Medalia de aur pentru locul doi. Când procedura bate performanța și elimină gloria

O finală de campionat mondial, cu primii trei sportivi care își adjudecă podiumul și o sală în delir. Câștigătorul este invitat să dea o scurtă declarație și totul se oprește brusc la anunțul că a fost descalificat pentru nerespectarea regulii de finish. Imediat, la interviu este invitat noul câștigător, sportivul clasat pe locul doi, care brusc este campion mondial. Nu este vesel, nu se bucură de „upgrade”, este confuz și trebuie să spună cum se simte ca proaspăt medaliat cu aur.

Procedura nu este nouă și ne este foarte cunoscută de la Jocurile Olimpice Sydney 2000, când în urma retragerii medaliei de aur a Andreei Răducan, medaliile s-au redistribuit către ocupantele locurilor doi, trei și patru. Doar că și atunci și acum, și în orice altă situație similară, cu sau fără descalificare, sportivul de pe locul doi tot al doilea este, el nu a terminat concursul primul, doar primește o medalie de aur pentru locul doi.

Ca abaterea să fie penalizată, poate chiar cu descalificare (sau concediere, în funcție de domeniu) este normal și pentru asta au fost create regulile, pentru ca toată lumea să concureze și să performeze în condiții egale și corecte. Dar când al doilea cel mai bun primește „aurul” doar pentru că este următorul pe podium, cât de etică este procedura?

Ce (nu) va consemna istoria

Istoria va consemna podiumul oficial, dar nimeni nu va ști că cel de pe locul întâi nu a fost, de fapt, primul. După cum nimeni nu va ști că cel care a terminat pe locul întâi a comis o abatere și a fost descalificat, iar exemplul lui, că un campion e supus acelorași reguli și că atunci când greșește va fi penalizat, va apărea doar în statistica concursului, la care nimeni nu se va uita. Căci nu ne alegem modelele dintre performerii descalificați, ci dintre cei laureați.

Dacă își va reveni și va continua să câștige, corect, la următoarele concursuri, sportivul descalificat va fi lăudat pentru ambiție, muncă și voință, iar incidentul va deveni un moment de ghinion. În același timp, sportivul de pe locul doi, devenit câștigător, va purta cu el umbra medaliei pe care de fapt nu a câștigat-o și va concura cu o motivație care, la fel ca medalia, i-a fost dată: aceea de a câștiga o medalie de aur cu adevărat a lui.

Când vorbim despre performanță, sportivă sau profesională, ne dorim să concuram în condiții corecte. Vrem să știm că, în cazul unei abateri, se vor respecta regulile. Poate că este momentul să vedem și un podium cu locul întâi gol, să avem o reprezentare concretă a ce înseamnă abaterea, un reper onest al performanței și al erorii. Un podium pe care locurile doi și trei sunt cele reale, muncite și obținute. Căci medalia de aur pentru locul doi este lipsită de elementul cel mai drag unui performer, gloria. Procedura poate fi oricând schimbată, dar lipsa gloriei nu poate fi înlocuită, nici măcar cu o medalie de aur.

Alecsandra Ecard este consilier de cariera si dezvoltare personala, cu experienta in proiecte educationale de angajabilitate destinate adolescentilor si tinerilor, cu accent pe invatamantul tehnic si profesional. Implicata in multiple proiecte de voluntariat si activitati din spectrul ONG, cu precadere in aria sistemului social de protectie.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Citeste si:

Ce super-competiție urmează pentru David Popovici după abandonul de la Roma. Cursele încep peste două săptămâni

Înotătorul român David Popovici, campion mondial şi european la 100 m şi 200 m liber, s-a retras din finala probei de 400 m liber, prevăzută miercuri seara la Campionatele Europene de...

Avem speranțe la medalii la Europeanul de atletism. Calificări în finale pentru Alina Rotaru și Claudia Bobocea

Sportivele române Alina Rotaru şi Claudia Bobocea s-au calificat, marţi, în finalele probelor de săritură în lungime, respectiv 1.500 m din cadrul Campionatelor Europene de atletism de la...