Tinerii absolvenți de facultate se confruntă adesea cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă, în ciuda pregătirii academice. Lipsa experienței practice reprezintă un obstacol major, întrucât angajatorii cer adesea competențe pe care proaspăt absolvenții nu au avut ocazia să le dezvolte.
În plus, piața muncii este extrem de competitivă, iar cererea pentru anumite domenii este adesea mai mică decât oferta. Această situație poate duce la frustrări, șomaj prelungit sau acceptarea unor locuri de muncă sub nivelul calificărilor, ceea ce afectează atât moralul, cât și stabilitatea financiară a tinerilor.
Un tânăr care a terminat anul trecut facultatea nu a reușit să se angajeze. Ajuns la capătul puterilor, acesta și-a spus povestea în mediul online.
"Am 23 de ani, am absolvit anul trecut politehnica și nu reușesc să îmi găsesc de muncă. Am avut un internship în timpul facultății (și ăla găsit foarte greu) și am lucrat câteva luni după absolvire dar am fost dat afară de patronake fiindcă nu mai aveau proiect pe care să mă țină."
Acesta crede că cei care au absolvit cu 15 ani în urmă au fost mai norocoși.
"Ați prins vremuri de creștere economică, ați avut salarii bune, v-ați luat apartamente, ați mers în vacanțe prin lume, ați priss BOOM-ul din pandemia când erați super seniori, v-ați luat iar apartamente și ați profitat din plin de tot ce v-a oferit piața.
Eu? Păi eu am învățat la școală ca ultimul terminat, încă de la 12-14 ani. Am avut mereu note bune, am fost din când în când și pe la concursuri/ olimpiade, am intrat la Politehnică AC București și am făcut totul ca la carte (fără restante, învățat, muncit, etc).
Am făcut tot ce mi s-a spus să fac și chiar mai mult ca să am și eu o viață decentă, să scap de sărăcia abjectă în care m-am născut și am trăit aproape toată viața.
Rezultatul? Nu îmi găsesc loc de muncă. Încă cer bani de la părinți ca să plătesc chiria (da, stau în chirie, fiindcă la căminele politehnicii NU SE DA CĂLDURĂ jumătate din timp și m-am îmbolnăvit din cauza asta). Nu am bani nici măcar să scot o fată la un suc, atât de rușine îmi este de mine..."
Acesta a explicat ce discrepanțe au apărut între așteptările sale și realitate.
"Pur și simplu sunt dezamăgit, frustrat, și nu mai pot.
Vedeam IT-ul ca pe ceva care mă poate scoate definitiv din sărăcie: măcar să am și eu o locuința și poate să merg și eu într-o vacanță în viața asta (până să ajung la facultate nu am fost nici măcar până la mare la noi în țară).
Acum mă văd nevoit ca în primăvară, dacă nu găsesc de lucru, să mă duc să lucrez la Lidl. Nu spun că e o rușine, dar mă simt frustrat că am muncit atât de mult pentru nimic... știu, nu sunt nici eu vreun geniu sau olimpic internațional, dar atât am putut din orașul meu de sărăcăcios de provincie...
Îmi vine să îmi bag ceva în gât când văd că am irosit 4 ani și mănânc în continuare pateu și zacuscă, în timp ce prietenii mei care merg la munci sezoniere în afar o duc de zece ori mai bine.
Pur și simplu iau în considerare să mă apuc și eu de muncit pe șantier și să mă las de tot și toate
Sunt disperat și nu mai pot...", a scris acesta pe Reddit.