Cum a devenit un sat complet bombardat cea mai modernă comunitate din România

Amplele bătălii din Primul Război Mondial, de pe frontul Mărăști - Mărășești-Soveja -Oituz, din vara anului 1917, au reprezentat un punct de cotitură pentru armata română, care a reușit să întoarcă miraculos soarta războiului.

Iar acest lucru a fost făcut cu mari sacrificii, victoria de moral a armatei române în disputa cu Armata a 9-a Germană fiind plătită cu sângele a 1.469 morţi şi 3.052 de răniţi şi distrugerea totală satului Mărăşti, situat în comuna Răcoasa.

Imediat după război, a existat pericolul ca satul Mărăști să dispară de pe harta țării, așa cum recunoaște generalul Alexandru Mărgineanu.

„Bravele noastre trupe au mai eliberat în acea memorabilă bătălie şi alte sate, Însă nici unul n-a suferit de pe urma barbariei duşmane ca satul Mărăşti. Nu mai este satul Mărăşti de altădată. Este o adevărată ruină. Avem, deci, înalta îndatorire morală şi patriotică de a pune pe picioare acel sat. Înaintea tuturor, noi care l-am cucerit, trebuie să luăm iniţiativa înjghebării unui fond cu care mai târziu să se înalte un sat şi mai frumos, şi mai mare. Doresc ca prima contribuţie să fie dată de ofiţerii şi subofiţerii şi soldații Diviziei a 111-a, după care fondul va fi sporit prin contribuţia populaţiei române", a arătat Alexandru Mărgineanu.

Câteva luni mai târziu, generalul Averescu, erou al Marelui Război, a propus constituirea Societăţii Mărăşti, recunoscută de către regele Ferdinand ca persoană morală şi juridică.

Două au fost dezideratele trecute în statut, și anume refacerea completă a satului și înălţarea unui monument comemorativ.

Reconstrucția a început în anul 1919 și a durat nu mai puțin de cinci ani. Tot atunci s-a înființat Serviciul Tehnic, în care au fost cooptați arhitecţi, ingineri, proiectanţi, iar din fondurile strânse s-a construit un sat extrem de modern pentru acele vremuri.

Au fost ridicate case din cărămidă, în condițiile în care majoritatea locuințelor acelor vremuri erau din chirpici, s-a dat în folosinţă o uzină electrică, dar şi una hidraulică pentru ca oamenii să beneficieze de apă, s-a clădit o nouă școală, precum și o biserică.

„Paralel, se depuneau eforturi pentru a se înălţa şi mausoleul ce trebuia să adăpostească criptele eroilor”, potrivit istoricului Lelia Pavel.

În 1924, Mărăștiul avea șosele întreținute, sat sistematizat complet, cu case impunătoare și grădini pline de flori. O bună parte din imobile rezistă și astăzi.

Piatra fundamentală a bisericii a fost pusă în prezența reginei Maria, a prinţului Nicolae şi a mareşalului Alexandru Averescu iar astăzi poartă hramul zilei de naştere a Maiestăţii sale Regina Maria Magdalena.

Întreaga reconstrucţie a satului a costat 20 de milioane de lei, bani foarte mulţi pentru acea vreme, adunaţi de la diferite serbări, chete, donaţii şi cotizaţii.

Iar în locul monumentului comemorativ s-a construit un adevărat mausoleu, unde se află criptele în care sunt depuse osemintele militarilor români, ruşi şi germani, participanţi la Primul Război Mondial, în total 5.342 de eroi, din care foarte puţini au fost identificaţi.

Lucrările au fost începute în 1928 și s-au finalizat zece ani mai târziu, aici fiind depuse sarcofagul mareşalului Alexandru Averescu şi criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu.