor morale dar și penale pe care impostura academică le prezintă. Iar guvernanții închid ochii dacă sunt ei înșiși impostori academici, ori dacă au avantaje personale de pe urma închiderii ochilor, sau dacă ar avea de pierdut sponsorii, dacă ar sta cu ochii deșchiși și nu ar mai fi realeși.

Și ar mai fi ceva. Impostura academică nu ar fi posibilă decât dacă publicului național nu îi pasă că școlile conduse și populate cu impostori academici țin educația națională la un nivel de lumea a treia, că produc analfabeți la propriu și funcționali, că această situație se instituționalizează prin legi, reguli și proceduri de favorizare a imposturii academice, dar și prin perpetuarea, promoție după promoție, a inculturii, imbecilității și inadecvării absolvenților, dintre care mulți ajung educatori, formatori și chiar profesori universitari, desigur impostori.

Iar aceasta este o problemă de educație de securitate națională, chiar dacă impostorii academici sunt din materia dreptului, de exemplu. Sau din oricare altă materie.

Faptul că majoritatea impostorilor academici deveniți notorii sunt din domeniul securității naționale nu este o problemă de securitate națională, ci este o problemă de lipsă de bun simț public, mai ales când unul dintre artizanii instituționalizării acestei imposturi este pus în Guvernul României, dar și în scaunul din dreptul etichetei „România”, la ședințele Consiliului Nord-Atlantic, în formatul miniștrilor apărării din statele NATO.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.