Sistemul defensiv antiracheta si lauda de sine

In anul 1983, presedintele SUA era Ronald Reagan. El a propus proiectul militar Initiativa de Aparare Strategica, plan primit cu neincredere in comunitatea stiintifica, dar si in lumea diplomatica.

Citeste toate textele scrise de Cristian Diaconescu pentru Ziare.com

Militarii aveau rezerve privind eficacitatea unor interceptori bazati la sol, in ceea ce se presupunea a fi "crearea unui scut impenetrabil in fata rachetelor cu raza scurta si medie de actiune", iar diplomatii se intrebau daca este intelept sa se abandoneze doctrina "distrugerii reciproce garantate", tema predilecta in perioada Razboiului Rece.

Dar strategia a reusit.

Dupa 1990, presedintele Bush si, ulterior, Administratia Obama au reluat proiectul intr-o varianta mult mai sofisticata.

Chiar daca o neincredere reziduala persista intre NATO si Federatia Rusa, acestea nu mai sunt inamici de moarte. Dar in ultima perioada, situatia de securitate in Europa s-a deteriorat semnificativ din cauza dezvoltarilor impredictibile, generate de interventiile militare in Ucraina si Siria.

Moscova percepe dezvoltarea proiectului antiracheta ca fiind o noua incercare a NATO, dar mai ales a SUA, de a dezvolta elemente de infrastructura militara, performante, in fostele state membre ale Pactului de la Varsovia.

Pentru deciziile pe care NATO le-ar adopta, mai ales in ceea ce priveste fostele state comuniste chiar daca astazi sunt partenere in Alianta, Federatia Rusa doreste sa fie consultata, in prealabil, si sa aiba un drept clar de a se opune, stabilit prin documente cu forta juridica.

Evident ca aceasta solicitare este inadmisibila si a fost respinsa de NATO.

Dincolo de capacitatile militare ale scutului antiracheta, orientat evident pentru contracararea amenintarilor nucleare din afara Europei (partea rusa cunoaste, in detaliu, posibilitatile sistemului antiracheta, iar modul in care este orientat radarul din Turcia este un indiciu clar), preocuparea Federatiei Ruse este legata de lupta continua privind contestarea actualei arhitecturi de securitate in spatiul euroatlantic.

Din momentul declararii operationale a scutului antiracheta, Romania trebuie sa isi asume, clar si mai ales matur, rolul de furnizor de securitate pentru Europa, dar si Europa trebuie sa inteleaga ca securitatea statelor depinde de Romania.

Este o pozitie onoranta dar, in acelasi timp, extrem de complicata.

Presiunile Rusiei vor continua si se vor amplifica, deoarece dezideratul slabirii coeziunii NATO se indeparteaza si, implicit, paritatea sa militara si strategica cu Alianta.

Si din perspectiva Summit-ului NATO din Polonia, momentul in care se afla Europa este deosebit de tensionat, cu un deznodamant imprevizibil, ceea ce presupune, din partea Romaniei, un joc politic si diplomatic extrem de sofisticat.

Scutul antiracheta ne pune intr-o perspectiva interesanta, dar care ne implica mult mai serios in contextul de securitate euroatlantic.

La Varsovia se vor adopta deciziile privind prezenta avansata a fortelor armate conventionale ale NATO pentru a contracara pericolele emergente dinspre Est.

Deci doua concluzii sunt clare. Dinspre Est starea de insecuritate este evidenta, iar aliatii considera ca desfasurarea militara este obligatorie.

Suntem pregatiti? Suntem "acolo"? Nu avem alta alternativa decat sa speram ca DA. Pentru ca cine pierde in aceasta vara pierde pe termen lung si aici vorbim de securitatea si apararea tarii noastre si a poporului nostru.

Trebuie sa-i simtim pe partenerii Romaniei mai aproape, mult mai aproape. Si mai vocali in sprijinul tarii noastre.

Daca vorbim de preocuparile de securitate ale Federatiei Ruse, este important sa intelegem ca ne aflam impreuna in aceeasi regiune si este in interesul stabilitatii regionale ca, prin dialog curajos si direct, aceste probleme sa fie abordate si eventual rezolvate.

Este un moment in care o greseala de politica externa poate sa afecteze fundamental destinul Romaniei.

Vazand bulucirea unor fosti sau actuali demnitari de a se catara pe scena inaugurarii sistemului antiracheta ar fi de ras daca nu ar fi de plans.

Atat au inteles acesti oameni dintr-un moment cu semnificatii profunde? Ar fi sinistru. Greul de abia acum incepe. Oamenii de stat de care are nevoie Romania au o strategie in complicata aritmetica de securitate care se pune astazi in dezbatere sau vor poze si respect protocolar?

In orice caz primele reactii cu care s-au evidentiat politicienii romani, imediat dupa ce scutul antiracheta a devenit operational, si care, evident, au fost urmarite de o lume intreaga au pus Romania intr-o situatie jenanta.

Si inca ceva daca intr-adevar romanii au intrebari legate de cine ar fi trebuit sa fie pe scena de la Deveselu, le raspund categoric: militarii romani care au luptat in Afganistan, Irak, Bosnia si alte teatre de operatiuni. Ei sunt valoarea adaugata care a adus Romania in NATO.

Cristian Diaconescu este licentiat in drept, presedinte al Fundatiei Miscarea Populara, iar de-a lungul timpului a ocupat functii de secretar de stat, vicepresedinte al Senatului, ministru al Justitiei si al Afacerilor Externe.

Despre ce vrei sa scriem?