Evul Mediu a fost o perioadă brutală, astfel că torturarea oamenilor era la ordinea zilei. Puțini își pot închipui cu adevărat cât de îngrozitoare erau metodele folosite, determinând victimele să nu își dorească decât să li se curme viața cât mai rapid pentru a scăpa de suferință.
Historia a făcut un top al celor mai crude tehnici de tortură, care determinau rapid și cel mai curajos om să verse toate informațiile pe care le deținea.
Un taur fabricat din metal, ce avea o portiță laterală. Victimele erau băgate în interior, iar sub se făcea focul. Metalul se încingea, astfel că efectul era unul de cuptor, fiind emanat în aer miros de carne arsă.
Victima era imobilizată cu o curea cu țepușe metalice, care i se punea în jurul gâtului. Din nou, sub ea se făcea focul, tocmai pentru a începe să se zbată din cauza căldurii, astfel încât țepușele să îi intre din ce în ce mai adânc în gât.
Victima era întinsă pe un ”pat”, legată de mâini și picioare cu sfori, care la rândul lor erau conectate la o serie de tamburi și scripeți. Practic, omului i se întindeau membrele până când toate articulațiile sale cedau din cauza presiunii extreme.
Nu era o tehnică neapărat, ci un instrument: un mâner ce avea în capăt țepi lungi și curbați, exact ca ghearele unei pisici. Victima era dezbrăcată și legată de un stâlp, iar apoi carnea îi era, pur și simplu, jupuită.
Jupuirea, în schimb, era o tehnică propriu zisă, indiferent de instrumentele folosite. Ca în cazul anterior, victima era dezbrăcată și imobilizată. Cel mai adesea se folosea un cuțit pentru a îndepărta pielea de pe toată suprafața corpului.
Un scaun normal, cu un mic artificiu, adică o căptușeală cu țepi de metal, între 500 și 1.500. Victima era legată de mâini și obligată să se așeze pe scaun, moment în care țepii metalici începeau să îi străpungă pielea. Se adăugau greutăți din ce în ce mai mari, astfel încât țepii să intre tot mai adânc.
Capul victimei era prins într-un aparat care se strângea prin înfiletarea unui șurub. Dinții erau sfărâmați de mandibulă, ochii ieșeau din orbite, iar craniul era frânt lent.
Un instrument în formă de pară, cu 4 ”petale”, care începeau să se deschidă, mărindu-și considerabil diametrul, pe măsură ce se strângea un șurub. Era băgat în vaginul, anusul sau gura victimelor. Dacă șurubul era strâns la maximum, carnea ajungea să se rupă efectiv.
O construcție mică, în formă de piramidă. Deasupra, victima, poziționată astfel încât vârful piramidei să intre în vaginul sau anusul acesteia. Fiind suspendată, prinsă de mâini și de picioare în frânghii, durerea era insuportabilă la fiecare mișcare.
- Te-au batut rau ?