Sorana Carstea, povestea unui succes individual

Avem o noua floare la butoniera cu care sa ne mandrim, desi n-am pus o picatura de apa la radacina ei ca sa creasca. Sorana Carstea, sfertfinalista la Roland Garros.

A aterizat direct de pe zgura pariziana pe prima pagina a ziarelor si in jurnalele de stiri, nu numai in rubrica sport, a televiziunilor din Romania. O fata de 19 ani despre care presa a rostit pana acum poate vreo zece cuvinte in total.

E foarte bine ca Sorana Carstea isi primeste bucata de glorie meritata, chiar daca traseul ei la Paris s-a incheiat pana la urma. E normal ca mediatizarea sa fie proportionala cu valoarea performantei, dar este dezgustator cum despre succesul ei si al oricarui roman care ajunge departe pe cont propriu se vorbeste doar pentru a fi vampirizat de popularitate.

De ce presa vorbeste despre tenisul romanesc doar cand exista un succes de exploatat in termeni de rating/tiraj? De ce nu se ocupa macar o televiziune de specialitate de problemele mari pe care le are acest sport in Romania? Pentru ca in fiecare zi e de analizat pana in cele mai mici detalii cel putin o ragaiala a unui pitecantrop din fotbal.

Deocamdata, pe Sorana a descoperit-o doar presa, cat de curand se vor repezi asupra ei ca vulturii si politicenii. E romanca noastra, doar!

Partasi doar la succes

Nu, nu e romanca noastra, iar succesul ei nu este unul romanesc, ea nu e un produs al scolii romanesti de tenis care nu mai exista. E romanca, produsul, succesul parintilor ei, singurii care au sustinut performanta acestui copil de la 4 ani cand i-au angajat primul antrenor, continuand cu fiecare piesa de echipament cumparata, cu terenul construit acasa, cu sponsorizarea turneelor si asa mai departe.

Tenisul este un sport foarte costisitor. Putini si-l permit. Pe luna, nota de plata se ridica la mii de euro: echipament, rachete, teren, antrenor. Sorana Carstea a avut sansa unor parinti instariti si dispusi sa investeasca in ea. Dar daca ar fi avut o familie cu posibilitati modeste?

Sunt zeci de copii talentati in Romania, care se viseaza Graf sau Federer, poate ca unii ar putea ajunge foarte departe, chiar in fruntea ierahiei mondiale, daca ar avea o sansa. Dar nu o au.

Cine ar trebui sa le dea o sansa, daca parintii nu pot?

In primul rand ar trebui sa vorbim despre implicarea statului, prin burse speciale, sa zicem. Sigur, este o chestiune de strategie. Un guvern poate fi interesat sau nu de promovarea sportului. Dar daca este cu adevarat interesat, sa actioneze in consecinta, iar daca nu este, macar sa nu se mai pretinda.

Toate guvernele din Romania se dau mari sustinatoare ale sportului atunci cand performanta deja a venit si toti politicienii se inghesuie la fotografiat si pupat cu vedetele.

Acum, presedintele are consilieri in domeniu, avem mai nou si un minister de resort. Ce face el pentru descoperirea si sustinerea talentelor, mai ales in sporturi scumpe, precum tenisul?

Cate selectii se fac anual printre copii, cate burse sunt acordate anual celor talentati? Cate terenuri de tenis exista prin curtile scolilor sau, la liber, prin parcuri sau in incinta strandurilor, de exemplu?

Dar si a sta numai cu ochii pe stat, chiar daca el este ingrozitor de ipocrit, poate reprezenta o capcana. Tenisul romanesc a avut mari glorii. Ion Tiriac este unul dintre cei mai bogati oameni din Romania. Cat a investit el in tenis? Ce a investit Ilie Nastase in tenis? Exista vreun tanar sponsorizat de vreunul dintre ei?

Daca ne uitam printre gloriile tenisului mondial vedem atatea exemple de urmat. Andre Agassi, Steffi Graf, Justine Henin si Roger Federer sunt doar cateva nume uriase implicate in sustinerea noilor talente. "Tenisul mi-a dat atat de mult, trebuie sa dau si eu ceva inapoi" spune marele campion elevetian, unul dintre cei mai generosi donatori din lumea sportului.

Marii nostri campioni cu ce se pot lauda? Ilie Nastase a incercat sa faca o academie cu puternic iz de afacere imobiliara (din 4 ha primite cadou de la guvern, unul mergea la tenis, iar 3 intr-un cartier de lux), nu i-a iesit, asa ca s-a bosumflat si a renuntat cu totul.

Cand a fost rugat sa doneze niste rachete de tenis, Ion Tiriac a intors spatele. Singura care mai face ceva pentru copiii talentati la tenis este familia Pescariu.

Cat despre Federatia de Tenis ce sa mai vorbim? Fosta ei conducere nu a actionat decat in propriul avantaj, iar Ruxandra Dragomir a mostenit un dezastru pe care se straduieste acum sa-l carpeasca. Ne place echipa de Cupa Davis a Spaniei? Dar in Spania federatia de tenis are un centru ultradotat de pregatire pentru consacrati si sperante.

Dar nu numai fostele glorii sportive sau federatia de specialitate ar trebui sa se implice. Franta are acum o generatie fabuloasa de jucatori creata si sponsorizata de magnatul Jean- Luc Lagardere.

Fundatia Lagardere, pentru copii talentati, este prezidata de Yannick Noah. Dupa moartea tatalui, sponsorizarea a fost preluata de fiul sau, ca o obligatie de familie. Ilie Nastase a fost bun prieten cu Lagardere sr., dar n-a invatat nimic de la el.

La noi, oamenii cu bani investesc doar in fotbal de unde banii vin inapoi cu mult mai rapid si de cele mai multe ori fara legatura cu performanta autentica.

Se poate si asa, dar sa ne asumam atunci ca in Romania performanta este posibila doar prin alienarea de tara, pentru ca aici nimeni nu te insoteste pe drum, dar toata lumea vrea o halca din succes.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...