O tânără a renunțat la viața de la oraș și s-a mutat la poalele Munților Făgăraș, după ce și-a petrecut ultimii 20 de ani în Capitală.
Aceasta mărturisește că simțea că nu este locul ei în București, dar nu putea să-și imagineze o altfel de viață.
A făcut acest pas în timpul pandemiei, în urma unei schimbări profesionale neprevăzute, atunci când s-a mutat în satul în care a copilărit, în casa bunicilor, cea în care și-a petrecut vacanțele, după cum a scris pe grupul Mutat la țară - viața fără ceas, de pe Facebook:
"Dragi oameni frumoși,
Viața te poate surprinde în cele mai minunate feluri, dacă te lași purtat de ceea ce simți și îți urmezi calea, oricât de “altfel” este ea.
Am locuit dintotdeauna la oraș și în ultimii 20 de ani în București. Cei ce mă cunosc știu cât de mult iubesc natura și să călătoresc.
Cu orice ocazie fugeam din Bucureștiul aglomerat și poluat. Simțeam că nu e locul meu acolo dar nu puteam să îmi închipui o “altfel” de viață. Până anul trecut!
M-am mutat din București direct la poalele munților Făgăraș, în satul în care am copilărit și unde îmi petreceam vacanțele, în Casă Bunicilor din Ucea de Jos.
Nu a fost o mutare plănuită ci s-a întâmplat în urmă unei schimbări profesionale neprevăzute și a pandemiei. Și pentru că atunci când urmăm ceea ce simțim, viață ne arată că suntem pe calea cea bună, mi-a adus alături un om minunat, prieteni dragi și vecini faini pe care mă pot baza, prieteni din copilărie, alături de care am lucrat la a o reamenaja și împreună cu care am readus-o la viață.
A fost cu multă muncă dar și cu multă bucurie! Am păstrat ușile vechi de lemn și le-am recondiționat. Am învățat să șlefuiesc tocuri de lemn, am chituit, am vopsit și cât și mai câte.
Mi-am dorit mult să păstrez amintirea bunicilor mei vie prin aceste elemente vechi și prin lucrurile făcute de mâna lor, cum ar fi chindeele de la geamuri, dulapul și canapeiul de lemn, covoarele făcute de mâna de bunica mea.
Am adăugat însă și multe lucruri noi, cum ar fi șemineul cu lemne, nevrând să încarc prea mult spațiul doar cu tradițional, ci doar să îmbin vechiul cu noul într-un fel în care să dea oaspeților ce îi vor trece pragul un sentiment de “acasă” și poate unora un sentiment de întoarcere în timp la momentele copilăriei.
Calea mea m-a readus în casa în care am copilărit ca să o readuc la viață, să inspir aerul rece al munților mai mult decât am făcut-o vreodată și că apoi să îi deschid porțile spre alți oameni că mine ce își doresc poate același lucru pentru o zi, două sau mai mult de atât."
Tânăra îi îndeamnă pe cei care simt la fel ca ea să facă pasul, avertizându-i, totuși, că nu e ușor și că munca la țară nu se termină niciodată:
"Am scris acest mesaj cu gândul că poate povestea mea inspiră pe cineva să nu mai aștepte să treacă viața rămânând la oraș deși simt că nu e locul lor acolo.
Să pornească pe calea mutării la țară, către o viață mai cu sens și mai aproape de natură, reintorcandu-se la rădăcini, la locul în care s-au născut, la locul în care au copilărit sau descoperind un loc nou într-un sat undeva.
Nu e ușor, e cu multă muncă ce parcă nu se termină niciodată, cu provocări profesionale, cu momente de îndepărtare de oameni dragi și locuri cunoscute. Dar e cu mult mai multe lucruri la schimb…cu sentimentul de a trăi mult mai autentic, mai din plin, cu totul", a scris aceasta pe Facebook.