Articol citit de 3905 ori
NICI EU ...
NICI EU ...
Arcul de Triumf!!!
"In 1921-1922, in contextul incoronării regelui Ferdinand I si a reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, Comisia pentru organizarea serbărilor incoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunător Arc de Triumf in zona nordică a capitalei, pe soseaua Kiseleff. Din cauza timpului scurt insă, doar scheletul constructiei a fost turnat in beton armat, minunatele basorieliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat – odată incheiate serbările incoronării (octombrie 1922) – o degradare progresivă, cauzată de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungand la inceputul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea "Micului Paris" interbelic.
De-abia in 1932, in urma unui articol al lui Mihai Mora intitulat sugestiv "O datorie imperioasă", situatia deplorabilă a Arcului de Triumf revine in atentia opiniei publice, decizandu-se nu demolarea monumentului construit in 1922, asa cum ceruseră unele personalităti, ci inlocuirea basoreliefurilor din ipsos de pe acesta cu unele definitive, din piatră sau marmură de Ruschita. De data aceasta, autorul, acelasi Petre Antonescu, a dat edificiului o notă mult mai sobră in ceea ce priveste finisajul exterior, cerand artistilor pe care i-a cooptat la lucrări să se incadreze in această nouă manieră de lucru. Printre artistii care au lucrat la finisaj se numără Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu, toti nume cunoscute in perioada interbelică.
Populatia, si cu precădere numeroasele asociatii si societăti ale fostilor combatanti din primul război mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf, răspunzand cu promptitudine subscriptiilor lansate in cursul anului 1935 de Ministerul Apărării Nationale. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, pentru ca la 1 decembrie in acelasi an, cand se implineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania, să aibă loc ceremonia inaugurării. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, regina Maria, a printului mostenitor Mihai, a membrilor guvernului Romaniei si a numerosi invitati de onoare din tară si din străinătate."
Arcul de Trimf sta pe terenul unde stramosii mei au avut saivan !
Ma deranjeaza ca sta acolo si nu pot sa-mi fac vila .
As putea sa pun bariere la intersectie si cine vrea sa treaca pe acolo - sa dea banul . E o idee .
Oricum , daca sta pe terenul meu ... se chiama ca e al meu . Ca daca zice cineva ca e al lui - ii cer chirie , ca si-a lasat obiectul la mine-n curte .
Am si martori , care pot sa declare oricand ce strabuni am avut eu si ca stiu ei ca bunii meu stateau acolo si mulgeau oile . Alde Becali inca nici nu venise din Albania !
Si Bucurestiul are o istorie.
Credeti ca cel care a construit Arcul de Triumf a fost asa de p.rost ca Oprescu sau cel de la Asociatia Interparlamentara. Pentru raul Dambovita aveti act de proprietate?. Toata zona a fost o padure a statului care a fost parcelata dupa primul razboi si vandurta sau donata.
Nu numai
Nu numai Arcul de Triumf este problema ci tot Bulevardul Aviatorilor fiind declarate ca monument istoric Ca sa faci rost de fonduri europene nu este asa simplu cum se pare.
Si tot apelam la aceste fonduri pentru ca noi avem o economie infloritoare.
Bucurestiul este plin de oameni de afaceri prosperi care isi aduc contributia prin taxe si impozite la prosperitatea urbei.
Domnu' primar!
Inteleg ca doriti sa puneti asfalt pe Arcul de Triumf?
Strada - locul unde se pune de obicei asfaltul - trece pe linga arc. Ce treaba are asfaltarea cu un obiect care NU e in strada? Un pic de logica v-ar fi ajutat la argumentarea cererii de fonduri...
Iar cu autostrada mai lasati-ne ca ne-am saturat de cai verzi pe pereti!
Nu le dati idei
Chiar daca sunteti chirurg,stiti ca nebunii nu sunt toti de un fel.Maine,poimaine va pomeniti cu asemenea "mostenitori" si cu tot soiul de procese.Nu se poate sa nu gasiti o solutie la aceasta problema.Nu ar fi de mirare ca in entuziasmul in care se afla Romania in anii 1920 sa le fi scapat autoritatilor de atunci acest aspect legal.